La ce să ne așteptăm

Jargonul politic și tonul auzit în ultimele săptămâni pare să sugereze că ne aflăm într-o epocă nemaiîntâlnită până acum. Speranța răsare din nou, se vede lumina la capătul tunelului, politicienii își revarsă sentimentele, iar pentru o parte din elitele noastre, cei care doresc să impresioneze prin cunoștințele lor de istorie, o referință la Abraham Lincoln este obligatorie: asistăm la „o nouă naștere a libertății”!

Sunt de acord că se naște cu siguranță ceva, dar aș avea mari rețineri în a numi această progenitură „libertate”. Unii chiar ar spune că ceea se naște poartă mai degrabă numele opus, și anume „totalitarism”.

Dar înainte de a azvârli cu etichete în stânga și-n dreapta, ar fi mai de ajutor să vedem ce înțelegem prin astfel de termeni. Cum arată, deci, totalitarismul?

Robert Nisbet ne oferă câteva răspunsuri la această întrebare în cartea sa clasică „The Quest for Community”:

1. Politica este totul

„În ordinea totalitară politicul domină totul”, explică Nisbet. Individul își pierde din importanță, devenind în schimb doar o rotiță din mașina statului centralizat. Această situație creează o „dispoziție psihologică, care ea, singura, face posibilă o remodelare din temelii a conștiinței umane.”

2. Camuflajul sub o fațadă „democratică”

Potrivit lui Nisbet, statul totalitar nu dorește să își creeze imaginea de putere care controlează totul în mod centralizat. În locul acestei alternative, „puterea statului trebuie să pară că izvorăște din voința primară a poporului”. Astfel, când sunt adoptate legi autoritariste, ele vor fi văzute ca fiind necesare pentru prezervarea democrației, chiar și în cazul în care nimic nu ar putea fi mai puțin adevărat. În felul acesta, i se permite statului „să contorsioneze, să moleșească și să erodeze voința de rezistență a oamenilor, o opțiune preferabilă aceleia de a folosi o forță brutală și agresivă.”

3. Diversitatea este abolită

Diversitatea reprezintă un subiect foarte îndrăgit în cultura noastră de astăzi, și chiar în statul în care trăim. Cu toate acestea, ceea ce nu realizează mulți oameni este că sub un regim totalitar „diversitatea naturală a societății dispare”. În locul ei, se instalează conformismul militar față de linia de partid „în artă, în politică, în știință și economie”. Guvernul totalitar este corectitudinea politică la pătrat.

4. Noul înlocuiește vechiul

Poate că una din trăsăturile cele mai însemnate ale unui regim totalitar este încercarea de a înlocui vechiul cu noul. Vechiul devine sinonim cu răul și totul este redefinit. „Istoria, arta, știința și moralitatea trebuie reproiectate, plasate într-un nou context, pentru a face din putere o rețea unitară de certitudine și conformism.”

Înlocuirea vechiului cu noul este necesară deoarece, așa cum explică Nisbet, „totalitarismul este o ideologie a nihilismului. Dar nihilismul nu este suficient.” Astfel, deși totalitarismul trebuie să îndepărteze vechiul pentru ca să funcționeze noua ideologie, de asemenea trebuie să introducă ceva în golul lăsat de pierderea credinței și a comunității.

Problema rămâne în ce măsură am putut vedea aceste caracteristici desfășurate în societatea noastră de astăzi. Să încercăm, așadar, să parcurgem lista.

Este politica totul astăzi? Cu siguranță că așa pare. Cineva aproape că trebuie să devină un luddit pentru a scăpa de conversațiile politice. Chiar și când nu ești bombardat la știri cu politic, jargonul politic reușește să se insinueze în viețile noastre private, la muncă, în discuții și chiar în opțiunile noastre de divertisment.

Cum rămâne cu democrația sau cu diversitatea? Aceste concepte sunt cu siguranță foarte folosite în zilele noastre, dar rămâne un subiect deschis în ce măsură vedem democrația în acțiune sau în ce măsură experimentăm o adevărată diversitate de gândire într-o epocă în care observăm cenzura pur sânge chiar sub ochii noștri.

În fine, cum rămâne cu ștergerea trecutului de către nou? Nu trebuie să privim foarte departe în istorie. Distrugerea statuilor abundă, „Proiectul 1619” exemplifică încercarea de a schimba și a submina istoria, generațiile mai tinere acceptă acum imoralitatea sexuală ca pe ceva normal, iar știința pare să se schimbe după cum bate vântul.

Dacă într-adevăr, trăim acum (în America) o experiență totalitară, mult mai mult decât în alte vremuri, cum putem acționa pentru a nu fi înghițiți de vârtej, de a nu deveni o simplă rotiță fără conștiință din mașinăria totalitară?

Răspunsul simplu este de a înota contra curentului și a ocroti acele lucruri pe care statul totalitar le vrea dispărute. Dacă totalitarismul dorește să șteargă amintirile noastre despre istorie, comunitate, moralitate și credință, atunci acestea sunt lucrurile de care trebuie să ne agățăm cu putere.

Această dexteritate a memoriei poate fi îmbunătățită prin lectura cărților bune, studierea istoriei și discutarea acestor subiecte cu alții. A merge regulat la biserică, a te implica în comunitatea de acolo, a-i invita pe alții din comunitate la tine acasă, înseamnă a-ți exersa mușchii antitotalitari. Nu în cele din urmă, a sta în familie și a-ți cheltui energia pentru a le transmite copiilor o morală sănătoasă și un comportament decent va fi de ajutor nu doar pentru lupta de astăzi împotriva totalitarismului, ci și pentru cele care vor urma.

În opinia lui Nisbet, „totalitarismul reprezintă o problemă de atitudini de masă”.

Așadar, nu merge cu turma.