Septembrie înseamnă începutul școlii, dar noul an școlar stă în continuare sub semnul întrebării. Răspunsul în fața epidemiei de coronavirus, cea care în primăvară a încheiat intempestiv școala, amenință în continuare desfășurarea orelor și nu e deloc sigur cât vor dura cursurile, până să fie suspendate din nou. Asta dacă vor începe…
Discuția substanțială din România s-a terminat înainte de a fi început, și singurele probleme sunt acum legate de chestiuni tehnice: măști, panouri de plexiglas, tablete, dezinfectanți.
Dar există o problemă mai importantă, chiar mult mai importantă, care nu a fost ridicată, și anume aceea a imunității de grup și a rolului pe care îl joacă în această poveste copii.
Până la problema imunității de grup să vedem, însă, ce ne spun știința și statistica legat de felul în care coronavirusul îi afectează pe copii și în ce măsură devin aceștia transmițători ai bolii.
Covid la copii, un pericol neglijabil?
Toate datele, informațiile și studiile, aproape fără excepție, pe care le avem până în acest moment ne demonstrează limpede că pericolul Covid-19 la copiii este mic, dacă nu foarte mic. De pildă, un studiu publicat recent de British Medical Journal în colaboare cu Universitatea din Liverpool arată că în Marea Britanie au ajuns la spital 651 de copiii sub vârsta de 19 ani, iar dintre aceștia șase au murit. Dintre ei, trei aveau sub 28 de zile, fuseseră născuți prematur și aveau multiple anomalii congenitale și infecții. Dintre ceilalți, care aveau între 15 și 18 ani, doi aveau neurodizabilități profunde care le-au compromis sistemul respirator, iar al treilea avea un sistem imunitar precar din cauza tratamantului contra cancerului pe care îl efectua și a unei infecții bacteriene.
Un alt studiu care compară Suedia (care a menținut deschise școlile în primăvară) și Finlanda (care le-a închis) a ajuns la concluzia că nu există niciun fel de diferență între ratele de infectare ale copiilor din cele două țări. Potrivit analizei, cazurile grave au fost foarte rare în rândurile copiilor din cele două țări, fără să se înregistreze un deces, iar profesorii nu au avut un risc sporit. Oarecum inutil de precizat în context, dar în urma unor analize separate a UNICEF, Karolinska Institutet din Suedia și ENOC, a reieșit cum copiii din Suedia au stat mai bine la capitolul educație și sănătate mintală.
Bineînțeles că deschiderea școlilor nu înseamnă că nu va exista absolut niciun risc de îmbolnăvire (gravă) cu Covid-19, însă ele sunt minimale, excepții, ceva cu totul și cu totul ieșit din comun. După cum nu înseamnă că la momentul potrivit presa nu ar putea să le scoată în evidență și să le îngroașe aberant.
Riscurile (infinitezimale) elevilor la școală trebuie, însă, contextualizate. Directorul CDC-ului american (Departamentul Național pentru Sănătate al SUA), Robert Redfield, afirma, la mijlocul lunii iulie, că în timpul pandemiei din Statele Unite au murit mai mulți copiii din cauza sinuciderilor și a abuzului de droguri decât din cauza coronavirusului. De asemenea, conform aceleiași instituții, de la începutul anului, în Statele Unite au murit de trei ori mai mulți copiii de gripă (101) decât de coronavirus (31). Anul trecut, în Japonia, în timpul epidemiei de gripă, când cinci milioane de oameni s-au îmbolnăvit, în pofida portului cvasiubicuu de mască, peste 600 de copiii cu vârsta de sub 10 ani au fost internați la spital.
Pe scurt, există în mod obișnuit riscuri mult mai serioase pentru copii decât acela de a se îmbolnăvi grav de coronavirus în timp ce merg la școală (sau oriunde altundeva).
Riscul de transmitere a virusului este minim
Dacă există un risc foarte mic, aproape insignifiant în cazul copiilor, se poate afirma, pe baza a numeroase studii, că același pericol infim îl reprezintă și capacitatea acestora de a transmite virusul.
Epidemiologul Mark Woolhouse, membru al comitetului științific, SAGE, care consiliază guvernul Marii Britanii, a afirmat pentru The Times că nu există nici măcar un singur caz înregistrat la nivel mondial al unui profesor infectat de vreun elev. Potrivit unor studii independente, publicate pe baza experiențelor din Australia, Franța și Elveția, precum și a unei analizate apărute în The Lancet, riscul de transmitere a virusului de la copii la adulți este minim.
Un studiu asupra școlilor din Islanda (țară care a pus în practică „contact tracing”-ul), care au rămas deschise în primăvară și care nu au solicitat elevilor să poarte mască, a relevat că niciun copil nu și-a îmbolnăvit părintele. „Copiii au o șansă de 10 ori mai mică să se infecteze și dacă se infectează, sunt și mai puțin susceptibili să facă o formă gravă”, susține Kari Steffansson, CEO-ul companiei farmaceutice deCODE genetics din Reykjavik.
Poate ar trebui amintită în cazul de față și experiența din 1918, în timpul epidemiei de gripă spaniolă, când două orașe americane – New York și Chicago – au menținut școlile deschise și au avut o rată a mortalității mai mică decât orașele vecine care au închis instituțiile de învățământ, 4,7 decese la mia de locuitori, respectiv 3,7 decese la mia de locuitori.
Care sunt totuși pericolele pentru copii
Întoarcerea copiilor la școală nu este, totuși, lipsită de pericole, dar cele mai importante amenințări sunt măsurile de protecție excesivă cerute de autorități sau/și de unii părinți.
Purtarea măștilor, deși nu reduce aproape sub nicio formă pericolul de transmitere a virusului, are efecte negative asupra sănătății dacă este purtată mult timp.
În China, cel puțin trei copiii au murit după ce au fost nevoiți să poarte mască în timpul orelor de sport, ceea ce a determinat autoritățile comuniste să renunțe la această măsură în cadrul orelor de educație fizică.
De asemenea, există un risc serios ca folosirea excesivă a unor dezinfectanți și produse de curățare să aibă un efect negativ asupra sănătății copiiilor. CDC avertiza, de pildă, că suprafețele și obiectele nu par să reprezintă o curea importantă de transmise a viruslui, ceea ce nu împiedică însă autoritățile să recomande folosirea din abundență a produselor de curățenie. Totuși, acestea, utilizate în exces, au propriile lor pericole: astm, alergii, afectarea aparatului de reproducere, cancer.
Nu în cele din urmă, apare riscul psihologic, copiii fiind condiționați să trăiască în frică, suspiciune și neîncredere, ceea ce poate duce la traume considerabile atât acum cât și în viitor.
Imunizarea de grup prin copii
Totodată, închiderea școlilor și măsurile de protecție exagerate mai au și un corolar puțin discutat: împiedică expunerea copiilor la virus. Potrivit profesoarei de epidemiologie teoretică Sunetra Gupta de la Universtatea Oxford, „dacă e să vorbim deschis… copiii ar beneficia de expunerea la acest virus și la alte coronavirusuri sezoniere… Apar din ce în ce în ce mai multe dovezi că expunerea timpurie la diverse coronavirusuri este ceea ce le permite oamenilor să le supraviețuiască”. Un studiu britanic a descoperit că 60% dintre copii și adolescenți au anticorpi împotriva noului coronavirus, creați prin expunerea lor la coronavirusurile precedente, ceea ce explică probabil absența formelor severe de boală la copii.
Noul consilier al președintelui Donald Trump, profesorul de la Stanford Scott Atlas este un adept al imunizării de turmă, strategie adoptată de Suedia și care a dat roade, trecute sub tăcere astăzi. În opinia lui Atlas, tinerii și copiii ar trebui lăsați să se infecteze deoarece nu prezintă niciun risc considerabil de moarte sau de a ajunge într-o stare gravă la spital. „Putem lăsa o mulțime de oameni să se infecteze. Nu ar trebui să ne facem griji că iau virusul deoarece pe măsură ce își generează imunitate și generează și mai multă imunitate în comunitate, putem eradica mai rapid amenințarea virusului”, susține Atlas.
Într-un mail adresat la începtul lunii martie unui coleg finlandez, epidemiologul Anders Tegnell, arhitectul strategiei suedeze, sugera că menținerea școlilor deschise ar putea grăbi atingerea obiectivului de imunitate de grup.
Pragul pentru imunitate de grup este estimat de oamenii de știință în prezent la valori cuprinse sub 40%, mai degrabă spre 20%. „Suedia, Arizona și orașul brazilian Manaus nu au multe în comun dar în toate aceste locuri, epidemia s-a stins relativ repede, fără carantină severă, după ce un număr relativ mic de oameni au fost infectați, conform testelor pe bază de anticorpi”, susține jurnalistul Alex Berenson.
Relevanța imunizării de grup nu poate fi îndeajuns subliniată chiar dacă în peisajul local se vorbește foarte puțin. După cum explica foarte clar academicianul epidemiolog Traian Ionescu, într-una din puținele intervenții relevante din mass media autohtone, nu există decât două căi de a combate virusul: imunizarea de grup (turmă) și vaccinul. Strategia clasică de până acum a fost imunizarea de grup. Strategia spre care par că ne îndreaptă prin toate mijloacele posibile autoritățile locale și globale este vaccinul. Doar că vaccinul are deja problemele lui specifice, pe care ar fi bine să le avem în vedere, pe lângă cele care țin de interese specifice.
Din acest punct de vedere, închiderea școlilor și menținerea copiilor și părinților într-o stare de teamă permanentă s-ar putea să aibă un cost ascuns mult mai mare decât cele imediate. Nu că și acestea nu ar fi considerabile…
Context general:
Scrioarea Prof. Sucharit Bhakdi către Cancelarul Angela Merkel
10 lucruri mai puțin știute despre Organizația Mondială a Sănătății
10 lucruri pe care ar trebui să le știi despre Bill Gates
Despre măști:
Ce s-ar întâmpla dacă chirurgii nu ar purta măști
O discuție academică despre măști
Știința contra măștilor
Despre teste:
Câte rezultate false dau testele Covid-19?
Ideea că guvernele pot controla virusul este un mit