La început mai încet, și apoi mai repede

„Mai rău, nimic nu este”, scria poetul Gerard Manley Hopkins despre stările sufletești ale omului. Dacă ar mai fi trăit azi, probabil că ar fi scris, „Mai absurd, nimic nu este” cu privire la contorsiunile lingvistice actuale.

Într-o publicație dedicată dermatologiei, The Dermatology Times, am citit următoarele într-un articol dedicat tratamentului pentru piele al pacienților transgender:

Pentru pacienții cu potențial reproductiv care nu sunt (…) abstinenți cu partenerii posesori de penis, sunt necesare două forme de contracepție.

Cu alte cuvinte, femeile care ar vrea să fie bărbați dar au încă ovare și utere ar putea să rămână însărcinate în urma unui raport sexual cu bărbați fertili, aceștia din urmă fiind acum identificați ca persoane „care posedă penis”. (Venerabila și din ce în ce mai halucinanta publicație medicală The Lancet a decis recent să le numească pe femei „corpuri cu vagine”. Cât o să mai dureze până o să încetăm să ne adresăm adunărilor cu Doamnelor și Domnilor, și le vom spune Posesori de penis și Purtători de vagine, sau poate doar P și V, pe scurt?)

Suntem încurajați simultan să ne gândim la sexul biologic ca la ceva neimportant până la limita non-existenței, să credem că bărbații care pot avea copii cu posesori de penis sunt bărbați exact în același fel în care era Tarzan bărbat, și totodată să distingem ființele umane numai prin una sau alta dintre caracteristicile lor genitale.  Acest lucru face ca „dubla gândire” din O mie nouă sute optzeci și patru să pară de-a dreptul clară și lucidă prin comparație.

Articolul din Dermatology Times indică o problemă practică pentru dermatologi în tratamentul transexualilor femei care vor să devină bărbați. Aceste femei primesc hormoni masculinizanți, ceea ce declanșează apariția acneei în mai bine de o treime dintre cazuri, printre alte efecte secundare.

Acneea este o afecțiune dureroasă, care atunci când este suficient de severă poate provoca gânduri suicidale. Mai mult decât atât, unul dinte cele mai eficiente tratamente pentru acnee este isotretinoin, al cărui efect secundar binecunoscut constă în cultivarea de gânduri suicidale care uneori rezultă în suicid, chiar și la persoane care nu aveau un istoric suicidal. Ca și cum acest lucru nu ar fi fost suficient, rata depresiei și a suicidului printre indivizii de gender fluid care au fost asignați femei la naștere este deja foarte mare – potrivit chiar acestui articol. Ce să facă bietul dermatolog? Răspunsul este simplu: să prescrie isotretinoin și să arunce responsabilitatea în ograda psihiatrului. Dacă dermatologul trimite pacientul la un psihiatru, iar pacientul se sinucide oricum în timpul tratamentului, este vina psihiatrului și nu a dermatologului.

Oare autorul acestui articol a folosit termenul de partener posesor de penis în mod spontan, sau a fost rezultatul unei deliberări serioase, fie din partea lui, fie din partea editorului, cu privire la ce termen ar putea cauza cele mai mici bătăi de cap cu lobby-ul intimidant care, în cuvintele lui Rudyard Kipling, vine rostogolindu-se ca tunetul pe deasupra apelor, deși în cazul de față, nu din China? (De fapt, ce s-or mai fi îndoind de râs în China la această nouă dovadă a decadenței occidentale.)

E posibil să mă înșel, desigur, și ca studii amănunțite să dovedească acest lucru, dar eu cred că nimeni nu ar fi folosit expresia posesori de penis în urmă cu zece, și nici măcar în urmă cu cinci ani. Se pare că civilizațiile se duc de râpă exact ca oamenii, la început mai încet, și apoi mai repede.

Se discern câteva tendințe mai generale în agitația curentă cu privire la transexualitate, sau cum alege fiecare să o numească. („Cuvintele sunt jetoanele înţelepţilor”, spune Hobbes, „căci ei doar socotesc cu ajutorul lor; în schimb ele sunt banii proştilor.” Este just să adăugăm că, luând în calcul inflația, banii vor deveni în curând banii proștilor.)

Prima tendință culturală este aceea a reticenței de a accepta orice limitare în satisfacerea dorințelor individuale, care ar putea deveni conjunctural imposibile la un moment dat, adică un Prometeism exagerat și exacerbat: Poți fi orice dorești, fără nici o limită, prin urmare nu trebuie să accepți ca inconturnabil nimic din ceea ce ți-a fost dat la naștere.  Într-o asemenea cultură, moartea însăși devine inacceptabilă, o insultă la omnipotența spre care aspirăm; nu respingem și nu ne luptăm cu un tip anumit de moarte – adesea cu succes – ci cu moartea însăși.  

A doua tendință este cea a gândirii magice, în pofida presupusei raționalități a epocii noastre și a mult celebratei victorii asupra superstiției.  Noi credem că putem schimba realitatea prin simpla folosire a unor incantații verbale. Dacă schimbăm suficient de mult limbajul, atunci însăși realitatea se va schimba. Anumite elemente ale acestei convingeri pot fi găsite la Wittgenstein, deși a fost probabil mai degrabă un precursor al acestui viitor trend decât un creator al său. Așadar, dacă vom continua să spunem suficient de des că femeile care iau hormoni masculinizanți sunt bărbați, și vom interzice opinia contrară, atunci aceste femei vor sfârși prin a deveni cu adevărat bărbați. 

A treia tendință este legată de cultul puterii. Obiectivul modificării deliberate a limbajului nu este acela de a face lumea mai bună, sau măcar de a ne îmbunătăți starea de spirit, ci de a exercita și consolida puterea de dragul puterii. Un exemplu flagrant este reforma lingvistică implementată de Ataturk în Turcia: în decurs de numai câțiva ani, un întreg popor a fost rupt de trecutul și de istoria sa și n-a avut altă opțiune decât să se agațe de noua distribuție, pe care nici Erdogan nu a fost capabil să o schimbe în multe privințe, nici măcar cu acea mică coreografie cu costume demnă de Busby Berkeley.

A patra tendință este cea a aducerii în prim-plan a marginalului; cu alte cuvinte, un fenomen de nișă cum este transsexualitatea a ajuns să fie centrul atenției intelectuale. Ca să folosesc o altă metaforă, coada dă din câine, nu câinele din coadă.

Al cincilea trend este cel al lipsei de caracter și a lașității crescânde a unei mari părți din intelighenție, care în acest caz s-a dovedit a fi surprinzător de ușor de intimidat, o haită de Neville Chamberlains intelectuali (dar măcar Chamberlain avea o scuză, a trecut prin primul război mondial, pe care nu îl dorea repetat). Nimic nu s-a dovedit prea indigest pentru a fi înghițit de această intelighenție; ba chiar digerarea absurdului este mai ușoară pentru intelighenție decât pentru alte categorii de oameni, deoarece raționalizarea este meseria lor. Ce rost are să fi intelectual dacă ai aceleași convingeri ca ceilalți.

Cea mai importantă întrebare este: ce urmează? – pentru că reformele transgresive sunt ceea ce dă sens vieții în absența altor sensuri. Eu aș paria pe incest, împotriva căruia nu mai există nici un argument rațional zilele astea, din moment ce există contraceptive și avort și autoritatea morală a consimțământului reciproc.

Theodore Dalrymple este autorul volumului de eseuri „Cultura noastră: ce a mai rămas din ea” apărut la Editura Contra Mundum

Sursă: https://www.takimag.com/article/first-slowly-then-quickly/