La început sunt cuvintele

Una dintre cele mai relevante lecții pe care J.R.R. Tolkien ni le oferă în „Hobbitul” și „Stăpânul inelelor” este aceea că lucrurile pe care le posedăm pot ajunge să ne posede. Această posesivitate maladivă, sau ceea ce am putea numi materialism ordinar, este cunoscută ca „boala dragonului” în Hobbitul. Ea îl lovește nu doar pe dragonul Smaug, ci și pe multe alte personaje. În Stăpânul Inelelor, această boală a dragonului se manifestă în puterea inelului,  iar aceia care pun mâna pe inel devin robii puterii inelului, posedați de patima lor astfel încât lucrul posedat ajunge să îi posede. Este o reluare a învățăturii lui Hristos, conform căreia acolo unde comoara noastră, acolo se găsește și inima noastră. Din acest motiv, este important să învățăm a dori acele comori care sunt bune pentru sufletele noastre, și nu pe acelea care îl primejduiesc.

Poate că una din cele mai importante comori dezirabile este aceea a cuvintelor. Cuvintele ne sunt necesare pentru că ele sunt tocmai materia primă a gândirii noastre; în același timp, ele ne eliberează de robia ignoranței. Putem înțelege lumea și locul nostru în ea, doar dacă avem vocabularul care să ne permită să ne articulăm gândurile. Avem nevoie de cuvinte nu doar pur și simplu pentru a vorbi cu alții; în primul și primul rând, avem nevoie de cuvinte pentru a comunica cu noi înșine. Dacă, din cauza că nu avem cuvintele necesare pentru a articula ceea ce se întâmplă cu noi, suntem incapabili să ne dăm seama de așezarea noastră în lume, suntem condamnați la o frustrare care conduce la disperare și deznădejde. De aici se ajunge rapid la fructe otrăvite precum mânia și violența.

Dacă lucrurile stau astfel, unul dintre obiectivele principale ale educației ar trebui să fi dobândirea de către elevi a unui vocabular. Scopul ar trebui să fie extinderea vocabularului. Cu cât copiii dețin mai multe cuvinte, cu atât vor fi în stare să înțeleagă bunătatea, adevărul și frumusețea lumii. Asta înseamnă că dobândirea de cuvinte noi ar trebui să fie o parte integrală din educație, indiferent de nivel, nu doar la clasele primare. Ca pildă, unul dintre sfaturile pe care le dau celor care doresc să-și îmbunătățească abilitățile de scriitor este de a citi cărți bune. Ideea este că nu poți scrie mai bine decât autorii pe care îi citești, nu în ultimul rând pentru că marile cărți folosesc un vocabular vast și impunător, care ne dă posibilitatea să dobândim acea avere pe care o poartă fiecare cuvânt. Ceea ce este relevant pentru abilitatea de a scrie bine se aplică și la abilitatea de a gândi bine. Este un fapt că gândim la fel de bine pe cât citim. Iar din moment ce abilitatea de comunica cu alții depinde de abilitatea de a comunica cu noi înșine prin elocvența gândurilor, am putea spune de asemenea că vorbim la fel de bine pe cât citim.

Toate cele de mai sus susțin ideea că o parte importantă în toată educația ar trebui să fie lectura în limba maternă a Marilor Cărți. Pentru cei de limba engleză asta înseamnă lectura lui Shakespeare, al cărui retorism nu este egalat, dar și a altor maeștri ai limbajului: Donne, Herbert, Crashaw, Milton, Dryden, Pope, Dr. Johnson, Wordsworth, Coleridge, Austen, Newman, Dickens, Hopkins, Chesterton, Belloc, Eliot, Tolkien, etc. În operele lor, cititorul nu se va îmbogăți doar cu înțelepciune, ci și cu darul cuvintele noi care vor îmbogăți vocabularul.

Spre deosebire de posesia multor lucruri, care se pot dovedi periculoase pentru minte și suflet, posesia unui număr mare de cuvinte nu va face decât să ne îmbogățească. Pe scurt și concluzionând, bogăția pe care ne-o dau cuvintele este puterea de a înțelege mai bine cine suntem și unde ne este locul în ordinea mai complexă a lucrurilor: scopul și locul nostru în cosmos.

Pentru a încheia pe o notă metafizică, putem spune că frumusețea cuvintelor este aceea că ne oferă o cale de acces spre bunătatea adevărului. La început a fost Cuvântul  iar cuvintele sunt calea prin care Cuvântul poate fi mai bine înțeles și comunicat. Tocmai din acest motiv învățarea cuvintelor ar trebui să fie în centrul oricărei educații.

Joseph Pearce a prefațat volumul de eseuri „Dacă Dumnezeu nu ar exista” de G.K. Chesterton, apărut la Editura Contra Mundum.

Articol tradus de la The Imaginative Conservative.