Recent, la o conferință, am fost întrebat ce fel de muzică clasică le pun pe fundal copiilor mei.
Răspunsul meu a trebuit să ia o formă cât mai delicată deoarece primul lucru pe care eu îl afirm este că muzica clasică trebuie să stea întotdeauna în prim plan. Orice artă serioasă trebuie receptată cu simțurile active. Apar, desigur, momente în care muzica de fundal poate fi plăcută, și poate chiar utilă, dar volumul imens de muzică exterioară care ne asaltează zilnic ne-a condiționat să vedem muzica doar ca un acompaniament pentru altceva.
Copiii de astăzi, la fel ca și mulți părinți, trăiesc într-o lume a muzicii înregistrate. Puțini sunt tinerii care au experiența muzicii cântate live în grădina din spate, cu vecini care își aduc banjourile și acordeoanele. Puțini sunt copiii care ajung într-o sală de concerte să vadă un ansamblu bun de coarde, un cor simfonic sau o orchestră. Chiar și în biserică, din ce în ce mai puțini sunt copiii care aud puterea uriașă a unei orgi sau ridicarea viguroasă a cântărilor tradiționale interpretate de o adunare care nu se teme să cânte.
Bineînțeles că muzica înregistrată oferă o resursă minunată atât pentru educație cât și pur și simplu ca delectare. Iar muzica de fundal pare atât de „ușor” de prezentat, fiind un fel de distracție sau de creator automat de atmosferă. Dar muzicalitatea unui copil nu este ajutată foarte mult de această accesibilitate, cel puțin nu fără o expunere inițială și cognitivă la muzica prezentată.
În cursurile noastre am oferit elevilor de toate vârstele pași concreți pentru a trece de la o ascultare pasivă la una activă astfel încât să tragă cât mai mult folos din muzica pe care o întâlnesc. Ceea ce nu înseamnă că muzica trebuie abordată ca și cum ar urma să vină cu un test după audiție. Cu siguranță nu! Așadar, dați-mi voie să vă ofer câteva sugestii:
În primul rând trebuie să aveți un motiv pentru care alegeți o anumită muzică. Dacă elevii învață despre curtea Regelui Arthur, este ușor de găsit înregistrări cu muzică medievală. Decât să puneți o duzină de astfel de bucăți muzicale, fără îndoială interesante, mai degrabă alegeți două sau trei, și încercați să-i oferiți copilului șansa de a le asculta în interpretări diferite, realizate de cântăreți diferiți. Dimineața aceasta am petrecut-o alături de nepoata mea ascultând diferite interpretări ale vechii balade „Barbare Allen”. Am mers de la o veche formație de coarde până la o cântăreață franceză uluitoare din anii 60 și până la John Denver.
În același fel, copiii au mult mai mult de profitat dacă aud de mai multe ori o singură mișcare a unei simfonii – în special cu orchestre și dirijori diferiți – decât dacă sunt asaltați cu o mulțime de opere simfonice care se aud în fundal.
Astfel, un părinte poate alege prima mișcare din Simfonia nr.1 de Beethoven (sau poate întreaga operă care are mai puțin de 30 de minute). Este o compoziție atractivă și foarte accesibilă, care se găsește online și poate fi ascultată în nenumărate interpretări. Începeți cu două interpretări. Una, poate, filmată cu un dirijor legendar de la începutul sau jumătatea secolului XX, un pic neclară și probabil alb-negru, dar disponibilă foarte ușor acum. După care treceți la o înregistrare mai recentă și mai ingenioasă, cu prim-planuri maiestuoase ale interpreților astfel încât copiii să facă legătura între sunetul oboiului, al clarinetului sau al violoncelului și imaginile muzicienilor.
Mai departe, puteți deveni mai îndrăzneți și să ascultați o versiune de pian a aceleiași opere realizată de virtuosul secolului XIX, Franz Listz, care a aranjat toate cele nouă simfonii beethoveniene într-un decor virtuos pentru pian. A expune un copil chiar și la o singură versiune inedită din aceste simfonii oferă o experiență auditivă complet diferită decât o orchestră, arătând cum un singur interpret, cu aranjamentul potrivit, poate cânta o compoziție orchestrală. Era ceea ce făceau pentru amuzament pe vremuri oamenii în camera de toate zilele.
Toți acești pași, mai ales dacă vă concentrați pe o singură mișcare la un moment dat, îi vor oferi copilului un simț al identității și personalității operei muzicale. În felul acesta, dacă vă decideți să puneți în fundal versiunea înregistrată a, să zicem, Simfoniei 1 de Beethoven, ea va avea un sens și va da roade muzicale și cognitive. Să nu vă mire, de exemplu, dacă îl veți auzi pe copil cum fredonează melodia sau va bate ritmul ei.
În același fel, se poate câștiga mult dacă puneți coloana sonoră a unor opere dramatice (musicaluri, opere, filme) pe fundal, atâta vreme cât copilul cunoaște deja opera și mai ales dacă a fost suficient de norocos încât să o asculte live într-o sală.
Și, da, este posibil să faci și experiența inversă, astfel încât un singur cântec să conducă la o nouă operă. Așa, de pildă, dacă veți merge cu familia să vedeți o interpretare a „The Music Man” sau „Cats” sau „Carmen”, atunci, a pune câteva cântece (sau chiar mai bine a le cânta la pian sau alături de o înregistrare) este o idee foarte bună. Dar, trebuie să reamintim că este vorba de o audiție cu un scop.
În cele din urmă, chiar dacă muzica este în fundal, încercați să aveți niște boxe bune care să vă ofere un sunet de calitate. Repertoriul pe care îl numim „clasic” folosește toate gama de sunete (de la cele înalte la cele joase) și toate instrumentele orchestrei (coarde, cele de suflat, alămuri, percuție). Aceste elemente muzicale au o nevoie absolută de boxe decente sau altfel se pierd. Din păcate, oamenii au preferat să aibă o calitate inferioară a muzicii livrate prin boxele unui laptop. Această experiență este în cel mai bun caz neutră și în multe feluri pernicioasă (…)
Vedeți de ce a răspunde la întrebarea originală reprezintă o afacere delicată. A spune pur și simplu „nu puneți muzică dacă nu vă conectați cu ea sau nu vă concentrați!” pare un sfat dur, mai ales dacă familia îndrăgește postul de radio clasic care merge non stop. Iar dacă echivalentul modern al postului de radio (Alexa) vă încântă familia, atunci fie! Dar fiți atenți din când în când la ochii copiilor. Dacă se plictisesc (ceea ce înseamnă că li s-au astupat deja urechile) atunci este puțin probabil să iasă ceva bun din asta, și astfel este mai bine să vă concentrați pe o strategie mai țintită pentru a-i face să dobândească o înțelegere muzicală.