Cultul Covid (III)

În Cultul Covid (Partea I și Partea a II-a) am caracterizat așa-numita „Nouă Normalitate” ca fiind o „mișcare ideologică totalitară globală”. De la publicarea acelor eseuri, din ce în ce mai mulți oameni au ajuns să vadă ceea ce se întâmplă, nu ca pe o „nebunie” sau o „exagerare”, ci, în fapt, ca pe o nouă formă de totalitarism, o formă globală, patologizată și depolitizată, care se implementează sistematic sub pretextul „protejării sănătății publice”.

Pentru a ne opune acestei noi forme de totalitarism, trebuie să înțelegem în același timp cum se aseamănă și cum diferă de sistemele totalitare de dinainte. Asemănările sunt destul de evidente – suspendarea drepturilor constituționale, guvernele care conduc prin decrete, propagandă oficială, ritualuri de loialitate publică, scoaterea în afara legii a opoziției politice, cenzură, segregare socială, cete de haidamaci care terorizează oamenii șamd – însă deosebirile nu sunt chiar atât de evidente.

În timp ce totalitarismele de secol XX (i.e. cele cu care majoritatea sunt familiari) erau mai mult sau mai puțin naționale și predominant politice, totalitarismul Noii Normalități este supranațional, iar ideologia sa este mult mai subtilă. Noua Normalitate nu este nazismul sau stalinismul. Este totalitarism global-capitalist, iar capitalismul globalist nu are, din punct de vedere tehnic, o ideologie, ci mai degrabă ideologia sa este „realitatea”. Când vreme de 30 de ani și mai bine domini autoritar din punct de vedere ideologic, așa cum este cazul capitalismului global, ideologia ta devine în mod automat „realitate”, deoarece nu există ideologii concurente. În fapt, nu există niciun fel de ideologie… există doar „realitate” și „irealitate”, „normalitate” și „deviații de la normalitate”.

Da, știu, realitatea este realitate… de asta am pus ghilimele, așa că vă rog să mă scutiți de emailuri lungi care demonstrează irefutabil realitatea realității și încercați, mai bine, să înțelegeți cum funcționează.

Există realitatea (indiferent care crezi tu că e) și există „realitate”, care dictează felul în care funcționează societățile noastre. „Realitatea” este construită (i.e. simulată) colectiv, potrivit ideologiei acelui sistem care controlează societatea. În trecut, „realitatea” era deschisă ideologic, indiferent de „realitatea” în care trăiai, și asta pentru că existau „realități” concurente. Nu mai există așa ceva. Nu mai există decât o „realitate”, deoarece întreaga planetă – da, inclusiv China, Rusia, Coreea de Nord sau mai știu eu cine – este controlată de un sistem hegemonic global.

Un sistem hegemonic global nu are nevoie de o ideologie deoarece nu se confruntă cu ideologii rivale. Așa că șterge ideologia și o înlocuiește cu „realitatea”. Realitatea (ceea ce crezi tu la nivel personal că este – ceea ce este desigur, în fond, realitatea) nu este, în fapt, ștearsă. Doar că nu mai contează, deoarece nu tu ești acela care dictează „realitatea”. Capitalismul global este cel care dictează „realitatea”, sau, pentru a fi mai preciși, simulează „realitatea” și, făcând astfel, simulează opusul „realității”, ceea ce este la fel de important, dacă nu chiar mai important.

Această „realitate” capitalist-globală confecționată este o „realitate” depolitizată, anistorică, care formează niște granițe ideologice invizibile pentru a contura ceea ce este „real”. Astfel, capitalismul global (a) își ascunde natura sa ideologică și (b) face în mod automat orice opoziție ideologică ilegitimă sau, mai precis, inexistentă. Așa cum o știm noi, ideologia dispare. Argumentele politice, etice și morale se reduc la problema ce este „real” sau „factual”, iar aici dictează „experții” și „controlorii de fapte” GloboCap.

De asemenea, deoarece această „realitate” nu este un sistem ideologic coerent cu valori fundamentale și principii tari, poate fi reformat drastic sau schimbat complet în funcție de necesități. Capitalismul global nu are valori fundamentale – în afara valorii de schimb, desigur – și astfel este liber să confecționeze orice fel de „realitate” dorește, și să înlocuiască o „realitate” cu o nouă „realitate” de fiecare dată când îi este de folos, precum se schimbă decorurile pe scena de teatru. De pildă, „Războiul împotriva terorii”, care a fost „realitatea” oficială din 2001 până când a fost anulat în vara anului 2016, când a fost lansat în mod oficial „Războiul împotriva populismului.” Sau acum, „Noua Normalitate” a înlocuit „Războiul împotriva populismului”. Fiecare dintre aceste noi simulări ale „realității” a fost prezentată abrupt, chiar neatent, precum în secvența din romanul „1984” când Partidul schimbă dușmanii oficiali chiar în mijlocul unui discurs din Săptămâna Urii.

Acum, serios, gândiți-vă că suntem de 18 luni în această nouă „realitate”, apoi derulați înapoi și analizați cât de strident a pus în practică GloboCap programul Noii Normalități în primăvara lui 2020… iar majoritatea oamenilor nici măcar nu au clipit. Au trecut dintr-odată la noua „realitate”, în care un virus, mai degrabă decât „suprematiștii albi” sau „agenții ruși” sau „teroriștii islamici” a devenit inamicul public oficial. Au lăsat deoparte scenariile pe care le recitau ad litteram în ultimii patru ani, și pe cele recitate în precedenții 15 ani, și au început să zbiere fanatic din jargonul cultului Covid de parcă dădeau probe pentru o parodie Orwell stridentă.

*

Ceea ce ne aduce la problema cultului Covid… cum putem să ajungem la aceşti oameni, pentru că, să nu vă faceți iluzii, trebuie să o facem, într-un fel sau altul, căci altfel Noua Normalitate va deveni „realitatea” noastră veșnică.

Îi numesc pe Noii Normali drept „Cult Covid” nu în mod gratuit și nu pentru că vreau să-i insult sau să-i batjocoresc, ci pentru că exact asta este totalitarismul… un cult cu litere mari, la scară socială. Oricine a încercat să stea de vorbă cu ei poate confirma acuratețea analogiei. Le poți arăta faptele până te albești la față. Nu se va schimba nimic. Crezi că dezbați pe marginea faptelor, dar nu faci asta. Le ameninți noua lor „realitate”. Crezi că te lupți să-i faci să gândească rațional. Nu o faci. Ești un eretic, un agent al forțelor demonice, un dușman a tot ceea ce este „real” și „adevărat”.

Scientologii te-ar eticheta drept o „persoană supresivă”. Noii Normali te vor numi „conspiraționist”, „antivaccinist” sau „negaționist al virusului”. Nu contează epitetele. Sunt doar etichete pe care membrii cultului și totalitariștii le folosesc pentru a-i demoniza pe cei pe care ei îi percep ca fiind „dușmani”… oricine contestă „realitatea” cultului, sau „realitatea” sistemului totalitar.

Din  nefericire, nu avem posibilitatea aceasta. Noua Normalitate este un sistem totalitar global. Nu există un „în afara” sistemului unde să ne retragem. Nu-i putem răpi pe toți ca să-i ducem în Suedia. Și așa cum aminteam în partea I din această serie, paradigma cult/societate a fost inversată. Cultul a devenit dominant, iar noi, cei care nu am fost convertiți, am devenit o colecție de insule izolate care trăiesc nu în afara, ci în interiorul cultului.

Așa că trebuie să adoptăm o strategie diferită. Trebuie să facem monstrul să se dezvăluie, nu pentru noi, aceia care îl vedem deja, ci pentru masele Noii Normalități, pentru cei din cultul Covid. Trebuie să-l facem pe Jim Jones să lase deoparte prostiile cu pacea și iubirea, să se mute în junglă și să înceapă să devină cu adevărat criminal. Trebuie să-l facem pe Charles Manson să arunce chitara și să treacă la treabă.  Astfel dărâmi cultul din interior. Nu încerci să-i stăvilești progresul; treci la concluzia logică. Îl faci să se dezvăluie complet, deoarece abia atunci implodează și moare. Nu faci asta încercând să eviți conflictul și să fii împăciuitor. Ci faci asta generând cât mai mult conflict în interiorul cultului.

Aici e punctul slab al sistemului… totalitarismul Noii Normalități nu va funcționa dacă masele îl percep ca fiind totalitarism, ca un program ideologic/politic, mai degrabă decât ca „un răspuns în fața unei pandemii ucigașe”. Așa că trebuie să-l facem să fie vizibil ca totalitarism. Trebuie să-i forțăm pe Noii Normali să-l vadă drept ceea ce este. Nu vreau să spun că trebuie să le explicăm. Ei sunt dincolo de puterea explicațiilor. Vreau să spun să trebuie să-i facem să-l vadă, să-l simtă, tactil, inevitabil, până își dau seama că ei colaborează cu totalitarismul.

Nu mai dezbateți cu ei în termenii lor, ci, în loc de asta, atacați-le „realitatea” lor. Când încep să recite despre virus, variante, „vaccinuri” și toate celelalte din jargonul cultului Covid, nu vă lăsați prinși în narațiunea lor. Nu răspundeți ca și cum ar fi raționali. Răspundeți ca și cum ar vorbi de „Xenu”, de „corpuri  thetan”, de „Helter Skelter” sau de orice alte absurdități de cult, pentru că exact asta sunt. Același lucru este valabil și pentru reguli și restricții, „măști”, „distanțare socială” șamd. Nu încercați să argumentați demonstrându-le că nu funcționează. Bineînțeles că nu funcționează, dar nu aici e clenciul (iar a argumenta cu ei astfel te atrage în „realitatea” lor). Opuneți-vă pentru ceea ce sunt ele, un set de ritualuri bizare de supunere executate pentru a cimenta adeziunea la cult și a crea o atmosferă  generală de „pandemie ucigătoare”.

Sunt multe feluri în care poate fi generat un conflict intern. Eu am făcut-o cum am știut, alții în alt fel.  Faceți-o cum și când puteți. Faceți-i pe Noii Normali să vadă monstrul, monstrul pe care îl hrănesc… monstrul care au devenit.

Traducere de la Consent Factory.