Veganilor, laptele vostru de soia nenorocește planeta!

26/08/2020    |   de Patrick West

În imaginația populară, veganismul și ecologismul merg mână-n-mână. Amândouă sunt promovate – adesea pe o singură voce – de personaje ultra progresiste care țipă în gura mare că ar trebui să trăim mult mai etic și mai responsabil pentru a salva planeta. Amândouă filosofiile susțin că a mânca mai puține vite care emit metan și a consuma mai multe produse eficiente din punct de vedere agricol reprezintă primul pas pe care îl putem face noi, ca indivizi, pentru a stopa schimbările climatice.

Un raport publicat de Trustul Britanic pentru Hrană Sustenabilă nu doar că implicit contestă presupoziția că veganismul și ecologismul formează o simbioză, dar sugerează tacit că cele două mișcări s-ar putea să fie în conflict.
Documentul le cere veganilor să renunțe a mai bea lapte din soia pentru a salva planeta, deoarece laptele de vacă – în special cel provenit de la vaci hrănite cu iarbă, nu cu soia importată – este mult mai bun pentru o planetă sustenabilă. „Veganii și toți ceilalți care cumpără substitute de lapte făcute din soia pentru latte și capucino, sau pentru cerealele de la micul dejun, afectează planeta. Ar face mai bine să treacă pe lapte de vacă… dacă vor să pună umărul la crearea unei planete mai sustenabile”, susține raportul.
Producția mondială de soia și ulei de palmier s-a dublat în ultimii 20 de ani și continuă să crească. Cele două produse reprezintă 90% din producția de ulei vegetal la nivel global și sunt folosite în mâncăruri procesate, furaje pentru animale și produse non-alimentare. Mulți dintre noi cunosc dezastrul produs în pădurile tropicale de plantațiile pentru ulei de palmier, dar mult mai puțin cunoscut este dezastrul produs de culturile de soia. Cele două au efecte groaznice asupa mediului.
Laptele de soia este doar cel mai evident front de luptă între vegani și ecologiști. Așa cum este practicat astăzi, veganismul reprezintă în special apanajul celor din clasa de mijloc cosmopolită, care au un meniu ce include quinoa importată din America de Sud, migdale din California, rodii din India, fasole din Brazilia, goji din China și soia din Asia de sud est – soia aceasta va fi transformată în burgeri și cârnați vegani. Majoritatea plantelor cu aport mare de proteine, cum ar fi năutul, lintea și semințele de chia, zboară mii de km până să ajungă la consumatorii din Marea Britanie.
Un alt substitut al laptelui de vacă, și anume laptele de migdale, își începe viața în peisajul monocultural din California, unde migdalele sunt scăldate în pesticide și fungicide, înainte de a zbura mii de km până în Anglia. (E nevoie de 61 de litri de apă pentru a produce un singur pahar de lapte de migdale). Folosirea fertilizatorilor, fungicidelor, pesticidelor și erbicidelor a fost o constantă în producția de porumb și grâu.
Apetitul pentru mâncarea vegană la modă poate avea un efect devastator asupra economiilor locale. În anul 2013, prețurile la quinoa au explodat într-o asemenea măsură încât locuitorii din Anzi, acolo unde quinoa are un rol central în alimentație, nu și-au mai putut permite să cumpere această pseudocereală.
De asemenea, nu toate fructele și legumele sunt prietenoase cu mediul. Marea Britanie importă căpșuni și afine din Europa și SUA atunci când li se termină sezonul în insulă, ceea ce generează propria lor amprentă de carbon. Poate că cel mai mare „păcătos” este sparanghelul. O cercetare realizată de Angelina Frankowska de la Universitatea Manchester a descoperit recent că sparanghelul consumat în Anglia are cea mai mare amprentă de carbon din toate legumele consumate aici, în mare parte deoarece este adus din Peru, apoi, din cauza nevoii foarte mare de apă și spațiu.
Un alt infractor al mediului pe care îl trecem cu vederea este avocado, o constantă în dieta hipsterilor vegani și de asemenea un alt mare iubitor de apă. Un singur copac de avocado ajuns la maturitate în California, Chile sau Mexic – zone unde există probleme de alimentare cu apă – are nevoie de 209 litri de apă în fiecare zi de vară, înainte de a-și începe călătoria spre consumator.
Natura procesată a celei mai mari părți din „mâncarea vegană” reprezintă o altă problemă. Graham McAuliffe de la Rothamsted Institute a afirmat că tofu are o amprentă de carbon mai ridicată decât puiul, porcul sau mielul. Motivul îl reprezintă faptul că este procesat și folosește lapte din soia. La fel stau lucrurile și cu brânzeturile vegane din ulei de cocos. E nevoie de un climat tropical și adesea sunt importate din regiunile Pacificului sau din Sri Lanka.

Nu veganismul în sine reprezintă o problemă pentru mediu. Un studiu din 2018 al Universității Oxford a relevat că o dietă vegană reprezintă cea mai eficientă cale de a reduce amprenta noastră de mediu, ceea ce este adevărat, însă doar în cazul unei diete de bun simț și raționale. Dacă vei avea o dietă formată din legume, fasole, fructe de pădure, orez și cereale locale, aflate în sezon, neprocesate, vei reduce într-adevăr amprenta ta de carbon.
Sună a viață plictisitoare, cu mare pierdere de timp pentru a găti, ceea ce explică atracția dietelor vegane exotice, o afacere foarte la modă, dar dăunătoare pentru planetă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *