Lordul Sumption: Nesupunerea civilă a început

08/03/2021    |   de Freddie Sayers

Jonathan Sumption a fost cândva simbolul establishmentului – un avocat strălucit care a apărat guvernul în afacerea Hutton, fost judecător la Curtea Supremă, susținător al campaniei pentru rămânerea în UE, istoric reputat al Războiului de 100 de ani. Apoi, însă, a apărut Covid.

În ultimul an, criticile sale dezlănțuite la adresa politicilor de lockdown l-au transformat într-un rebel. Este o schimbare a imaginii sale publice care îl pune pe gânduri. În opinia lui, filosofia sa a fost întotdeauna liberală și cel mai probabil lumea s-a schimbat, nu el.

Mai jos sunt opiniile sale legate de

Nesupunerea civilă:

„Uneori cel mai cetățenesc lucru pe care îl poți face cu legile despotice, așa cum sunt cele de astăzi, este să le ignori. Cred că dacă guvernul va mai continua mult cu carantinarea oamenilor, în funcție și de severitatea măsurilor, rezultatul cel mai probabil va fi nesupunerea civilă.  Va fi o nesupunere civilă discretă după modelul britanic. Nu crede că vom da buzna pe străzi cu steaguri fluturând. Cred că în mod foarte calm ne vom hotărî să nu mai acordăm atenție acestui lucru. Sunt unele lucruri la care trebuie să fii atent: nu te poți duce la un magazin dacă este închis. Pe de altă parte, poți chema prietenii la tine acasă să beți ceva, indiferent de ce spune ministrul sănătății. Oamenii deja fac asta într-o anumită măsură.”

„Toată lumea are propriul prag de rezistență. Dar cred că pentru mulți dintre cei care nu sunt de acord cu lockdownu-ul și pentru unii care sunt de acord, am depășit de mult timp acest prag.”

Despre etica încălcării legii:

„Îmi pare rău că avem aceste legi pe care oamenii cu simț civic ar putea fi nevoiți să le încalce. Spre deosebire de majoritatea colegilor mei, am fost întotdeauna de părerea că nu există o obligație morală să te supui legii. Trebuie să ai o anumită doză de respect atât pentru scopul pe care legea încearcă să-l atingă și pentru felul în care vrea să facă acest lucru. Unele legi invită încălcarea lor. Cred că aceasta este una din ele.

Despre distrugerea libertăților civile:

„Thomas Hobbes credea în statul absolut – nu trebuia să fie neapărat o monarhie. Spunea că, exceptând uciderea efectivă a oamenilor de către stat, nu exista niciun lucru pe care statul să nu aibă dreptul să-l facă. Să spunem că nu credea în libertate și asta din cauza anarhiei care a domnit în timpul războiului civil din Anglia. Hobbes credea că noi ne cedăm libertățile necondiționat și permanent în mâinile statului, în schimbul siguranței. Acest model social a fost respins aproape în mod universal de la ascensiunea liberalismului modern în secolul al XIX-lea, însă în timpul acestei crize ne-am întors la ideile hobbesiene. Este o schimbare uluitor de sinistră.”

Despre pericolul fricii publicului:

„Conform lui John Stuart Mill principala amenințare la adresa democrației liberale erau frica și sentimele publice. Tendința lor este de influența politicile publice în sensul în care nu mai rămâne mai nimic din dreptul nostru de a ne controla propriile vieți. Acesta era pentru el marele pericol. Nu s-a întâmplat în timpul vieții lui, s-a întâmplat în multe țări în secolul XX, iar acum se întâmplă în Marea Britanie.”

Despre fragilitatea democrației:

„Democrația este inerent fragilă. Avem cumva preconcepția că este de fapt un sistem foarte solid. Dar democrațiile au o istorie de doar 150 de ani. În țara noastră putem spune, cred, că au existat începând cu a doua jumătatea a secolului al XIX-lea – așa că nu reprezintă ceva obișnuit. În antichitate ele erau privite ca fiind forme de guvernare inerent autodistructive. Pentru Aristotel ele involau în mod necesar în tiranii deoarece populația va cădea întotdeauna pradă unui demagog care se va transforma în tiran….

Ceea este remarcabil din acest punct de vedere este că predicțiile sumbre ale lui Aristotel cu privire la soarta democrației au fost infirmate în Apus. Trebuie să ne întrebăm de ce. În opinia mea răspunsul este următorul: în principiu Aristotel avea dreptate cu privire la tendințe, dar noi am reușit să evităm acest scenariu datorită unei culturii politice a autocontrolului. Dar această cultură a reținerii, care depinde de mentalitatea colectivă a societăților noastre, este foarte fragilă, foarte ușor de distrus și foarte dificil de reînviat. ”

Despre faptul de a fi liberal:

„Mă văd ca fiind liberal, cu l mic. Până la apariția Covid, era o poziție de mijloc. De atunci, a devenit ceva foarte controversat, iar pentru unii ceva chiar extrem. Ceea ce ne arată cât de mult s-a deplasat dezbaterea publică.”

Despre ce învățăminte ar trebui să tragă guvernul:

„Primul meu sfat ar fi de a nu folosi informațiile ca un mijloc de a manipula comportamentul public. Ar trebui să fie mai calmi decât majoritatea populației. Ar trebui să fie complet obiectivi. ”

Despre criticii săi:

„Aș fi preferat ca opiniile pe care le-am avansat în ultimul an să fi fost făcute de toată lumea. Foștii colegi care dezaprobă ceea ce am făcut au un argument foarte bun. Dar sunt anumite chestiuni care ating atât de central dilemele veacului nostru, care sunt atât de importante, încât cred că este cazul să fii pregătit să iei o poziție.”

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Autentificare

Ai uitat parola?

Creezi un cont?