Cum îi distruge cultura noastră pe adolescenți

Adolescenții sunt extraordinar de capabili. Louis Braille a inventat limbajul pentru orbi când avea 15 ani. Mary Shelley, fiica feministei Mary Wollstonecraft, a scris „Frankestein” pe când avea 18 ani. Ca adolescentă, Anne Frank a documentat viața sa ascunsă de naziști. Mahala Yousafzai a câștigat Premiul Nobel pe când avea 17 ani.

Fără îndoială că vorbim în aceste cazuri de oameni remarcabili, dar adolescenții sunt capabili să realizeze lucruri remarcabile atunci când li se oferă libertatea și oportunitatea. În loc de asta, cultura noastră îi subminează în mod sistematic pe adolescenți, tratându-i ca pe bebeluși, băgându-le pe gât cât mai multă școală și rupându-i de lumea adulților în care vor intra destul de repede.

Așteptările noastre modeste în privința adolescenților creează un cerc vicios. Noi credem că adolescenții sunt leneși, lipsiți de motivație și incapabili să-și conducă propriile vieți, astfel încât le restrângem libertatea și facem micromanagement cu ei. Acest proces îi face pe adolescenți să creadă că, în fapt, ei chiar sunt leneși, lipsiți de motivație și că au nevoie de un ghidaj permanent. Potrivit lui Peter Berg, un profesor care a lucrat 25 de ani cu adolescenții și autor al cărții „The Tao of Teenagers”, acest cerc vicios este cauzat de faptul că mulți dintre noi am fost tratați astfel pe când eram adolescenți. Avem greutăți în a le acorda încredere adolescenților deoarece nici nouă nu ne-a fost acordată încredere.

„Din păcate, mulți oameni din societatea noastră nu înțeleg adolescenții, nu relaționează cu ei cum trebuie și, din experiența mea, pot spune că au o frică de adolescenți. În parte acest lucru se întâmplă deoarece ei au avut greutăți pe când erau adolescenți și nu au fost tratați cum trebuie de adulți. Venind cu acest bagaj mental, este ușor să îi subestimezi pe adolescenți și este ușor să privești tot ceea ce fac adolescenții prin niște lentile care ne confirmă prejudecățile”, spune Berg.

Când adolescenților li se acordă încredere și sunt tratați bine, ei devin incredibil de entuziaști și competenți. Săptămâna aceasta am petrecut-o la un seminar de economie pentru adolescenți. Departe de a fi leneși și lipsiți de motivați, acești tineri erau curioși și preocupați, chiar când venea vorba de materiale mai grele precum „Economia într-o singură lecție”. În fapt, am văzut mai mulți adulți plictisiți decât adolescenți. Desigur că adolescenții au o înclinație astăzi pentru telefoane și social media, dar la fel de întâmplă și cu mulți adulți.

Aflându-se în preajma maturizării, adolescenții au nevoie și sunt însetați de o legătură autentică cu viața reală cotidiană, dar din ce în ce mai mult sunt lipsiți de această experiență. Pe măsură ce state ca Oregon împing vârsta de vot la 16 ani, considerând că ei sunt pe deplin capabili să ia decizii politice, în același timp ridică și vârsta de școlarizare obligatorie până la 18 ani. Ești liber să votezi, dar trebuie să rămâi blocat (la modul literal) în școala coercitivă.

Adolescenții petrec astăzi mai mult timp în școală și mai puțin timp la muncă decât în oricare perioadă din istoria noastră – iar asta se întâmplă chiar și în perioada verii. Potrivit US Bureau of Labor Statistics, 42% dintre adolescenți erau înregistrați în școli în iulie 2017, comparativ cu doar 10% în iulie 1985. Per total, forța de muncă a adolescenților a coborât de la un 57,9% în 1979 la doar 34,1% în 2011. O parte din explicație rezidă în accentul mai mare pus pe activitățile academice, extracuriculare și alte activități structurate pentru adolescenți. Dar în același timp, o parte din vină o au politicile publice.

Creșterea salariului minim, realizată în mod agresiv de multe state, are un impact negativ disproporționat asupra tinerilor muncitori care nu au abilitățile și experiența necesare pentru a-l determina pe un angajator să le plătească un salariu mare. Drept consecință, acești neofiți nu sunt angajați și nu vor avea parte de experiența necesară pentru a primi un salariu mai mare. Este binecunoscut faptul că salariul minim obligatoriu duce la un șomaj mai mare în special pentru muncitorii tineri și fără abilități, care în felul acesta nu au parte de experiența necesară pentru a avansa în carieră.