Totalitarismul patologizat

29/11/2021    |   de CJ Hopkins

Așadar GloboCap a trecut Rubiconul. Ultima fază a transformării societății într-o distopie totalitară patologizată (sic), în care injecțiile obligatorii de terapie genetică și documentele de servitute digitală au ajuns la ordinea zilei, este acum oficial în curs de desfășurare.

Pe 19 noiembrie 2021, guvernul Austriei Noii Normalități a decretat că, începând cu luna februarie, injecțiile experimentale cu ARN mesager vor deveni obligatorii pentru întreaga populație. Decretul a venit în plină persecuție oficială a „nevaccinaților”, adică a dizidenților politici și a altor persoane cu conștiință, care refuză să se convertească la noua ideologie oficială și să se lase injectate cu ARN mesager, chipurile pentru a combate un virus care cauzează simptome de răceală ușoare și moderate (sau chiar nici un simptom) la aproximativ 95% dintre persoanele infectate, iar rata de fatalitate generală este undeva între aproximativ 0.1 și 0.5 %.

Austria este doar vârful de lance al Noii Normalități. Neo-fasciști proeminenți din Germania, precum Der Führer din Bavaria, Markus Söder și Ministrul Propagandei Karl Lauterbach, fac deja apeluri pentru allgemeine Impfpflicht (adică „necesitatea vaccinării obligatorii”), ceea ce nu ar trebui să surprindă pe nimeni. Doar n-or să stea nemții cuminți pe bancă și să-i lase pe austrieci să devină public mai fasciști decât ei, nu? Au o reputație de păstrat! Italia va fi probabil următoarea care li se alătură, dacă nu le-o iau înainte Lituania sau Australia.

Dar, serios acum, acesta este doar începutul asediului de iarnă despre care am scris recent. Planul pare să înceapă cu Noua-Normalizare a Europei – în linii mari vorbind, europenii sunt mai docili, cu un mai mare respect față de autoritate, și slab înarmați – pentru ca apoi să folosească acest levier pentru a forța noul totalitarism patologizat și asupra Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii, și apoi asupra restului lumii.

Nu cred că acest plan va reuși. În ciuda celei mai intensive campanii de propagandă din istorie, rămân destui dintre noi care refuză ferm să accepte „noul normal” ca pe noua noastră realitate.

Și mulți dintre noi sunt furioși, extrem de furioși.. militant și exploziv furioși.

Nu suntem „ezitanți la vaccin”, nici „anti-vaxeri” și nici „negaționiști Covid cu teoria conspirației”. Suntem milioane de oameni normali cu slujbe, oameni cu principii, care prețuiesc libertatea, care nu sunt pregătiți să pășească gingaș în noaptea de totalitarism patologizat și globalizat. A încetat să ne mai pese dacă foștii noștri prieteni și rude care au ales calea Noii Normalități înțeleg ce se întâmplă. Noi înțelegem. Înțelegem exact ce se întâmplă. Este o formă incipientă de totalitarism, pe care intenționăm să o stârpim – sau cel puțin să o rănim mortal – înainte să se maturizeze într-un behemot în toată regula.

Acum, aș vrea să mă înțelegeți clar. Nu încurajez și nu aprob violența. Dar se va întâmpla oricum. Deja se întâmplă. Totalitarismul (chiar și versiunea „patologizată” a acestuia) este impus societății și menținut cu violență. Să te lupți cu totalitarismul implică în mod inerent violență. Nu este tactica mea preferata în circumstanțele actuale, dar a devenit de neînlăturat în punctul în care am ajuns, și este important ca aceia dintre noi care luptă în bătălia asta să înțeleagă că violența este un răspuns natural la violența (și amenințarea implicită a violenței) folosită împotriva noastră de autoritățile Noii Normalități, și de masele care au fost întărâtate într-o stare de fanatism frenetic.  

Este de asemenea important (esențial, aș spune), să facem violența Noii Normalități vizibilă, adică să definim lupta în termeni politici, și nu în termenii pseudo-medicali propuși de propaganda narativei Covid oficiale). Acesta nu este o neînțelegere academică despre existența, severitatea, sau răspunsul la virus. Aceasta este o bătălie pentru viitorul societăților noastre.  

Clasele politice globalo-capitaliste vor să ascundă acest fapt mai presus de orice. Implementarea noii normalități va da greș dacă este percepută ca un act politic (adică o formă de totalitarism). Ei se bazează pe incapacitatea noastră de a o vedea în adevărata ei lumină. Așa că se ascunde și își ascunde violența în spatele pseudo-narativei medicale oficiale, făcându-se imună la opoziția politică.

Trebuie să îi negăm acest refugiu perpetuu, acest ascunziș hermeneutic. Trebuie să o facem să apară așa cum este, și anume ca o formă „patologizată” de totalitarism. Pentru a face acest lucru, trebuie să îl înțelegem… să îi înțelegem logica internă, atuurile și slăbiciunile.

Totalitarismul patologizat

Am descris deja Noua Normalitate ca pe un „totalitarism patologizat”, și am prezis „vaccinarea” obligatorie pentru toată lumea încă din mai 2020 (vezi, de pildă, Noul Totalitarism Patologizat). Folosesc termenul de „totalitarism” intenționat, nu pentru efect, ci de dragul corectitudinii. Noua normalitate este un totalitarism incipient, dar esența lui este evident de neconfundat. Am descris această esență într-un articol recent:

„Esența totalitarismului – indiferent de costumele și de ideologia pe care o poartă – este dorința de a controla complet societatea, fiecare aspect al societății, fiecare comportament și gând individual. Fiecare sistem totalitar, fie că vorbim despre o întreagă națiune, sau de un cult minuscul sau oricare altă formă de organizare socială, evoluează în direcția acestui scop irealizabil… transformarea ideologică totală și controlul asupra fiecărui element al societății… Această căutare fanatică a controlului total, absoluta uniformitate ideologică și eliminarea oricărei dizidențe, este ceea ce face totalitarismul să fie totalitar.”

În octombrie 2020, am publicat Cultul Covid, care între timp s-a transformat într-o serie de eseuri care examinează totalitarismul Noii Normalități (adică cel patologizat) ca pe un „cult la o scară mai mare, la o scară societală.” Această analogie este valabilă pentru toate formele de totalitarism, dar este în mod special aplicabilă totalitarismului Noii Normalități, deoarece este prima formă de totalitarism global din istorie:

 „Paradigma cultului/culturală a fost inversată. În locul cultului care există ca o insulă în interiorul culturii dominante, cultul a devenit acum cultura dominantă, și aceia dintre noi care nu s-au alăturat cultului am devenit insulele izolate din interiorul ei.”

În Cultul Covid (partea a III-a), notam:

„Pentru a ne opune acestei noi forme de totalitarism, trebuie să înțelegem cum se aseamănă și totodată cum se deosebește de sistemele totalitare anterioare. Similitudinile sunt destul de evidente – suspendarea drepturilor constituționale, guvernarea prin decrete, propaganda oficială, ritualurile de loialitate publică, trecerea în ilegalitate a opoziției politice, cenzura, segregarea socială, echipele de bătăuși care terorizează publicul, și așa mai departe – dar diferențele nu sunt la fel de manifeste.”

Am mai descris și cum totalitarismul Noii Normalități diferă în mod fundamental de totalitarismul secolului XX în termeni de ideologie, sau aparenta lipsă a acesteia.

„În vreme ce totalitarismul secolului XX era mai mult sau mai puțin național și în mod deschis politic, totalitarismul Noii Normalități este supra-național, și are o ideologie mult mai subtilă. Noua Normalitate nu se aseamănă cu nazismul sau stalinismul. Este un totalitarism globalo-capitalist, și capitalismul globalist nu are, tehnic, o ideologie, sau mai bine zis, ideologia sa este ‚realitatea’.”

Dar cea mai notabilă diferență între totalitarismul de secol XX și versiunea sa incipient globalistă este felul în care totalitarismul Noii Normalități „patologizează” natura sa politică, făcând-o de facto invizibilă, și astfel, imună la opoziția politică. Dacă totalitarismul de secol XX își purta politica la vedere, ca pe o medalie, totalitarismul Noii Normalități se prezintă ca fiind o reacție non-ideologică (adică supra-politică) la o criză globală de sănătate publică.

Și în felul acesta trăsăturile clasice ale totalitarismului – revocarea drepturilor și libertăților fundamentale, centralizarea puterii, guvernarea prin decrete, supravegherea opresivă a populației, demonizarea și persecuția unei clase de „țapi ispășitori”, cenzura, propaganda, etc. – nu sunt ascunse, pentru că sunt imposibil de ascuns, dar sunt recontextualizate în cadrul narativei oficiale patologizante.

Untermenschen devin „nevaccinații”. Insignelor de lapel cu svastica le-au luat locul măștile medicale. Actele de identitate ariene au devenit „pașapoarte de vaccinare”. Restricții sociale vizibil fără sens și ritualuri de obediență publică se traduc acum prin „carantinare”, „distanțare socială” și așa mai departe. Lumea s-a unit într-un război total goebbelsian, nu împotriva vreunui inamic extern (rasial sau politic), ci împotriva dușmanului interior, patologizat.

Această narativă oficială patologizată este mult mai puternică (și insiduoasă) decât orice ideologie, pentru că nu funcționează ca un sistem de credințe sau un ethos, ci, mai degrabă, ca o „realitate” obiectivă. Nu te poți certa cu sau opune „realității”. „Realitatea” nu are oponenți politici. Cei care chestionează „realitatea” sunt „nebuni”, adică „conspiraționiști”, „anti-vaxeri”, „negaționiști Covid”, „extremiști”, șamd. Și iată cum narativa patologică a Noii Normalități își patologizează oponenții politici, lipsindu-ne simultan de legitimitate politică și proiectându-și violența asupra noastră.

Totalitarismul secolului XX își punea violența în cârca unor țapi ispășitori (evreii, socialiștii, contra-revoluționarii, etc.) dar nu a încercat să își ascundă violența. Din contră, și-o afișa deschis, pentru a teroriza masele. Totalitarismul Noii Normalități nu poate face asta. Nu poate deveni totalitar în mod deschis, pentru că totalitarismul și capitalismul sunt într-o contradicție ideologică.

Ideologia globalist-capitalistă nu va funcționa ca o ideologie oficială într-o societate deschis totalitară. Are nevoie de o simulare de „democrație”, sau măcar de o simulare a unei „libertăți” economice. O societate poate fi profund autoritară, dar, pentru a funcționa în sistemul globalo-capitalist, trebuie să le permită cetățenilor ei „libertatea” fundamentală pe care capitalismul o oferă tuturor consumatorilor, dreptul/obligația de a participa la piața liberă, de a poseda și schimba bunuri, etc.  

Această „libertate” poate fi condiționată sau restrânsă la extrem, dar trebuie să existe într-o anumită măsură. Arabia Saudită și China sunt două exemple de societăți GloboCap în mod fățiș autoritariene, care nu sunt pe deplin totalitare, pentru că nu pot fi totalitare și să fie și parte din sistem. Ideologiile lor oficial declarate (adică islamismul fundamentalist, respectiv comunismul) funcționează practic ca o acoperire superficială a ideologiei globalist-capitaliste fundamentale, care dictează „realitatea” în care trăim cu toții. Aceste „acoperiri” ideologice nu sunt false, dar atunci când intră în conflict cu ideologia globalist-capitalistă, ghiciți cine câștigă.  

Așadar ideea e că totalitarismul Noii Normalități – și orice formă de totalitarism globalo-capitalist, nu poate să se afișeze deschis ca totalitarism, sau măcar autoritarism. Nu-și poate recunoaște natura politică. Pentru a exista, trebuie să nu existe. Și mai presus de toate, trebuie să șteargă violența (violența la care toate ajung într-un final toate politicile) și să ni se înfățișeze ca un răspuns eminamente benevolent la o legitimă „criză globală de sănătate” (și o „criză a schimbărilor climatice”, și o „criză a rasismului”, și orice alte „crize globale” mai inventează GloboCap pentru a teroriza masele și a le aduce într-o isterie fără minte și conformistă).

Această patologizare a totalitarismului – și conflictul politic/ideologic în care am fost angrenați în ultimele 20 de luni – este diferența cea mai notabilă dintre totalitarismul Noii Normalități și cel al secolului XX. Întregul apparatus globalisto-capitalist (adică corporații, guverne, entități supranaționale, media de stat și corporatistă, academicieni, etc.) a fost pus în slujba în slujba atingerii acestui obiectiv.

Noi trebuie să acceptăm acest fapt. Nu noii normali. Ci noi.

GloboCap este pe cale să remodeleze societatea într-o distopie totalitar-patologizată surâzătoare în care pot ordona „terapiile” genetice experimentale, și orice alt tip de „terapii” vor ei, și pot să ne forțeze să ne arătăm „documentele de servitute” pentru a ne putea continua cele mai simple activități. Această remodelare a societății este una violentă. Acest lucru este dus la îndeplinire prin forță, cu violență și cu amenințarea omniprezentă a violenței. Trebuie să acceptăm acest lucru și să acționăm în consecință. 

Aici în Germania Noii Normalități, dacă încerci să intri într-un magazin fară o mască medicală pe față, ești scos de acolo de poliție înarmată (vă spun acest lucru din proprie experiență). În Australia Noii Normalități, dacă intri într-o sinagogă, vei provoca o alertă mediatică și vei fi încercuit de poliție. În Germania, Australia, Franța, Italia, Olanda, Belgia și multe alte țări, dacă îți exerciți dreptul la adunare și la protest, poliția te va lovi cu tunurile de apă, va trage asupra ta cu gloanțe de cauciuc (și câteodată cu gloanțe adevărate), îți vor pulveriza agenți toxici în ochi, și în general te vor bate până la inconștiență.

Și așa mai departe. Aceia dintre noi care luptă pentru drepturile lor și se opun totalitarismului patologizat sunt mult prea familiarizați cu realitatea acestei violențe, și cu ura pe care Noua Normalitate a sădit-o în sânul maselor. O experimentăm în fiecare zi. O simțim de fiecare dată când trebuie să purtăm o mască, când vreun oficial (sau chelner) ne somează să le arătăm „hârtiile”. O simțim atunci când suntem amenințați de guvernul nostru, când suntem manipulați sau demonizați de media, de doctori, de celebrități, de străini la întâmplare, de către colegii, prietenii și rudele noastre.

 Recunoaștem privirea din ochii lor. Recunoaștem de unde vine, și la ce conduce.

Nu este vorba de ignoranță, de isterie în masă, de confuzie, de o exagerare, sau de frică, sau, da, este vorba despre toate aceste lucruri, dar este în același timp și totalitarism ca la carte (fără să mai luăm în calcul noua turnură patologizată). Totalitarism 101.

Privește-l ca pe ceea ce este și acționează în consecință.

Sursă: https://consentfactory.org/2021/11/22/pathologized-totalitarianism-101/

1 Comment

  1. Sorin spune:

    Te apropii de cenzura baiete! Imi pare rau, chiar imi pare, pentru ca sunt de partea ta dar nu iti impartasesc optimismul. Suntem multi, e adevarat, dar nu suntem activi, ba nici macar reactivi, Si nu suntem nici din care trebuie… Ei au aparatul judiciar, politistii, politicienii, pe cei din administratie, jandarmii… Noi? Noi pe cine avem? Nu-L avem nici macar pe Dumnezeu de partea noastra, de partea intoarcerii la vechea normalitate, pentru ca aceste lucruri care se intampla acum au fost profetizate. Si finalul nu e revenirea la vechea normalitate ci, sfarsitul acestei lumi si a istoriei pacatului. Recomand cartea Tragedia Veacurilor (sau Marea Lupta) scrisa de E.G.White 😉
    Orizontul chiar arata bine. Neasteptat de bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Autentificare

Ai uitat parola?

Creezi un cont?