O, o, Omicron!

Săptămâna trecută mi-am scuturat praful de pe tribuna mea improvizată și am zis câteva cuvinte (intră muzica de suspans) despre varianta Omicron a gripei chinezești. Sună ca un roman de Robert Ludlum, nu-i așa? Un prieten îmi povestea recent despre un joc de societate pe care jurnalistul Christopher Hitchens și prietenii lui obișnuiau să-l joace, și al cărui obiectiv era să inventeze nume pentru piesele lui Shakespeare care să sune ca titlul unui roman de Ludlum. Hamlet era „Dilema din Elsinore”. Îmi pare rău că Hitch nu mai e cu noi să-și încerce mâna cu varianta Omicron.

Până acum a fost, trebuie să spun, un eșec lamentabil – afară de cazul în care ești bursa de valori, care a încasat o lovitură în ultima săptămână și ceva, în mare parte din cauza puștiului nou venit pe scena medicală (mai există și acea urgență financiară cu mult mai toxică, care se cheamă administrația Biden, dar povestea asta este pentru altă dată). Noua variantă a fost un dar ceresc pentru arătători cu degetul, cicălitori, birocrați și așa-numiții oficiali bone băgăcioase ale sănătății publice, care abia așteaptă o scuză ca să îți închidă iar lumea, să introducă restricții de călătorie și să impună noi protocoale de testare.

Cum se va termina toată povestea? Prea devreme să ne pronunțăm, dar suspectez că această continuare va fi un eșec la box-office. În primul rând, deși nu i s-a dat decât recent un nume, există dovezi abundente că Omicron e printre noi de luni de zile. Nu a avut un nume anterior, poate pentru că nu e așa de mare scofală. Doctorul sud-african care a identificat pentru prima oară această tulpină a menționat că, deși este posibil ca virusul să fie mult mai contagios decât variantele identificate anterior cu litere din alfabetul grecesc, simptomele tind să fie ușoare, ba chiar „foarte ușoare”. O știre tipică notează că „pacienții suferă în marea lor majoritate de dureri musculare ușoare, dureri în gât și o tuse seacă”. (Mai țineți minte răceala și gripa?)

Deci de ce panica? În parte, pentru că panica este un antidot la plictiseală. Oamenii sunt teribil de plictisiți. De asemenea, panica îi legitimează pe oamenii care vor să îți conducă viața. „Majoritatea cazurilor de Omicron de până acum au fost ușoare” zicea un titlu de ziar, „dar experții spun că durează câteva săptămâni până vom înțelege cât de severă poate fi această variantă”. Ah, „experții”! Ce ne-am face fără ei?

Unul dintre lucrurile pe care le-am face ar fi să ne urcăm în mijloacele de transport în comun fără mască. Dar pare-se că sunt oameni într-un număr suficient care sunt destul de intimidați, sau destul de plictisiți, ca să-și afișeze mica insignă a supunerii lor și să pretindă nu doar că „rămân în siguranță”, dar că te țin și pe tine în siguranță. Unde spunea mama ta că duce acel drum pavat cu bune intenții?

Realitatea este următoarea: „pandemia” COVID s-a terminat. Mă grăbesc să adaug de asemenea: ea nu se va termina niciodată.

Nu, nu pretind a fi G. W. F. Hegel, pentru care nici o zi nu era completă dacă nu includea și o mică contradicție care să mimeze înțelepciunea.

Ce vreau să spun este următoarele: COVID este un coronavirus, nu foarte diferit de virusul care cauzează răceala comună. Este peste tot. Este într-o continuă mutație. Lumea nu va scăpa de el niciodată. Cu toate acestea, pandemia – sau, ca să fac o mică revizuire – epidemia – s-a încheiat tocmai pentru că virusul este pretutindeni și nu reprezintă un pericol serios decât pentru o categorie foarte mică din populație.

Așa cum spuneam săptămâna trecută, unul dintre lucrurile mărețe pe care le-a realizat COVID a fost că a abolit efectiv moartea de bătrânețe. Zilele astea, trebuie să te străduiești să mori de altceva decât de COVID. Anul trecut, au fost circa 700 de morți de gripă în America. În mod normal sunt între 25,000 și 35,000 de morți și adesea și mai mulți. Este ceva ce nu poate să facă COVID?

Administratorii de spitale iubesc această boală, pentru că a însemnat c un flux continuu de bani guvernamentali care s-au vărsat în cuferele lor. La un moment dat spitalele primeau 13,000 $ pentru fiecare persoană pe care o internau ca și caz COVID, și încă 39,000 $ pentru fiecare pacient care ajungea pe ventilație mecanică. „Ce crezi, Barney? S-o intubăm pe doamna Smith?”

Și sigur că și vaccinurile sunt o afacere imensă. Eu nu sunt anti-vaccinist. M-am vaccinat de două ori, și mă gândesc chiar să-mi fac și rapelul sfântului Anthony Fauci™. Dezvoltarea rapidă a variilor vaccinuri COVID a fost o realizare medicală impresionantă a tehnologiei americane și o realizare logistică notabilă a administrației Trump. Dar însăși rapiditatea invenției și diseminării lor înseamnă că nu au fost la fel de riguros testate ca alte vaccinuri. Cum ar fi putut să fie? Nu a fost timpul necesar. Nu înțeleg de ce oamenilor le este greu să admită acest lucru.

Și nu înțeleg de ce există această insistență oficială ca toată lumea să se vaccineze, și apoi insistența de a purta mască, practicarea distantei (anti)sociale, testarea la fiecare 15 minute.

De fapt, cred că știu de ce s-a întâmplat acest lucru, în directă contradicție cu o promisiune anterioară, conform căreia după vaccinare vom scăpa de măști. Este vorba, în principal, despre control, atât optica controlului cât și acel mic frison de satisfacție care vine cu exercitarea puterii senioriale asupra vieții altor oameni.

Este egalmente vorba despre bani. Foarte, foarte, foarte mulți bani. Uitați-vă la genericul unui film nou sau al unui program de televiziune. Există un întreg capitol dedicat oamenilor care populează noua industrie profitabilă a COVID-ului. Ma îndoiesc că sunt ieftini. Veți descoperi „supervizori pentru respectarea regulilor COVID ”, oameni care se ocupă de „logistica COVID”, de „monitorizarea digitală COVID”, „analiști digitali COVID” șamd. Mă întreb dacă poți deja să îți dai licența într-unul dintre aceste subiecte.

Robert F. Kennedy Jr. este în general mult mai sceptic în privința vaccinurilor decât mine, dar face niște comentarii foarte pertinente în privința lor în noua lui carte, The Real Anthony Fauci: Bill Gates, Big Pharma, and the Global War on Democracy and Public Health (în trad. Adevăratul Anthony Fauci: Bill Gates, marile companii farmaceutice, și războiul global asupra democrației și al sănătății publice). Știați că 45 la sută din bugetul FDA (Food and Drug Administration, în trad. Administrația Alimentelor și medicamentelor) vine de la companiile farmaceutice? Știați că agenția lui Fauci deține jumătate din patentele Moderna? Știați care este amploarea implicării lui Bill Gates în companiile alimentare și farmaceutice care operează în Africa?

Acestea sunt doar câteva dintre trufandalele pe care Kennedy le împărtășește în această carte tulburătoare. Tucker Carlson a difuzat cu interviu senzațional cu Kennedy. Ca urmare a interviului, media americană a luat-o razna, pretinzând că este un „descreierat”, „doldora de conspirații”, etc. Firește că a fost expulzat de pe rețelele de socializare pentru că avansează „dezinformare la adresa vaccinurilor”. Așa cum observa regina Gertrude ca răspuns la piesa pe care o montează Hamlet pentru amuzamentul ei, „Domniţa protestează prea mult, după părerea mea”. Cred că R. Kennedy Jr. diagnostichează în mod corect crearea unei stat supraveghetor de tipul „urmărește și localizează”, „demolarea sistematică a Declarației Drepturilor Omului” sau obliterarea clasei de mijloc de către elitele tehnologice care au profitat de pe urma COVID-ului. Uitați-vă și voi și făceți-vă o părere în acest sens.

Sursă: https://amgreatness.com/2021/12/04/oh-oh-omicron/