Stânga și pandemia

Vestea bună este că lumea poate acum să vadă la justa ei valoare aservirea și complicitatea rușinoasă a acestor oameni.

Caitlin Johnstone a declarat că s-a „plictisit” de subiectul carantinării. Și-a apărat ulterior comentariile spunând că au fost scoase din context – pentru că, într-adevăr, în același tweet, le recomanda egalmente oamenilor să „își trăiască sentimentele până la capăt”. Din august 2020, când ne asigura că „totul se va termina în câteva săptămâni”, a refuzat să se opună lagărelor care s-au deschis în propria ei țară, unul dintre cele mai brutale exemple ale noului bio-fascism, pe motiv că că cei care se opun sunt „QAnon”.

John Zerzan, „anarho-primitivistul”, a pus la rândul lui un semn de egalitate între critica carantinării și a preluării puterii de către totalitarismul tehnologic și QAnon, respectiv – dezvăluindu-și agenda de stânga – „rasism”. De ce? Pentru că opoziția la iluzia coronavirusului privează Africa de vaccinuri ? Nu pare să înțeleagă cum de a scăpat Africa în mod miraculos de molima C‘rona cu un procent de vaccinare de doar 6 la sută.

Slavoj Žižek nu a avut nimic critic de zis despre încarcerarea planetei și injectarea coercitivă și inutilă cu chimicale experimentale, dar și-a reiterat speranța că acest lucru va duce la „o reinvenție a comunismului, bazată pe încrederea în oameni și în știință”, și, ca mulți alți stângiști, că va „întări intensitatea legăturii noastre cu alți oameni”. Era un pic îngrijorat că „autoritarienii exploatează criza”, dar nu părea deloc îngrijorat că și managerii fac același lucru.

Paul Street, un colaborator uzual al publicației de stânga Counter Punch, a avut o „viziune” interesantă, desi e mai bine să îl las pe el să o explice în propriile sale cuvinte :

„Nu glumesc; când oare o să elaboreze cineva legislația pentru lagăre de internare și regiuni separate de carantinare pentru americanocerii care pur și simplu refuză vaccinarea și măștile? Îmi pare rău că trebuie să spun acest lucru, dar avem un al patrulea val de proporții, din cauza acestui darwinism social și partizan, și a acestei nebunii individualiste, așa că dați-vă la o parte și lăsați-mă pe mine să elaborez legislația necesară. Nu sunt un anarhist, ci doar puțin autoritarist pe subiectul ăsta. Adică, hai să marcăm câteva zeci de mii de hectare de pământ…și să-i ținem pe acești oameni acolo. Dacă vor să ajungă la imunitatea de turmă prin moarte în masă, n-au decât, e alegerea lor, dar poate că e mai bine să facă asta în Covidistanul imbecililor, sub controlul organizat al Departamentului de Interne, al Departamentului de Securitate Națională, CDC, Departamentului Apărării și al Poliției de Frontieră. N-aveți decât să mă numiți fascist, puțin îmi pasă.”

Mulți comentatori, cum ar fi Rachel Swindon, George Galloway și Michael Rosen au fost fani entuziaști ai măștilor și ai carantinei totale. Jamarl Thomas, cu complicitatea gazdei sale umile de la emisiunea radio Fault Lines, Shane Stranahan, a aplaudat moartea nevaccinaților. Alții pur și simplu nu au spus nimic. John Pilger a fost total silențios, Media Lens a început prin a imita lamentările aliaților lor de la The Guardian (ca să nu mai menţionăm fiecare publicație pe care o au în portofoliu), frângându-și mâinile despre „spitalele care se prăbușesc”, și despre ordinele contradictorii referitoare la purtarea măștilor, înainte de a cădea într-o totală tăcere. David Graeber nu a zis nimic (a murit la șase luni după prima carantină totală, deci a avut timp suficient să-și exprime opinia), Jonathan Cook nu a zis nimic, Paul Kingsnorth nu a zis nimic, Glenn Greenwald nu a zis nimic, Jeremy Corbyn nu a zis nimic, Bernie Sanders nu a zis nimic.

Puși în fața introducerii de legi represive în toată lumea, o cenzură larg răspândită a vocilor dizidente, și cu alte măsuri și mai rele pe drum; o vastă gonflare a averii celor mai bogați din societate (nu doar a miliardarilor, ci a tuturor celor care dețin active); milioane de morți în exces în jurul lumii de la sistemele de sănătate distruse, logistică dată peste cap și venituri anihilate (în special în emisfera sudică); obligativitatea vaccinurilor, care a dus la cheaguri de sânge fatale la cei care aveau deja imunitatea (pentru că aceste chimicale experimentale trec neobservate de către sistemul imunitar, care apoi atacă celulele infectate); tortura psihologică a copiilor (ca să nu mai menționez injecțiile obligatorii; în SUA unul din treisprezece decese de gripa porcină a fost la copii, în vreme ce doar una la 1300 morți cu COVID s-a înregistrat la copii); introducerea sau amenințarea cu introducerea (aprobată de Blair) pașapoartelor de vaccinare și digitalizarea întregii societăți (și în mod special a banilor); inepțiile transparente despre o pandemie „asimptomatică” (nu mai zic nimic de litania de variante diabolice care ne-au fost fluturate pe dinainte, și pe care nemaipomenitele teste PCR le pot detecta în continuare în mod corect, sau extraordinara coincidență potrivit căreia simptomele de la cea mai nouă variantă sunt aceleași cu reacțiile de la vaccin); puși în fața tuturor acestor lucruri, majoritatea stângii a ales să nu spună… nimic.

Datele au fost destul de clare cel puțin din aprilie 2020, poate și mai devreme, și au devenit din ce în ce in ce mai clare. Prin septembrie 2020, era deja greu de contestat că o colosală infracțiune globală se află în curs de desfășurare. În martie 2021 eram deja conștienți de inutilitatea carantinelor, și de faptul că apocalipsa promisă nu a lovit Suedia ne-carantinată (a cărei mortalitate generală a fost normală, și ale cărei cazuri de COVID, la momentul la care scriu acest articol, sunt mult sub numărul înregistrat de vecinii ei); că mortalitatea medie pe categorii de vârstă a fost normală în Marea Britanie și în SUA; că populația lumii a crescut în 2020; că testele PCR au creat (și au fost concepute să creeze) nenumărate cazuri de falsă pozitivare; că decesele „cu” Coronavirus au fost numărate laolaltă cu decesele „de” Coronavirus; că rata de infecție fatală de la Covid-19 a fost una foarte mică (minusculă pentru cei sub 50 de ani și practic nesemnificativă pentru cei tineri); că vârsta medie a morții a fost localizată undeva în jur de 80 de ani (adică vârsta la care oamenii mor oricum în mod natural); că vaccinurile au fost și sunt nenecesare și periculoase, în mod special pentru tinerii sănătoși, și că reacțiile adverse au fost masiv sub-raportate. Știam toate aceste lucruri la un an după debutul pandemiei (când toți acei chinezi au căzut fără suflare pe străzi, mai țineți minte?) și știm și acum. Este un fapt indiscutabil – de aceea nu a existat nici un fel de dezbatere publică, și de aceea atâția stângiști n-au binevoit să contrazică în mod serios opoziția inteligentă, sau au răspuns cu tot soiul de remarci umilitoare firave – aproape amuzant de lipsite de substanță – oameni de paie sau date alese pe sprânceană, pe care ni le-au oferit Johnstone, Zerzan, Chomsky, Monbiot și alții.

Aceste lucruri încep să se schimbe. Acum că bio-fascismul a ajuns la putere peste tot prin lume, a început să-i incomodeze și pe carantiniștii de stânga, acum că sunt forțați să se injecteze cu substanțe nocive de care nu are nimeni nevoie, acum că și ei se confruntă de facto cu cenzura și ostracizarea, poate și cu un pic de persecuție, acum că iadul este vizibil la orizont, abia acum doi-trei dintre ei încep să ridice timid câte o mână și să-și dreagă glasul…

Numărul lor va crește. Vor ieși temători din întuneric și vor spune „ei bine, era o boală gravă, dar cu toate acestea eu nu am fost niciodată de acord cu toate măsurile”. Dar au fost. Fie au acceptat toată povestea, fie au refuzat să se opună în mod deschis. Pentru că, așa cum vă explicam, ei sunt parte din clasa managerială.

Paul „sunt scriitor” Kingsnorth a scris recent o declarație clară și admirabil de necompromițătoare de opoziție la noul normal, și pare că ne putem aștepta și la mai multe din partea lui. Jonathan Cook începe la rândul lui să chestioneze timid dacă, hmm, mă scuzați, fi cazul să nu fim chiar atât de draconici în răspunsul nostru la această „boală gravă”. Glenn Greenwald a început și el să pună una sau două întrebări dificile – deși periferice, John Pilger a întrebat dacă nu cumva Australia este „alarmistă”. Joe Rogan a vorbit deschis despre refuzul său de a se vaccina, Max Blumenthal și-a schimbat părerea, șamd. Și vor urma și alții în timp.

Traducere de Maria Vasile de la Expressive Egg