Sclavia este o monstruozitate. Este o încălcare gravă a demnității persoanei umane. Nu este, așadar, o surpriză că în fruntea mișcării contra sclaviei s-au aflat, de-a lungul istoriei, creștinii. Sfârșitul sclaviei în Europa este strâns legat de ascensiunea creștinismului, în timp ce sfârșitul comerțului cu sclavi africani a fost responsabilitatea în principal a aboliționiștilor creștini.
Motorul care mișca comerțul cu sclavi africani nu era suprematismul alb, după cum pretind teoreticienii corecți politic, ci mândria umană și lăcomia, indiferent de culoarea pielii, ajutate de „progresul tehnologic”. Triburile negre înrobeau triburile vecine pe care apoi le vindea neguțătorilor de sclavi. O asemenea ticăloșie nestăvilită calcă în picioare demnitatea umană și reprezintă o pată în istoria umanității.
Mulțumită aboliționiștilor creștini, astăzi este ilegal să cumperi și să vinzi persoane umane. Acest intervenționism creștin a fost cu adevărat revoluționar prin faptul că a infuzat principii creștine fundamentale în viața economică. Trebuie accentuat acest lucru. Scoaterea sclavilor din piețe a fost ceva revoluționar. A fost o restricție a pieței libere în favoarea libertății umane. În acest sens, sclavia aparține trecutului datorită puterii revoluționare a creștinismului. Slavă Domnului, la modul literal!
Problema este că astăzi sclavia se prezintă în cu totul alte forme.
Dacă sclavia este definită în sensul strict al proprietății asupra unei persoane, se poate spune că a fost abolită. Dacă, totuși, este definită ca absență a libertății, este clar că trăim într-o epocă din ce în ce mai sclavagistă. Trăim într-o epocă în care dreptul la conștiință, dreptul la familie și chiar dreptul la viață s-au pierdut sau sunt pe cale să se evapore. Trăim într-o epocă în care guvernul se tot mărește și se mărește și se îndepărtează și se tot îndepărtează de oameni, o epocă în care guvernele locale sunt slăbite și în care guvernul național sau internațional este întărit. Trăim într-o epocă în care procesul democratic este controlat de plutocrați nealeși; superbogații se folosesc de puterea pe care o dețin prin Big Tech, Big Media și Big Finance pentru a manipula piața ideilor, ca și piața bunurilor și serviciilor. Trăim într-o epocă în care corporațiile globale se folosesc de puterea lor financiară pentru a jefui resursele Africii, mărșăluind peste indigenii acelui continent pe care îi consideră prea primitivi din cauza eșecului lor în a aplica principiile sterile ale culturii morții.
Neputincioși în fața imperialismului plutocratic și tehnologic, africanii sunt la fel de exploatați astăzi ca și în trecut. Nu aparțin cuiva dar sunt deposedați de ceea ce le aparține. Aceasta este o formă de sclavie și, dacă e să fim sinceri, nu diferă cu mult de sclavia din trecut.
Apoi trebuie să vorbim de sclavia care va veni.
Nu mai există nicio îndoială că marile corporații globale, ajutate de tehnologie, strâng șurubul prin care leagă lumea, distrugând distincția dintre puterea economică și cea politică. Aliații lor sunt Partidul Comunist Chinez, mânjit de sângele a zeci de milioane de chinezi, și lumea progresistă din Statele Unite și Uniunea Europeană. Acești parteneri ciudați lucrează pentru a se asigura că Marea Resetare va îndrepta lumea spre o integrare globală mult mai strânsă. Economia și politica globală vor fi controlate de elite care nu sunt alese democratic și care sunt dincolo de controlul oricărui guvern național, care nu răspund decât în fața propriului interes și care nu-și urmăresc decât propriul interes în dauna libertății economice și politice a oamenilor fără de putere din întreaga lume. Nu este oare aceasta o nouă generație de proprietari de sclavi, incomparabil mai puternică decât proprietarii de sclavi din trecut?
Cum privesc însă socialiștii și anarhiștii sclavia actuală și sclavia care va veni? Într-una dintre cele mai ironice întâmplări din istorie, vedem că aceștia au luat partea noii generații de sclavagiști. Nu doar că nu se opun marșului globalist, dar dimpotrivă, se ridică împotriva tuturor eforturilor antiglobaliste de a proteja economiile prin reglementări asupra imigrației. Nu se opun nesfintei și nesănătoasei alianțe dintre corporațiile globale și Partidul Comunist Chinez. În loc de asta, precum trupele de asalt ale globalismului, declară război forțelor locale și naționale. Încearcă să anuleze matematica și muzica clasică deoarece sunt în mod „sistematic rasiste” dar nu scot un cuvânt despre adevăratul rasism sistemic al corporațiilor care își fac de cap în Africa.
Având în vedere rolul socialiștilor și anarhiștilor ca trupe de asalt ale globalismului putem fi scuzați că nu înțelegem presupusa lor simpatie pentru săraci și nevoiași. Cu așa „prieteni”, muncitorii și sclavii pe salariu din lume sunt livrați direct în mâinile celor care stăpânesc viitorul globalist. Ar trebui să avem acest lucru în vedere deoarece acești socialiști și anarhiști, obsedați de sclavia din trecut, ne vând sclavagiștilor din prezent și celei mai rele sclavii care va veni.