Sunt stângiștii de azi cu adevărat marxiști?

Majoritatea celor care se intitulează marxiști știu prea puține despre viața lui Karl Marx și nu au citit vreodată cele trei volume ale „Capitalului”. Volumul I a fost publicat în 1867, fiind singurul volum publicat înainte de moartea lui Marx în 1883. Volumele II și III au fost editate mai târziu și au fost publicate în numele său de prietenul și colaboratorul său Friedrich Engels. Majoritatea celor își spun marxiști au citit doar pamfletul său „Manifestul comunist”, scris alături de Engels.

Marx este un erou pentru mulți lideri de sindicat și de organizații pentru drepturi civile, inclusiv pentru grupuri de stânga precum Black Lives Matter, Antifa și unii lideri ai Partidului Democrat. E ușor să fii marxist dacă nu știi mare lucru despre viața sa. Profețiile sale despre capitalism și „dispariția statului” s-au dovedit incredibil de greșite. Ceea ce majoritatea oamenilor nu știu este că Marx a fost un rasist și un antisemit.

Când SUA au anexat California după Războiul Mexican-American, Marx a scris: „fără violență nu se poate realiza nimic în istorie”. Apoi s-a întrebat: „este oare un ghinion că minunata Californie a fost luată de la puturoșii de mexicani care nu știau ce să facă cu ea?”. Engels a adăugat: „Am fost martorii cuceririi Mexicului de către America și ne-am bucurat pentru asta. Este în interesul dezvoltării Mexicului ca această țară să fie pusă sub tutela Statelor Unite.” Multe dintre ideile rasiste ale lui Marx au fost consemnate în cartea „Karl Marx, rasistul”, scrisă de Nathaniel Weyl, un fost membru al Partidului Comunist American.

Într-o scrisoare către Engels din iulie 1862, referindu-se la concurentul său socialist, Ferdinand Lasalle, Marx scria: „Mi-e de acum complet limpede că el descinde din negroteii din Egipt, lucru dovedit de forma craniului și de părul său, și presupunând că mama sau bunica sa nu s-au culcat cu vreun negru. Această uniune între iudaism și germanism pe un substrat negru trebuie că va duce la un produs tipic. Felul său de a fi agasant este de asemenea specific negrilor.”

În anul 1887, Paul Lafargue, ginerele lui Marx, era candidat la consiliul local într-un district din Paris unde să găsea o grădină zoologică. Engels pretindea că Paul avea „1/8 sau 1/12 sânge de negru”. Într-o scrisoare din aprilie 1887 către soția lui Paul, Engels scria: „datorită trăsăturilor sale de negru, într-un grad care îl apropie mult mai mult de regatul animalelor decât noi restul, el este fără îndoială cel mai potrivit reprezentant al acelui district.”

Antisemitismul lui Marx nu reprezenta vreun secret. În 1884 a publicat un eseu intitulat „Despre problema evreiască”. A scris că religia lumească a evreilor era „negoțul” iar Dumnezeul evreilor era „banul”. În opinia lui Marx, evreii puteau deveni un grup etnic sau o cultură emancipată doar dacă încetau să mai existe. La un pas de a invoca genocidul, Marx afirma: „clasele și rasele mult prea slabe pentru a se adapta noilor condiții de viață trebuie să se dea la o parte.”

Urmașii filosofici ai lui Marx împărtășeau cu el gândurile sale macabre despre negrii și alte minorități. Che Guevara, un erou al stângii, a fost un rasist îngrozitor. În memoriile sale din 1952, „Jurnalele motocicletei”, el scria: „negrul este indolent și puturos și își cheltuie banii pe prostii, în timp ce europeanul se uită înspre viitor, este organizat și inteligent.”

Socialista britanică Beatrice Webb se plângea în „The New Statesmen” despre rata în declin a nașterilor printre rasele așa zis superioare, ceea ce va conduce la o „nouă ordine socială”, care va fi creată de „una sau alta dintre rasele colorate, negri, chinezi, indieni”. Sovieticii susțineau și ei „conspirația evreiască”, la fel ca și naziștii. Iosif Stalin a purtat o campanie care a dus la moartea unor intelectuali evrei, cauza fiind presupusa lor lipsă de patriotism. Apropos, publicului sovietic nu i se spunea că Marx a fost evreu. Profesorii universitari care predau marxismul uitau să le spună studenților că ideologia sa a condus la măcelărirea a zeci de milioane de oameni. Ce e și mai rău, este că nici măcar nu păreau preocupați de acest fapt.

Progresiștii albi sunt idioți utili. BLM, Antifa și alte organizații progresiste se folosesc de problemele negrilor pentru a-i mobiliza pe albii din suburbii, cu înclinații de stânga, educați la universități, din clasa de mijloc, cu sentimentul vinovăției. Oamenilor aceștia care dărâmă statui și distrug proprietatea publică și privată nu le pasă de minorități, la fel cum nu le păsa nici înaintașilor lor rasiști. Scopul lor este dobândirea și cucerirea puterii iar americanii se lasă prostiți de motivațiile lor, chipurile, virtuoase.