Edificiul nostru moral s-a prăbușit

Pe când eram eu băiat, edificiul moralității sexuale se prăbușea. Știam prea bine că exista un astfel de edificiu și că el guverna ce făceau băieții și fetele, și că îi pregătea pentru căsătorie. Nu cred că eram conștient că el se prăbușea. Cred că aveam un sentiment vag că o grămadă de lucruri erau în pericol și că viitorul era tulbure. Era greu să nu simți acest lucru atunci când asasinatele și orașele în flăcări erau la ordinea zilei la știri, și când graffiti-urile pe care le puteai vedeai erau o expresie a dependenței de droguri și când toți adolescenții din cartier erau înghițiți de acest viciu.

Edificiul era condamnat, și șobolanii își făceau cuiburi în fundație; dar încă mai stătea în picioare. Încă mai erau dansuri peste tot, deși muzica era adesea întunecată și cinică – gândiți-vă la The Doors, și basul nemilos al lui Jim Morrison cântând Break on through to the other side (Trad. Evadează de partea cealaltă). Băieții și fetele încă se duceau la întâlniri, care în cazul meu, în ultimii doi ani de liceu, însemnau bowling, mini-golf, filme, picnicuri, restaurante, și mult din ceea ce se chema atunci giugiuleală. Următoarea furtună serioasă avea să dărâme edificiul.

Oamenii care sunt mai tineri decât mine vor spune singurul lucru care le mai rămâne de spus, acum că promisiunile libertății sexuale s-au dovedit a fi niște minciuni. Ei vor spune că oamenii au trăit dintotdeauna în această mocirlă. Dacă prin asta vor să spună că oamenii au fost dintotdeauna păcătoși, atunci au dreptate, dar numai într-un mod trivial.

Diferența dintre o cultură sănătoasă și una bolnavă nu ține de faptul că una ar fi plină de sfinți și cealaltă plină de demoni. Ci de faptul că o cultură sănătoasă ridică ziduri înalte împotriva răului și îi direcționează pe tineri în mod conștient spre ceea este bun și nobil, credincios și pur, în vreme ce cultura bolnavă nu ridică nici un fel de ziduri și nu numai că nu reușește să-i direcționeze pe tineri spre bine, ba chiar împinge să participe la rău și pe puținele suflete care ar fi fost în mod natural lipsite de o înclinație în acest sens.

Într-o cultură sănătoasă, pericolul era un fariseism de un tip evident: te uitai cu dispreț la cei care au căzut. Într-o cultură bolnavă, fariseismul este mai comun și de un tip mai latent: te uiți cu dispreț la cei care nu au căzut. În cultura sănătoasă, oamenii decenți evită pericolul fariseismului amintindu-și de propriile lor păcate și de felul în care au scăpat din ghearele lor, adesea prin urechile acului.

„Din mila Domnului, nu sunt eu acela”, spun ei, și sunt convinși de lucrul acesta. Dar această examinare sobră a conștiinței nu se regăsește într-o cultură bolnavă. Fariseismul este cultura bolnavă, și, apăsat de o conștiință rea, acesta îi va supune automat pe cei nevinovați la un tratament disprețuitor. Nefericirea vrea companie. Păcatul cere să împrăștie tristețea în jurul lui.

(…) Un băiat într-o astfel de poveste a răului a fost convins să trimită unei fete de la el din clasă poze și video-uri cu el dezbrăcat; și a făcut asta pentru că a fost intimidat la școală – fusese anterior școlit acasă – și pentru că voia să se integreze. Se pare că toată lumea vrea acest lucru. Întrebat fiind ce a învățat din această experiență, și ce sfaturi ar putea a altor tineri, el a râs și a spus: „Nu trimiteți nuduri! Nu o faceți!”

Atât de rău am ajuns. Să schimbăm arena răului. Nu mai jefuiți benzinăriile sub amenințarea armei. Este acesta un lucru de la sine înțeles, ceva ce face toată lumea, niște lucruri nu atât rele cât stupide? Nu îi stropiți cuiva garajul cu kerosen, ca apoi să aruncați un chibrit aprins înauntru. Dacă toată lumea face asta, nu înseamnă că ar trebui să o faci și tu. Nu încerca să surprinzi un necunoscut într-o alee întunecată și nu-l bate până îl umpli de sânge. O fi foarte amuzant, dar îți poate provoca mari necazuri și ești un idiot dacă faci asta. Nu lua bani din contul partenerului tău de afaceri pentru a-i juca la pariuri în Las Vegas. Nu împrăștia minciuni despre cineva pe care îl urăști, doar pentru plăcerea de a-l vedea cum se zvârcolește. Ți-ar face și el la fel dacă ar avea ocazia, dar cel mai probabil nu vei scăpa basma curată cu treaba asta, așa că mai bine nu o faci.

Nu e nevoie să îi chem pe semenii mei catolici să mărturisească împotriva acestui lucru bolnav pe care îl numim „cultură”, pentru că nu avem nici un nume mai bun pe care să-l folosim pentru a o descrie. Înșiși susținătorii ei depun mărturie prin acțiunile lor și prin evidenta nemulțumire și dezgustul pentru rezultatele obținute. Mlaștina nu îi face pe oameni fericiți. Băieții și fetele nu se plac mai mult acum decât se plăceau înainte. De fapt, nu prea se mai plac deloc. Unde mai vezi măcar un singur obicei social încă practicat, care să-i direcționeze pe băieți și pe fete către o apreciere sănătoasă unii pentru alții, băieți pentru fete și fete pentru băieți, și care să fie menită să îi pregătească pentru căsătorie?

O cultură sănătoasă poate să mai dezvolte un cancer latent pe ici pe colo; o cultură bolnavă este canceroasă în întregime, cu câte un avanpost de sănătate din loc în loc. În cultura sănătoasă, băiatul se duce la fată și, cu stângăcie și emoție, o invită la următorul dans. În cultura bolnavă, fata îi cere băiatului un video nud, si pentru că el nu vrea să arate ca un idiot fandosit, cedează.

Și noi dăm din umeri. Așa sunt lucrurile, ca vremea. Ne-am obișnuit cu ele. Într-o cultură sănătoasă, acea școală ar fi închisă de către autorități, ca și cum ar fi fost un centru de vânzare al heroinei, și deschisă numai după ce a fost curățată și pusă sub o conducere nouă. Spun asta nu în calitate de conservator, ci de ființă umană care dorește să promoveze căsătoria și să protejeze, pe cât posibil, inocența sacră a celor tineri.

Ce ar face un Booker T. Washington, o Dorothy Day sau o Jane Addams cu un astfel de loc? Din ce știu, școala nici măcar nu a intrat în discuție. (…) Și ce merităm noi restul, care am transformat o grădină naturală, cu florile și roadele ei sănătoase, și cu buruienile ei mai puțin sănătoase și melcii, într-o tristă groapă de gunoi?

Sursă: https://www.crisismagazine.com/2021/our-moral-edifice-has-fallen