La ce să ne așteptăm?

24/06/2020    |   de Peter Hitchens

Ceea ce ne așteaptă este o schimbare de regim. Din acest motiv au apărut aceste gloate ciudate care se strâng în jurul monumentelor vechi și uitate cerând îndepărtarea și distrugerea lor.

Nu știu ce doresc și nici nu înțeleg ceea ce distrug. Dar deja nu mai contează. Cred că le-a sosit vremea și s-ar putea să aibă dreptate.

Din acest motiv statuia lui Winston Churchill și memorialul Cenotaph au fost acoperite de autorități, un act de predare în fața vandalilor.

Din acest motiv șefii poliției îngenunchează ca niște robi cuceriți în fața noilor zei, iar liderii partidului laburist fac la fel. Am mai văzut asta întâmplându-se înainte, însă doar când lucrurile mergeau în direcția opusă.

Pe atunci, când Imperiul Sovietic a căzut, era un motiv de bucurie. Ucigașul în masă Vladimir Lenin și casapul său Felix Djerzinski au fost dați jos de pe piedestal de oameni care se săturaseră să fie conduși de urmașii lor. De data aceasta, în timp ce hoardele de ignoranți încearcă abolirea finală a Marii Britanii, devine foarte înfricoșător. Nu pot să spun că am știut că se va întâmpla asta, dar voi spune că am presimțit că se vor întâmpla lucruri foarte rele în momentul în care țara și-a început carantina dementă și sălbatică în martie (…)

În momentele cheie știm cumva mai mult decât credem că știm. Iar pe măsură ce orașele noastre au început să se întunece și să se golească, iar lumea așa cum o știam a început să dispară, m-am temut că nu vom mai vedea vreodată luminile aprinse așa cum le știam. Era ca începutul unui mare război fără nicio restricție, devenit din ce în mai uluitor deoarece nu avea vreun final vreodată.

Nu era doar despre o boală și un răspuns complet exagerat în fața ei. Era un fel de moartea prințesei Diana și căderea Turnurilor Gemene cumulate într-un singur și uriaș episod de iraționalitate și panică.

Acum avem Dictatura Fricii. Nu este vorba despre indicatorul fictiv „R” care decide comportamentul guvernului nostru plăpând, care abia acum începe să-și dea seama cât de mult rău a făcut și cât de greu îi va fi să repare lucrurile. Este vorba de indicatorul „F”, adică numărul oamenilor speriați de afirmațiile false dar șirete că suntem toți vulnerabili în fața unei boli îngrozitoare și devastatoare.

Mulțumită lipsei de onestitate nerușinate și părtinirii ilegale arătată de BBC dar și a reflectării părtinitoare din mai multe ziare, milioane de oameni nu sunt conștienți că întreaga bază a politicilor guvernamentale a fost complet spulberată de experți științifici. Până și adevărul despre Suedia, care nu a închis țara, este distorsionat și ascuns de reportaje ostile. Suedia a urmat politicile britanice într-un singur domeniu – nu și-a protejat azilurile de bătrâni și astfel a avut o rată mai mare a mortalității decât ar fi trebuit. Dar chiar și așa, experiența sa – împreună cu cea a Japoniei – ne arată limpede că nu există vreo legătură între carantină și numărul de morți înregistrați.

E ca și cum establishmentul, inclusiv al nostru, dorea o criză și s-a folosit de controlul pe care îl are asupra informației pentru a obține una. Și continuă încă prin măsuri de control.
Sunt foarte sigur că astfel de măsuri, precum arestul la domiciliul și interzisul statului la soare, au un alt scop. Ne fac să ne obișnuim cu situația în care ni se spune ceea ce trebuie să facem. Stai aici. Așteaptă dincolo. Nu folosi bani lichizi. Nu trece linia. Se schimbă pentru veșnicie relația dintre individ și stat. Nu doar că acum statul ne spune unde trebuie să trăim și când și cum trebuie să ieșim afară. Nu doar că ne spunem cu cine trebuie să dormim (cu excepția prof. Ferguson), acum ne spune și ce trebuie să purtăm.

În timpul acestor lungi și somnambulice săptămâni, am uitat încetul cu încetul cine eram înainte, cum am trăit, ce gândeam și ce ne așteptam de la viață. Cred că forțe ostile țării noastre, istoriei și naturii ei, au văzut în asta o șansă. La început au fost poate neîncrezători dar apoi au și-au dat seama că britanicii s-au moleșit și acceptă dictate absurde și umilitoare, crezând cele mai caraghioase lucruri. Au observat de asemenea cum instituții și puteri, odată importante – Biserica, Parlamentul, Armata, Poliția, Universitățile și mare parte din presă – s-au supus fără crâcnire. La fel și marile noastre companii (…)

Scânteia care a aprins acum lucrurile a fost moartea lui George Floyd în Minneapolis. Radicalii britanici au început să atace statuile și să dea foc străzilor. Cel mai important lucru legat de aceste proteste, lăudate de partidul laburist și încuviințate de șefii poliției, este că pun umărul la consolidarea noii puteri în timp ce o distrug pe cea veche.

Deja devine foarte dificil pentru opiniile tradiționale, normale, conservatoare, creștine și patriotice să mai găsească un loc de exprimare. Folosind social media ca pe o formă de disciplinare, i-au făcut pe toți – inclusiv pe scriitoarea multimilionară J.K. Rowling – să se teamă de ei.

Oricine poate fi acum interzis. Oricât de atent și caritabil ai încerca să argumentezi vei fi denunțat de crime de gândire. Nu poți avea dreptate, nici nu poți ști dacă ai dreptate. În asta constă toată șarlatania.

Oamenii credeau că acest stângism intolerant nu conta și era ceva minoritar de la periferia societății. Dar era în fapt primul val din noua ortodoxie care ne va domina în curând viețile. Și isteria Covid i-a adus triumful mai aproape.

În ultimele săptămâni am primit dovada că stâlpii libertății și civilizației britanice sunt putrezi și goi, iar acum sunt copți pentru o revoluție culturală la fel de devastatoare pe cum cea lansată de Lenin și Djerskinki la Petrograd în 1917.

Doar că de data asta nu va mai fi luat cu asalt Palatul de Iarnă, nimeni nu va mai ocupa gările, punctele de comunicație sau cazărmile. Stânga controlează deja fiecare nivel de putere și influență, de la școli la partide, la tribunale și BBC.

Este o schimbare de regim. Nu vă faceți prea multe griji legate de statuile care cad astăzi. Înseamnă surprinzător de puțin. Faceți-vă mai multe griji cu privire la cele care vor fi puse în loc și ce vor reprezenta ele. Poată că nepoții noștri vor avea curaj să le dărâme.

 
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Autentificare

Ai uitat parola?

Creezi un cont?