Noul Rasism

Unui votant s-ar putea să îi displacă un candidat femeie, negru sau homosexual, dar nu este foarte probabil ca el să recunoască deschis acest lucru. Totuși, democrații maniaci ai diversității, stângiștii/progresiștii au incriminat pe față caracteristicile fizice ale unora dintre candidații prezidențiali democrați pentru 2020. Joe Biden și Bernie Sanders conduc în sondaje în pofida faptului că au fost etichetați drept „bărbați albi și bătrâni”. În timp ce Pete Buttigieg este homosexual, ceva ce este pe placul maniacilor diversității, el este în același timp un bărbat alb, tânăr și religios. Odată cu abandonul Kamalei Harris din cursă, democrații au pierdut o persoană de culoare. O alta, senatorul Cory Booker are 2% în sondaje, ceea ce înseamnă că zilele sale sunt numărate. Aceasta înseamnă că singurii candidați democrați care stau bine în sondaje sunt cei catalogați drept „bătrâni albi” – doi bărbați și o femeie, Elizabeth Warren.

Michael Moore ne-a oferit un avertisment rasist: „două treimi dintre albi au votat pentru Trump. Asta înseamnă că de fiecare dată când vedeți trei bărbați albi mergând pe lângă voi, doi dintre ei au votat pentru Trump. Trebuie să treceți pe partea cealaltă a trotuarului, deoarece aceștia nu sunt oameni buni. Trebuie să vă fie frică de ei.”

Acesta este noul rasism, mare parte din el fiind deprins și predat în facultățile americane. George Orwell a afirmat că „unele idei sunt atât de stupide încât doar intelectualii cred în ele”. Ideile stupide despre incluziune și diversitate își au originea în universități și în campusuri. Dacă aceste idei nu ar infecta restul societății, ele ar putea fi o sursă de amuzament. Dar aceste idei canceroase au infectat restul societății. Afirmații de tipul „sunt împotriva ideii ca albii să conducă țara” sau „dacă avem doi bătrâni albi în aceste alegeri, vom pierde” sunt exemple ale acestui cancer.

Anul trecut, Philip Carl Salzman a scris „Războiul împotriva albilor” pe portalul „Minding the Campus”. „Mișcarea împotriva albilor este astăzi legitimată în cultura americană. Nu doar de extremiști rasiști precum Black Lives Matter, pentru care afirmații ca „toate viețile contează” sau „viețile albastre contează” sunt rasiste. Liderii noștri supremi interpretează aceeași partitură”, scria Salzman.

Când Barack Obama era în campanie prezidențială în 2008, el a declarat următoarele despre votanții albi din clasa muncitoare: „se acresc, se agață de arme, de religie sau de antipatia față de oameni care nu sunt ca ei sau de sentimentele anti-imigranți sau de aversiunea împotriva comerțului ca o metodă de a-și explica frustrările lor”. În timpul campaniei prezidențiale din 2016, candidata Hillary Clinton a susținut că jumătate din votanții lui Donald Trump sunt o „adunătură de nenorociți”, „rasiști, sexiști, homofobici, xenofobici, islamofobici – totul”. Credeți că ea se gândea la votanții negri, asiatici sau hispanici ai lui Trump? Nu, ea vorbea despre milioanele de albi care l-au votat pe Trump.

Apoi mai este Sarah Jeong, membră a consiliului editorial al „The New York Times” și o absolventă a Universității din California, Berkeley, și Facultății de Drept de la Harvard. Ea și-a manifestat public multe opinii împotriva albilor. Printre ele și următoarele: „Lumea ar duce-o foarte bine fără niciun fel de oameni albi”, „imbecilii f… de oameni albi marcând internetul cu opiniile lor precum câinii care-și fac nevoile pe hidranți”, „este aproape ceva bolnăvicios cât pot să mă bucur când sunt crudă cu bătrânii albi”. Vă garantez că ziarul ar fi concediat pe oricine ar fi făcut afirmații similare despre negri, hispanici sau homosexuali.