Nimeni educat și sănătos la cap nu e atras de stânga politică. Aceasta nu e o revelație șocantă. Așa cum subliniez de mulți ani (dar mai ales în ultimii doi ani), stângiștii sunt SINGURII oameni din această țară care sprijină în mod sistematic politicile guvernamentale draconiene și monopolul corporatist opresiv.
Ei sunt singurii care sprijină cenzura în masă a punctelor de vedere opuse prin intermediul marilor corporații tehnologice și a rețelelor de socializare. Ei sunt singurii oameni care cer expulzarea și „anularea” personalităților publice care îndrăznesc să emită orice punct de vedere care se află în contradicție cu narativa stângistă. Sunt singurul grup care are o majoritate vastă în favoarea carantinelor autoritariene și a mandatelor anti-covidiene. Sunt singurii care cer în mod agresiv vaccinarea forțată a populației. Sunt singurii care cer ca nevaccinații să fie dați afară din slujbele lor sau amenințați cu procese penale. Sunt singurii oameni care cer îndoctrinarea copiilor de vârstă școlară cu Teoria critică a raselor (un soi de rasism reîmpachetat ca activism academic). Și sunt și singurii obsedați de propaganda politicilor sexuale în școlile publice.
Acești oameni sunt excesiv de antipatici. Cineva ar putea fi tentat să creadă că ei vor rămâne la marginea societății, unde nu pot face prea mult rău, dar din păcate nu prea a fost cazul. De ce? Ei bine, nu pentru că ar reprezenta majoritatea, sau cel puțin nu în sensul tradițional. Sunt o minoritate pe majoritatea subiectelor, cu câteva excepții. Cu toate acestea, sunt foarte bine organizați, determinați, cu o mentalitate de stup, și au suportul total al structurilor naționale de putere.
Iată care este situația – mulți conservatori cred în mod eronat că stânga politică a devenit un soi de forță autonomă în interiorul culturii noastre, care are puterea să influențeze interese guvernamentale și corporatiste masive, pe care le manipulează conform agendei lor. Acest lucru este pur și simplu neadevărat, pentru că aceste grupuri nu gândesc singure. Realitatea indică o dinamică opusă; instituțiile guvernamentale, corporatiste și incontestabil GLOBALISTE sunt cele care exercită influență și control direct asupra stângii politice. Stângiștii sunt unelte ale sistemului globalist, nu sunt nici pe departe o mișcare „spontană” care „se ia la trântă cu patriarhia.” Sunt cu toții sclavi pe plantația globalistă.
Care este sursa puterii stângii justiției sociale? Este oare amenințarea omniprezentă cu violența maselor?
Nu, nu este. Întrebați-vă mai bine, când a fost ultima oară când ați văzut o prezență organizată a poliției și acțiuni pentru combaterea dezordinii publice la hoardele stângiste care jefuiesc și dau foc la orașe? În aproape toate cazurile poliția primește ordine să stea deoparte de la oficialii orașelor și statelor în cauză; li se spune să nu facă nimic. Am văzut acțiuni pentru combaterea dezordinii publice folosite împotriva acțiunilor pașnice ale protestatarilor la evenimente precum G20. Am fost personal martor, și nu e o priveliște plăcută. Când polițiștii vor să controleze și să disperseze o mulțime, au o mulțime de arme în arsenalul lor pentru a face acest lucru. Adevărul este că revoltele stângiste continuă vreme de câteva zile consecutive pentru că li se PERMITE să continue vreme de câteva zile. Iar atunci când sunt arestați pentru activitățile lor, cel mai adesea sunt eliberați fără a fi puși sub acuzare.
Cum rămâne cu prevalența „culturii anulării” și folosirea armatelor virtuale pentru a discredita sau a expulza pe oamenii pe care nu-i place stânga? Această tactică funcționează din ce în ce mai puțin, pentru că restul publicului a devenit conștient de ea grație eforturilor neobosite ale presei alternative și libere, dar vreme de vreo patru ani stângiștii au avut mână liberă să distrugă viețile și carierele oricui au au avut chef. Uitați-vă doar la actrița Gina Carano sau la ofițerul de poliție William Kelly din Virginia, ca exemple clasice ale culturii anulării în acțiune.
Problema este că stângiștii nu ar avea nici un fel de putere să anuleze pe nimeni fără suportul constant al marilor corporații de tech, al Hollywood-ului, al mass-media oficiale și al corporațiilor internaționale. Acestor companii nu le pasă de fapt ce cred luptătorii justiției sociale, și cu siguranță că nu le e frică de o minoritate minusculă de descreierați cu zero influență consumeristă. Cu toate acestea, ei sunt baza controlului care le permite stângiștilor să agite arme legitime pentru a deșira viețile oamenilor. Lumea corporatistă îi ajută pe stângiști pentru că scopurile stângii servesc intereselor corporatiste (pentru moment).
Și cum rămâne cu guvernul pe ansamblu? Îmi amintesc că acum câțiva ani îi avertizam pe oameni că extrema spectrului stângist va deveni norma pentru Partidul Democratic până la ieșirea de la guvernare a lui Donald Trump. Am observat că oameni ca AOC și Ilhan Omar erau succesorii vizați ai partidului, și că niște cultiști ca ei urmau să dicteze platforma democratică. Mulți mi-au zis că sunt nebun și că popularitatea lui Trump indică că se va întâmpla opusul a ceea ce spuneam eu. Și iată-i acum.
Biden și jumătate dintre liderii democratici debitează la ordinea zilei diatribe despre supremația albilor și despre justiția socială. Partidul a devenit ceea s-a intenționat întotdeauna să devină – un vehicul pentru subversiune comunistă. Democrații de rând și moderații poate nu sunt de acord cu acest tip de fanatism ideologic extrem, dar majoritatea dintre ei tac pentru că le e frică să nu fie etichetați drept eretici și expulzați. Mulți sprijină cauza doar pentru a evita să facă notă discordantă. Să fi catalogat drept „bigot” sau „misoginist” sau „rasist” funcționează doar la oameni cărora chiar le pasă și pentru care aceste cuvinte mai păstrează un sens. Cu alte cuvinte, majoritatea mecanismelor de control ale justiției sociale sunt făcute să prindă alți stângiști în capcană, nu conservatori cu gândire liberă.
Activiștii de stânga nu ar avea nici un fel de influență politică fără suportul avid al liderilor din interiorul Partidului Democratic. Politicienii sunt cei care le dau stângiștilor armele cu care să-i atace pe oponenții lor.
Acest lucru ne conduce la fundamentul central al tuturor influențelor sociopolitice – fundațiile globaliste. De unde primesc grupurile de stânga fonduri pentru a lansa organizații precum Black Lives Matter (BLM; în română „Viețile Negrilor Contează”)? Cum reușesc programe ca justiția socială și teoria critică a raselor să-și facă loc în lumea academică a facultăților și să descindă până la sistemul de educație public? Care este sursa marxismului cultural și cum a devenit atât de proeminent de la bun început?
Fundațiile globaliste precum Fundația Ford, Fundația Rockefeller, Institutul Tavistock, Fundația pentru o Societate Deschisă a lui George Soros, etc., sunt în general sursa pentru banii necesari implantării, și adesea și curriculum-ul pentru majoritatea curentelor de stânga. De exemplu, Fundația pentru o Societate Deschisă și Fundația Ford, în parteneriat cu Borealis Philantropy, au fost esențiali în crearea BLM, în care au investit sute de milioane de dolari încă de la începutul mișcării.
Fundația Ford, Fundația pentru o Societate Deschisă și Fundația Rockefeller, precum și alte zeci de instituții globaliste sunt de asemenea profund implicate în finanțarea și proliferarea Teoriei critice a raselor și a studiilor de gender. Încă o dată, se pompează sute de milioane de dolari în grupuri de justiție socială, precum și în îndoctrinarea în universități.
Prin extensie, instituțiile globaliste și corporațiile internaționale au investit în jur de 50 de miliarde de dolari în dezvoltarea programelor de justiție socială. Corporațiile implementează cursuri de îndoctrinare pentru angajații lor, dar se ocupă de asemenea să și disemineze această propagandă în subconștientul colectiv și în cultura populară.
Acest lucru se petrece de multă vreme prin modalități mai subversive și mai ascunse. Instituții globaliste precum Fundația Rockefeller și Fundația Ford sunt responsabile pentru finanțarea diferitelor elemente din mișcările feministe și a „studiilor de gender”, începând încă cu anii 1960. Nu putem omite să menționăm donațiile generoase ale Fundației Rockfeller către „The Feminist Press” și programele Fundației Ford de formare a profesorilor, în scopul de a insera ideile justiției sociale în curriculumul școlar. Acest lucru este recunoscut deschis de Alison R. Bernstein în cartea sa Finanțarea viitorului: Influența filantropică asupra educației superioare din America. Bernstein este vice-președintele ramurii educative a Fundației Ford și fost Decan Asociat la Universitatea Princeton.
Nu e nici o coincidență că aproape orice fațetă și orice scop al activismului de stânga este listat printre scopurile Agendei Inițiativa 2030 a ONU, care amestecă nișe sentimente foarte onorabile despre „egalitate” și combaterea sărăciei cu niște afirmații îngrijorătoare despre „transformarea lumii” prin „inclusivitatea” globală, „sustenabilitatea” agresivă și „echitatea” rasială și de gen. Dacă nu ești familiarizat încă cu acești termeni-cheie, ar trebui să fi; ei reprezintă programul Orwellian de inginerie socială pe care caută să îl implementeze ONU.
Am pus următoarea întrebarea multor oameni de stânga în ultima vreme și încă nu am primit un răspuns concret sau semnificativ: dacă voi ar trebui să fiți revoluționarii și oropsiții, atunci cum se face că toate elitele astea cu bani pătați sunt de partea voastră? Se poate oare ca globaliștii, corporatiștii și voi cei de stânga să fiți componente ale aceleiași mașinării? Gândiți-vă…
Relația dintre agenda globalistă și agenda stângii politice devine din ce în ce mai intercalată și evidentă. Globaliștii vor să distrugă structurile occidentale tradiționale, la fel și stângiștii. Globaliștii vor să dicteze dezvoltarea economică prin controlul emisiilor de carbon și a amenințării cu apocalipsa schimbărilor climatice, același lucru îl urmăresc și stângiștii. Globaliștii promovează o abordare flagrant comunistă asupra proprietății private și a economiei, argumentând în favoarea unei „economii partajate”, salariul minim universal și o lume în care „să nu posedăm nimic și să fim fericiți”. Stângiștii îmbrățișează acest concept pentru că mulți dintre ei sunt interesați de folosul propriu, și ar prefera să ia munca altora de-a gata decât să-și câștige pâinea prin eforturi proprii.
Desigur, elitele cu bani vor continua să-și păstreze avuția și influența, în vreme ce noi restul vom fi făcuți „egali” prin egalitatea sărăciei, dar mai bine să nu insistăm pe subiectul ăsta…
Ce văd întâmplându-se în viitor este că stânga va deveni un fel de CEKA, sau comisarii politici ai „Marii resetări” globaliste. Au fost formați vreme de zeci de ani pentru acest rol și scopul lor este să aducă un element de forță socială și de iluzie a consensului. Lucrul cel mai interesant despre această strategie este că urmărește să-i exploateze pe oamenii care se simt deja „oprimați” de actualul sistem, sau au fost învățați să se simtă oprimați. Ca în cazul oricărei preluări de putere marxiste, globaliștii folosesc nemulțumirile ca pe un scut, iar în timpul ăsta acaparează mai multă putere.
De fiecare dată când un conservator critică minciunile și manipularea mișcării Black Lives Matter, de exemplu, suntem acuzați de „rasism”. Și iată marea capcană: știm cu toții că BLM (o organizație fondată de marxiști fanatici și finanțată de globaliști) nu are nimic de-a face cu drepturile civile sau cu justiția rasială, e doar o modalitate de a distruge societatea occidentală și de a o înlocui cu un coșmar distopic. Acesta este aspectul pe care îl criticăm. Nu viețile negrilor sunt problema, ci globalismul și comunismul. Justiția socială și mișcările de stânga sunt un paravan pentru o agendă mai vastă, iar stângiștilor le place să fie folosiți.
De ce fac asta? Este o greșeală să presupunem că sunt doar niște „idioți utili”. Da, unii dintre ei sunt, cu toate acestea cred că oamenii care cad în cultul stângii sunt oameni care au o înclinație naturală în această direcție. Sunt narcisiști, psihopați, degenerați, leneși, răsfățați și slabi. Sunt în general oameni care nu sunt capabili să supraviețuiască independent și știu asta, așa că își caută niște mecanisme colectiviste cărora să li se alăture și care să-i ajute să supraviețuiască.
Întrebare: cum se poate ca o gloată de stângiști BLM să-l atace pe Kyle Rittenhouse în Kenosha și FIECARE PERSOANĂ în care trage sau încearcă el să tragă se dovedește apoi a avea un cazier extensiv și violent? Așa ceva se întâmplă pentru că mișcările stângiste atrag astfel de oameni cu sutele (uitați-vă la ce a făcut un suporter BLM și criminal de carieră în Waukesha, Wisconsin). Nu sunt inocenți în toată povestea asta. Nu le pasă dacă sunt exploatați de elite pentru că sunt conștienți că este vorba de un troc pentru putere și control pe care altminteri nu le-ar avea. Sunt parteneri ai globalismului, iar globalismul cultivă și încurajează răul.
Este important să înțelegem această dinamică în continuare, pentru că văd adesea argumentul conform căruia globaliștii încearcă să „dezbine și să cucerească” America. Adevărul este că suntem DEJA dezbinați, și asta de ceva vreme. Să încerci să vorbești și să-i educi pe moderați în legătură cu aceste fapte este una, dar să încerci să intri în jocuri diplomatice cu stângiștii nu prea are rost. Și-au ales deja baricada, și nu sunt de partea rațiunii și a libertății.
Sursă: https://www.lewrockwell.com/2021/11/brandon-smith/what-is-the-relationship-between-the-political-left-and-globalism/