Dincoace de transsexualism

Transgenderismul s-a aflat în fruntea revoluției noastre sexuale începând cu 2013. Campania de propagandă desfășurată pentru a normaliza transgenderismul a înlocuit și a devenit o extensie a campaniei de succes pentru normalizarea homosexualității. Stânga nu s-a mulțumit cu victoria în bătălia homosexualității și a „căsătoriei gay”. Având puterea instituțională de a menține vie revoluția sexuală, și-a îndreptat atenția spre transgenderism și mai departe.

Cât de nou este, însă, „transgenderismul”? Unele aspecte par cu adevărat inovatoare. De pildă, nu cred că a mai existat vreo societate care să susțină, nu în glumă, că bărbații pot rămâne însărcinați. Transgenderismul are antecedentele sale, totuși. Puteți să o credeți sau nu.

În urmă cu mai multe decenii, explozia homosexualității i-a uimit pe americani la fel cum o face astăzi transgenderismul. Filosoful hamal Eric Hoffer scria în anii 50 ai secolului trecut: „este ciudat că singura dată când sunt conștient de existența a ceva misterios este când citesc reportaje despre răspândirea homosexualității în lumea noastră actuală”.

Potrivit lui Theodor Dalrymple, „nebunia contemporană în ceea ce privește transsexualismul îl are drept responsabil pe John Money”. Money este cel care a definit conceptele trendy de „rol de gen” și „identitate de gen” despre care auzim atât de des astăzi, dar ceea ce are în vedere cu precizie Dalrymple aici este felul în care Money s-a ocupat de un caz care implica – așa e, v-ați dat seama – o „circumcizie de mântuială”

Money credea în maleabilitatea nelimitată a sexualității umane, ceea l-a condus, în cel mai celebru caz al său, să le recomande părinților unui copilaș al cărui penis aproape că a fost amputat în cursul unei circumcizii de cârpaci, să fie crescut și educat ca fetiță… Money a continuat să își descrie acest caz drept un succes de proporții, iar timp de multă vreme lumea științifică și jurnalistică s-a lăsat păcălită…

Subiectul experimentului lui Money, David Reimer, s-a născut în 1965, cu un an înainte ca trupa „The Who” să lanseze primul cântec rock cu o temă transsexuală „I’m a boy”. Când Rimmer a făcut 14 ani, a aflat adevărul despre ce s-a întâmplat („a știut tot timpul chiar dacă nu exact că ceva nu era în regulă”) și a decis să trăiască așa cum s-a născut: ca băiat. A trecut prin chirurgia plastică a organelor reproductive, într-un final s-a căsători cu o femeie și a fost tatăl vitreg a trei copii. Money nu era prea dornic să prezinte această parte a povestirii. Sau faptul neplăcut că mai târziu Reimer s-a sinucis. Adevărul este că Money era „îngrozit de caz” și „ca regulă generală, nu-l discuta”.

De la acest om, John Money, doctorul care făcea odată distincția între „pedofilie afectivă” și „pedofilie sadică”, își trage originea știința transgenderismului modern.

În ceea ce privește problema copiilor transgenderi, până și mitocanul regizor gay John Water consideră că este o nebunie și îi face jocul lui Trump.

„Din cauza asta va câștiga Trump. Din cauza unor probleme precum este cea a copiilor, unde nu le spui copiilor ce sex au până când nu-și dau ei seama singuri când au trei ani, iar atunci le faci o petrecere și le spui „ești o fetiță!” Acești copii vor ajunge în spitalele de nebuni.”

Victorienii proeminenți au sărbătorit o formă de transgenderism. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea a existat un socialist homosexual foarte influent pe nume Edward Carpenter. El a fost membru fondator al Frăției pentru o Viață Nouă care mai târziu s-a divizat în Societatea Fabiană. Fabienii mai târziu au fondat Partidul Laburist Britanic. Carpenter credea că homosexualii au suflete de femei captive în trupuri de bărbați (și viceversa în cazul lesbienelor). El a împrumutat de la Karl Heinrcih Ulrichs un termen metaforic pentru aceste tipuri și le-a numit „urnings” (înainte de Carpenter termenul cel mai utilizat pentru „homosexual” era acela biblic de „sodomit”). El susținea că „urnings” au de jucat un rol cosmic în utopia viitoare. Temperamentul lor androgin le permite să aibă intuiții în ceea ce privește natura emoțională a ambelor sexe. „Este probabil ca homosexualii superiori să devină, în chestiunile sentimentale, în cea mai mare parte, profesorii societății viitoare.”

Pentru Carpenter, destinul socialist și sexual era identic. Carpenter lega teoriile sale sexuale de politicile sale socialiste și argumenta că homosexualii, departe doar de a fi niște inofensivi, se aflau într-o poziție privilegiată pentru a conduce transformarea societății capitaliste într-o utopie egalitaristă.

Acum se pare că utopia homosexual-socialistă a venit asupra noastră. Candidatul democrat Elizabeth Warren a dat viață profețiilor lui Carpenter într-un tweet postat săptămâna trecută: „Mulțumesc @BlackWomxnFor! Tranşii negri și femeile cis, nonconformiștii genului și cei nonbinari sunt coloana vertebrală a democrației noastre…”

Socialiștii, în cele din urmă, au dat proletariatului internațional pe nonbinarii internaționali, ca stâlpi ai politicii lor. Warren chiar a lăudat o fetiță de nouă ani care a pretins la o întâlnire recentă de la o primărie că este transgender.

În America post-creștină, religiile neopăgâne precum închinarea la mediu de tip Gaia sau transgenderismul umplu un gol religios. Carpenter a prezis și asta. El a văzut în decăderea creștinismului o oportunitate pentru reîntoarcerea la vechile religii păgâne: „Odată ce perioada civilizației a trecut, vechea religie a Naturii… se va întoarce.” Înainte de creștinism, oamenii se închinau la puterile fecundității și ale cerurilor de deasupra, în noua utopie sensurile vechilor religii se vor întoarce la Om.

Într-un anume sens, aceste sexualități alternative și roluri de gen reprezintă o reîntoarce la culturile castrării din lumea antică. Teozofii neo-gnostici și antropozofii secolelor XIX și XX credeau că versiunile primare de umanitate erau hermafrodiții, că femininul și masculinul se uneau în fiecare individ. Era o versiune modernă a teoriei articulate de Aristofan în „Banchetul” lui Platon.

Într-adevăr, în spatele transgenderismului se găsește vechea idee gnostică că „trupul adevărat” este diferit de cel fizic. Nu poate fi o coincidență că frații Wachowski, regizorii celui mai de succes film cu o temă gnostică din toate timpurile, s-au „transformat” în femei și acum sunt surorile Wachowski.

Că sexualitățile și religiile lumii păgâne se reîntorc nu ar trebui să ne surprindă. Ideile nu sfârșesc, așa cum a prezis Marx, la coșul de gunoi al istoriei. Ele se depun pe rafturi.