De ce nu este coronavirusul la fel ca alte epidemii false

Ca de obicei, le sugerez cititorilor nou-veniți să caute și să se familiarizeze cu toate articolele mele despre problema coronavirsului (arhiva aici).

În episodul de astăzi voi examina cea mai importantă diferență dintre această epidemie contrafăcută și toate predecesoarele ei: West Nile, SARS, MERS, Gripa Porcină, Ebola, Zika.

Mărimea contează. Aceasta este deosebirea. Iar prin asta înțeleg mărimea minciunii.

În întrupările precedente ale „izbucnirilor violente”, oamenii care controlau operațiunile (CDC, OMS, etc.) erau mulțumiți să lase propaganda lor să se fâsâie după scurtă vreme. Și imediat ce falsa amenințare era inventată, începea să se dizolve.

De data aceasta, totuși, controlorii se simt suficient de îndrăzneți încât să pună paie pe focul minciunii și să construiască iluzia unei conflagrații. Cam aceasta este povestea în mare și în mic.

În toate celelalte privințe, epidemia din 2020 respectă toate celelalte trăsături ale panicilor anterioare: anunțuri caraghioase ale unei izbucniri; „descoperirea” rapidă și miraculoasă a unui virus; aducerea unor teste de diagnostic care nu funcționează; inflația iluzorie a numărului de bolnavi; afirmații ridicole legate de o răspândire globală; acolo unde apar îmbolnăviri reale, o ascundere a motivelor reale, care nu au nimic de-a face cu un virus.

Dar, din moment ce abundența masivă de propagandă depășește tot ceea ce s-a întâmplat în trecut, sunt posibile carantine. Acestea, pentru cei naivi și neinformați, par să dovedească (deși nu este cazul) că virusul este foarte volatil și periculos. Pe cale de consecință, carantinele și apelul la „auto-izolare” torpilează comerțul, industria și piețele.

Populația globului, încă o dată, este făcută să accepte toate dictatele medicale, indiferent de conținutul lor.

Ca să ne exprimăm altfel, actuala isterie coronavirus ar fi putut fi folosită cu o intensitate înjumătățită la oricare dintre epidemiile precedente. Cu toate acestea, având în minte doar ideea de a strânge șurubul, miza a fost mult mărită. Din acest punct de vedere, China reprezenta țara model pentru a începe isteria. Guvernul de acolo nu ezită să închidă 100 de milioane de cetățeni – subliniind astfel de la bun început „seriozitatea” problemei – ceea ce a declanșat o frică globală. China a fost modelul. După cum am prevăzut, alte țări au urmat același model și s-au simțit suficient de puternice să facă același lucru. Un politician italian a băgat acum o întreagă țară în carantină.

Pe partea mai optimistă, trebuie spus că oamenii aflați la butoanele de control își supraapreciază forțele. Cum ar putea să nu se întâmple asta, când trompetele lor anunță în mod prostesc că 40 până la 70% din populația lumii va fi „infectată” și milioane de oameni vor muri. Când lucrul acesta nu se va întâmpla, o mare parte din oameni își vor aminti de aceste proiecții excesive. Factorul Petrică-strigă-lupul va surveni, indiferent cât vor încerca să cenzureze platformele de social media conținutul.

Iată o listă informală a previziunilor curente din surse diferite. Vă sugerez să o păstrați pentru a vă aminti, după ce se vor limpezi lucrurile, ceea ce au susținut vestitorii apocalipsei:

– virusul se va răspândi necontrolat pe tot globul;
– rata de transmise a virusului și a mortalității va escalada;
– virusul este o armă biologică devastatoare împotriva căreia sistemul imunitar uman nu are nicio apărare;
– alcătuirea genetică a virusului, conținând elemente din cel mai mortal virus descoperit vreodată, HIV, va produce un haos nemaivăzut.

Puteți adăuga câte predicții apocaliptice veți dori.

Ah, și mai este o deosebire importantă între această epidemie falsă și încarnările ei precedente: expansiunea gigantică a YouTube și a celorlalte social media. Și dat fiind gradul de cenzură care domină acum social media, propaganda fricii are acum întâietate.

Pare ca și cum, odată ce social media s-a înrădăcinat bine, semaforul s-a făcut verde pentru a semnaliza că este momentul de a lansa povestea epidemiei din anul 2020.