O poveste veche de când lumea

După cum de-acum știe toată lumea, sau cel puțin ar trebui să știe, singura explicație posibilă pentru performanțele diferite ale grupurilor sociale sunt prejudecățile, privilegiile și opresiunea din partea acelor grupuri mai favorizate. De unde rezultă că singura soluție la anomalia rezultatelor și pentru restaurarea egalității primordiale, firească omenirii, sunt restituția, compensarea, exproprierea, discriminarea pozitivă, etc.

Una dintre cele mai izbitoare diferențe este, desigur, cea dintre bărbați și femei. A sosit, cu siguranță, timpul de a fi remediată.

De pildă, am citit deunăzi în Le Figaro că bărbații au reprezentat aproape 58% dintre decesele provocate de Covid în Franța, doar 42% fiind femei. Ceea ce nu face decât să sublinieze și mai tare nedreptatea fundamentală ocolită de decenii, chiar neobservată, și anume faptul că femeile trăiesc în medie cu șapte ani mai mult decât bărbații. De exemplu, în Marea Britanie femeile trăiesc doar cu trei ani mai mult decât bărbații; în SUA diferența este de cinci ani, în Franța de șase, în Rusia de 10. La nivel mondial, bărbații au reprezentat 73% din victimele accidentelor mortale și 78% din victimele omuciderilor.

Ce ne facem cu aceste statistici, într-adevăr, șocante? După cum suntem toți de acord, egalitatea reprezintă una dintre cele mai dragi, dacă nu cea mai dragă, valoare politică, deoarece nu poate exista dreptate în absența ei.

Să luăm așadar omuciderile. Doar în două țări, Elveția și Hong Kong, este atins idealul dezirabil al egalității victimelor. Cum au reușit să atingă acest înalt nivel de civilizație, adică al unei distribuții drepte, egale și juste a celor uciși? Recunosc că nu am un răspuns și mă îndoiesc că-l are cineva. Ar putea există, însă, o temă mai potrivită pentru o comisie internațională? O dată ce ar ajunge la niște concluzii, alte țări ar putea ține cursuri de conștientizare a omuciderilor pentru a se asigura că ucigașii sau potențialii ucigași sunt conștienți de implicațiile actelor lor din punct de vedere al dreptății sociale.

Bineînțeles că nu este ușor să ajungi la egalitate: va trebui să avem grijă să nu depășim limitele, ceea ce ar fi la fel de nedrept. Dar trebuie să mărturisim cu franchețe că este mai ușor să creștem numărul omorurilor decât să le reducem, așa că dacă este să atingem scopul ultim al egalității, ar putea fi necesar.. Ei bine, îl las pe cititor să tragă concluziile.

Dar chiar dacă numărul deceselor provocate de omucideri și accidente auto ar putea fi egalizat, tot nu ar fi de ajuns pentru a ajunge la o egalitate în ceea ce privește speranța de viață între femei și bărbați. Și asta deoarece, oricât de regretabile ar fi accidentele și omorurile, astfel de decese reprezintă doar o mică proporție din totalul morților. De pildă, în Marea Britanie cam 2.400 dintr-un an, în timp ce numărul celor care mor din cauza bolilor cardiovasculare este de aproximativ 170.000. O picătură într-un ocean, ca să spun așa.

E limpede că trebuie ceva mai drastic. Din nou, este mai ușor sau presupune mai puțin efort  și cheltuială să reducem speranța de viață decât să o creștem. Cauzele morților sunt ieftine, mijloacele de a salva vieți sunt scumpe, cel puțin în zilele noastre când, abstracție făcând de epidemia de Covid, bolile infecțioase – cel mai mare ucigaș din trecut – au fost eradicate.

Cred că există o soluție simplă la problemă. Se estimează că o mare proporție din speranța de viață relativ redusă a categoriilor mai sărace din societatea britanică poate fi pusă în cârca proporției mai mari de fumători. O mare parte din diferență (10 ani pentru bărbați și 8 ani pentru femei) ar dispărea dacă ar fi egalizată proporția celor care fumează.

Dar, după cum se știe foarte bine, este extrem de greu să-i faci pe cei din clasele de jos să-și schimbe obiceiurile. Din acest motiv, în numele egalității (ar putea exista oare o egalitate mai importantă decât aceea a numărului de ani trăiți?) bărbații din clasele de sus și femeile din toate clasele sociale, ar trebui încurajați să fumeze mai mult, să fumeze de dragul dreptății sociale. Aceasta ar însemna și un avantaj economic imens, deoarece cea mai mare parte din prețul la țigări este formată din accize. Nu doar că nu ar crește taxele, dar s-ar reduce și cheltuielile, pentru că bătrânii sunt costisitori și consumă neproductiv și din ce în ce mai mult din PIB-ul țărilor dezvoltate.

Dar cum să-i faci pe oameni să fumeze mai mult, în special când îți dorești ca unii oameni să fumeze mai mult decât alții?

Roma nu s-a clădit peste noapte, așa că trebuie să avem un plan cu bătaie lungă. După cum spunea Ignațiu de Loyola, dă-mi primii șapte ani din viața unui copil și eu îți voi da omul – sau, în cazul de față, femeia. Răspunsul ar putea fi: clase de fumat în primii ani de școală, în special pentru fetițe. Dacă le-ai agățat până la șapte ani, majoritatea vor continua toată viața.

Va trebui să existe un reglaj fin pentru a ne asigura de egalitatea rezultatului. Dată fiind intersecționalitatea speranței de viață, trebuie să găsim o cale de a le încuraja pe femeile bogate să fumeze mai mult decât cele sărace, iar pe femei mai mult decât pe bărbați. Sunt convins însă că în vremurile noastre, cu statistici ample și inteligență artificială, un astfel de rezultat poate fi atins.

Odată ce se atinge egalitatea în speranța de viață, iar în felul acesta se pune capăt secolelor de opresiune a bărbaților de către femei, care s-au folosit de puterea lor pentru a-și prelungi viața în dauna bărbaților, societățile noastre vor fi mult mai fericite. Știm cu toții că cea mai mare parte din nefericirea umană vine din inegalitate. Vom avea fericire, indiferent dacă o vom obține prin extinderea speranței de viață la bărbați sau reducerea ei la femei. Va apărea o epocă de aur fără conflicte sociale. A sosit clipa, deci, să abordăm această criză a inegalității sexuale în privința speranței de viață cu o nouă gândire care să depășească prejudecățile milenare care au dezavantajat atât de tare bărbații.

Theodore Dalrymple este autorul volumul de eseuri „Cultura noastră: ce a mai rămas din ea”, apărută la Editura Contra Mundum și care poate fi comandată de pe siteul editurii.