Lordul Sumption: „Nu poți băga la pușcărie o populație întreagă”

Argumentul actual pentru carantină este lipsit de coerență. Vechiul argument era „trebuie să lungim infecția pe o perioadă de timp mai lungă, astfel încât sistemul de sănătate să poată face față”. Din acest motiv sloganul era „Salvați sistemul de sănătate”. Ei bine, au renunțat la acea parte de slogan și bine au făcut. În prezent, sistemul de sănătate și-a dublat capacitatea la terapie intensivă. Este o realizare de proporții a guvernului britanic. Dar trebuie să vină și logica. Faptul fundamental este că în documentele guvernului se acceptă ideea că virusul va fi prezent pentru multă vreme. Este ceva foarte probabil și este în concordanță cu știința. Odată ce un virus s-a instalat în populație el nu va pleca până când un număr suficient de oameni nu au fost expuși la boală astfel încât să capete imunitate sau până când nu va apărea un vaccin. Așadar, când se va termina carantina, oricând se va întâmpla asta, virusul ne va aștepta în continuare.

Mai mult de 90% din cazuri sunt acelea în care pe certificatul de deces apar mai multe cauze ale morții: coronavirusul este doar unul dintre ele. Este un virus care îi atacă în special pe acei oameni care sunt bătrâni și care au boli suficient de serioase încât să fie trecute pe certificatul de deces. Marea lor majoritatea ar fi murit oricum. Un pic mai târziu, dar nu mult mai târziu.

Ceea ce susțin acum este că ar trebui să facem întregul proces de carantină voluntar. Pică în sarcina noastră, nu a statului, decizia cu privire la ce riscuri ne asumăm cu trupurile noastre. Acum, însă, răspunsul standard la această idee este că ieșind pe străzi și în magazine îi infectăm pe alții. Dar cei care se tem nu au de ce să-și asume acest risc. Te poți izola de unul singur. Nu te scoate nimeni cu forța din casa. Nu trebuie să mergi pe stradă. Nu trebuie să mergi la magazin. Cei care se simt vulnerabili se pot auto-izola iar noi restul ne putem vedea în continuare de viețile noastre. Nu am trăit niciodată într-o lume lipsită de riscuri și nu vom trăi niciodată într-o astfel de lume. Va trebui să trăim cu acest virus deoarece va fi primprejur multă vreme de acum încolo, cu excepția cazului în care se va inventa și va fi testat cu succes un vaccin.

Eu aș alege să trăiesc o viață perfect normală. Dacă ar fi deschise puburile, m-aș duce într-un pub aglomerat fără să am nici cea mai mică ezitare. Dacă ar fi deschise teatrele, m-aș duce acolo fără să am nici cea mai mică ezitare, deoarece această epidemie reprezintă o boală foarte ușoară pentru cea mai mare parte dintre oameni care nu au o boală severă.
În documentele guvernului publicate pentru Estimarea Riscului Național au trecut toate pandemiile începând cu anul 1918. Mortalitatea acestei epidemii este la coadă, mai joasă decât oricare alta. Așa că aș accepta bucuros riscul acesta.

Fără îndoială că vor exista câțiva oameni care nu vor lua decizii raționale. Dar nu poți băga la închisoare o populație întreagă pentru simplul motiv că o mică minoritate nu este foarte rațională cu privire la siguranța ei.

Această carantină distruge vieți pe o scară masivă. Face un rău imens. Iar din punctul meu de vedere nu merită plătit acest preț pentru rezultatele nu foarte impresionante care pot fi puse pe seama carantinei. Suntem îndreptățiți să ne asumăm riscuri cu viețile noastre, mai ales atunci când viața obișnuită merită a fi trăită dacă ești pregătit să te implici în activități sociale care în mod inevitabil implică riscuri. Fac parte din viață.

Acesta este un transcript editat al interviului pe care Lordul Sumption, fost judecător al Curții Supreme de Justiție din Marea Britanie, l-a acordat în această săptămână BBC.