Carantina a fost un experiment eșuat

23/03/2021    |   de Donald Luskin

În șase luni de la declanșarea pandemiei de Covid-19, SUA a făcut două experimente sociale gigantice de sănătate public. Primul, în martie și aprilie, a fost închiderea economiei pentru a stopa răspândirea virusului. Al doilea, începând cu mijlocul lui aprilie, redeschiderea economiei. Acum avem datele. Oricât de contraintuitive ar părea, analizele statistice arată că închiderea economiei nu a oprit răspândirea bolii, iar redeschiderea nu a dat naștere unui al doilea val de infectări.


Având în vedere că lockdownurile (închiderea țării) sunt costisitoare din punct de vedere economic și au consecințe de sănătate publică pe termen lung dincolo de Covid, bine documentate, impunerea lor pare să fi fost o gravă eroare de politici publice. La început când se știau foarte puține, autoritățile au acționat așa cum au crezut ele că este prudent să o facă. Dar acum dovezile arată că aceste măsuri au fost un tratament foarte scump cu efecte secundare grave și fără niciun beneficiu pentru societate.


TrendMacro, compania mea de analiză, a adunat numărul cumulat al cazurilor raportate de Covid-19 în fiecare stat și în District of Columbia ca procent din populație, pe baza informațiilor de la agențiile de stat locale și naționale, așa cum sunt ele agregate de Covid Tracking Project. Ulterior, le-am comparat cu momentul introducerii și duritatea carantinei în fiecare stat. Acest indicator este măsurat nu de ordinele date de autorități cât mai degrabă prin observarea felului în care s-au comportat oamenii în fiecare stat, comparativ cu comportamentul lor general înainte de carantină. Acest indicator este foarte detaliat în informațiile de tracking anonime pe baza telefonului mobil, oferite de Google și alte companii, catalogate de Institutul de Transport al Universității din Maryland sub numele „Indexul Distanțării Sociale”.


Măsurând de la începutul anului până la punctul maxim al carantinei – care variază între 5 aprilie și 18 aprilie – rezultă că închiderea statelor se corelează cu o răspândire mai mare a virusului. Statele cu o carantină mai lungă și mai strictă au avut o răspândire mai mare a virusului. Cele cinci state cu cele mai dure carantine – District of Columbia, New York, Michigan, New Jersey și Massachusetts – au avut cel mai mare număr de victime.


Se poate ca aceste măsuri dure să fi fost impuse ca un răspuns la niște izbucniri foarte violente ale epidemiei. Dar surprinzătoarea corelație negativă, deși din punct de vedere statistic este slabă, rămâne în picioare chiar și când excludem statele cu un număr mare de decese. Și nu contează dacă analiza include alți factori explicativi precum densitatea populației, vârsta, grupul etnic, prevalența azilurilor de bătrâni, starea de sănătate generală a populației, temperatură. Singurul factor care a produs o diferență demonstrabilă este intenstatea transportului public.


Am reluat experimentul a doua oară pentru a observa consecințele în privința deceselor pe care le-a avut redeschiderea economiilor la mijlocul lui aprilie. Am folosit aceeași metodologie, dar am început de la apogeul carantinei și am mers până la 31 iulie. Confirmând primul experiment, a existat o tendință (deși destul de slabă) în statele care au deschis cel mai mult să aibă cazuri mai multe deși nu exagerat. Statele care au avut izbucniri ale epidemiei în vară – Arizona, California, Florida și Texas – nu sunt sub nicio formă cele mai deschise state, lăsând la o parte titlurile politizate din presă.


Ideea nu este că lockdownurile au făcut răspândirea Covid-19 mai intensă – deși datele brute ar putea sugera asta – ci că nu au ajutat, în timp ce deschiderea economiei nu a făcut niciun rău. Aceasta încalcă simțul comun. În teorie, răspândirea unei boli infecțioase ar trebui să fie controlabilă prin carantină. Dar în practică este evident că lucrurile nu au stat așa, deși nu cunoaștem vreun cercetător care să explice de ce s-au petrecut lucrurile astfel.


Nu suntem singurii cercetători care au descoperit această relație statistică. Am publicat o primă versiune a acestor descoperire în aprilie, când o cercetare asemănătoare apărea în paginile Wall Street Journal. În iulie o publicație a Lancet ajungea la aceleași concluzii comparând țări mai degrabă decât state americane. „O perioadă mai lungă înainte de implementarea carantinei a fost asociată cu un număr mai mic de cazuri detectate”, a fost concluzia studiului. Aceste descoperiri au fost întărite prin analize sofisticate de măsurare a distanțării sociale și de informații din faza de redeschidere.


Tuturor acestor cercetări le lipsește posibilitatea experimentării. Nu există instanțe observabile în care a existat fie o carantină totală, fie niciun fel de carantină. Dar nu există dovezi care să arate cel puțin că lockdownurile dure au fost mai eficiente decât cele ușoare, și că deschiderea mai mare a societății a fost mai păgubitoare decât deschiderea mai puțină. Așadar, unde este argumentul științific care ar justifica carantina dură pe care o cer în continuare mulți oficiali din domeniul sănătății publice?


Cu dovezile pe care le avem acum, până și birocrații cei mai temători în fața riscului ar trebui să ezite în a cere o nouă carantină și a produce următoarea criză economică.

Articol apărut în The Wall Street Journal

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *