Narativele se prăbușesc și lasă elitele expuse

19/01/2022    |   de J.B. Shurk

Iată ce vor figurile noastre autoritare din COVID-1984: să folosească pandemiile, războaiele, migrația necontrolată, previziunile climatice apocaliptice și marxismul cultural ”woke” pentru a ține oamenii într-o stare de frică continuă, dezbinați între ei și dispuși să-și cedeze libertățile în schimbul unor promisiuni de protecție volatile. „Protecție” în această înșelătorie înseamnă supraviețuire dar nu viață, echitate dar nu corectitudine, ajutoare financiare dar nu prosperitate, și narative corect politice dar nu adevăr.

Acest ultim punct necesită o subliniere. Aceste puteri care ne conduc – băncile centrale, elitele financiare globale, propagandiștii corporatiști și aristocrații politici – au renunțat la orice noțiune de adevăr. Nu urmăresc adevărul în mod obiectiv, nici nu doresc să-l descopere pentru elevația lor filozofică sau spirituală. Adevărul, pentru ei, este prea periculos pentru că nu poate fi controlat de cei care dețin puterea. Așa că l-au omorât și au modelat un monstru din lut pe care îl numesc cu afecțiune narativa lor. Apoi, neavând nici un fel de respect pentru morți sau vreo remușcare pentru fapta lor, au ales să-și mascheze narativele monstruoase cu măști făcute după chipul adevărului.

Știința este venerată ca fiind apoteoza obiectivității, chiar dacă cei care dețin puterea dictează ce poate spune știința oficială, și excizează părerile științifice divergente din domeniul public, fie readucând la starea de obediență oamenii de știință prin intermediul dependenței de finanțări, fie prin cenzura directă a lucrărilor lor. Ca un trib de vânători – culegători care dansează în jurul focului rugându-se la lună, cei de la putere pretind că sunt discipoli obedienți și umili în slujba purității obiective a științei, așa că scandează în cor: „Știința ne conduce, noi doar o urmăm”. În practică, însă, ei știu exact unde va merge știința pentru că ei sunt cei care o plătesc să danseze pe ritmul ales de ei. Dacă știința este controlată de o oligarhie globală care o folosește pentru a-și spori averea și puterea personală, atunci „să avem încredere în știință” înseamnă de fapt „să avem încredere în autoritarism”. Este atât de simplu.

Cum nici adevărul și nici urmărirea obiectivă a științei nu joacă nici un rol în uneltirile lor, cei 1% din 1% nu se simt îndatorați față de nimeni și nimic – nici față de Dumnezeu, nici față de rațiune, raționalitate, logică sau principii – ceea ce le lasă mână liberă să devină propriile lor instanțe superioare, îndreptățite să creeze și să distrugă lumea așa cum găsesc de cuviință. Nu trebuie să așteptăm lansarea realităților augmentate și virtuale create de tehnocrați în scopul de a adânci sclavia maselor pentru a înțelege că „elitele” care ne-au controlat realitatea de la al doilea război mondial încoace joacă jocuri mortale tot timpul – unii împotriva altora, împotriva națiunilor, împotriva unor continente întregi, dar cel mai important, sunt ei împotriva a tot restul oamenilor de pe Pământ.

Poate Rusia să pornească un război în Europa din cauza Ucrainei? Poate unipartidul conducător din America să inunde efectiv Statele Unite cu atât de mulți imigranți clandestini și fraude electorale nestingherite, încât vocile individuale ale americanilor să fie înăbușite? Vor putea „comercianții liberi” să continue trei decade de distrugere a prosperității clasei de mijloc și externalizare a joburilor gulerelor albastre, pentru ca acum să le vândă săracilor minunatele beneficii ale uleiului de șarpe făcut din importuri ieftine din China și sărăcia clasei de mijloc americane? Care e miza? Ah, doar vieți – cele ale soldaților care vor fi asignați să lupte în războaie, departe de țările lor, din motive greșite; cele ale civililor inocenți care ajung victime colaterale ale unei politici SUA ilegale, care a ajutat și instigat creșterea exponențială a narco-terorismului, a traficului de carne umană și alte crime care distrug societatea, și care trec fără efort granița sudică neprotejată a Statelor Unite; și, bineînțeles, acelea ale unor generații întregi de americani pierdute, a căror fericire și bunăstare a fost sacrificată pentru a umfla portofoliile de acțiuni ale „comercianților liberi” globaliști, ca și a orașelor năruite de prin toată America, în care aceste generații locuiesc și astăzi. Ce sunt viețile, totuși, pentru o clasă conducătoare care celebrează narativa și poartă adevărul așa cum ar purta Buffalo Bill un costum de piele? Pentru ei, totul este doar un joc. Totuși, pentru oamenii care au căzut victimă jocurilor acestor über-1%, lucrurile au devenit destul de personale.

Cred că nu este o exagerare să spun că un număr crescând de oameni din America, din Vest și din jurul lumii, în general, se uită în jur la ceea ce au înfăptuit „elitele” în ultimii șaptezeci și cinci de ani și nu le place ce văd. Distincția dintre țări „libere” și „controlate” dispare pe măsură ce guvernele își extind puterile în detrimentul drepturilor și libertăților individuale. Legiferarea, băncile centralizate și capitalismul de cumetrie au lucrat mână în mână pentru a concentra avuția în mâinile unui cerc din ce în ce mai rarefiat de oameni și de companii, care previn operarea veritabilă a piețelor cu adevărat libere. Istoria și culturile naționale sunt distruse, pentru ca globaliștii să poată reorganiza lumea potrivit unei „Mari resetări” care le conferă putere absolută și control total. Și „liderii” politici repetă aceleași absurdități despre cum vom „reconstrui mai bine”, când ceea ce vor să reconstruiască este o planetă în care 1% din 1% își vor putea strânge lațul în jurul tuturor celorlalți. Dacă oricare dintre membrii lor ar îmbrățișa adevărul în locul narativei, ar trebui să recunoască că ceea ce construiesc ei este o mare mașinărie, în care toată umanitatea, cu excepția „elitei”, să poată fi tratată ca nimic altceva decât 1 și 0; input și output; consumabili, înlocuibili, fără nume, resurse nesemnificative, dispozitive sau rotițe. 

Atâta lucru este clar: datoriile de stat și printarea banilor de către banca centralizată nu mai poate continua prea mult. O prăbușire a sistemului, declanșată de o inflație scăpată de sub control, implozia valorii activelor, sau marșul funebru al monedelor naționale, indică faptul că sistemul politic și social construit de „elite” pentru a se îmbogăți, a-și spori puterea sau pentru amuzament le va scăpa de sub control. Așa încep revoluțiile. Întregi epoci din istoria umanității încep așa. Idei noi, paradigme, și civilizații se ridică din cenușa celor vechi, care se corodează, formează cavități și se prăbușesc. Nu am nici o simpatie pentru cei 1% din 1% sau a minciunilor fără număr pe care le spun zilnic pentru a reconstrui mai bine un sistem totalitar care ne slăbește pe noi în timp ce îi glorifică pe ei, dar voi spune doar atât: dacă ai face parte dintr-un procent atât de mic din populația lumii, și ai înțelege că schimbări sociale drastice pândesc după colț, poate că și tu ai face totul pentru a-i încătușa pe cei 99.99% cu lanțurile dezbinării, ale subzistenței economice, ale pandemiilor fricii pe rol și a sclaviei bio-digitale înainte ca cei mulți să se trezească la realitatea potrivit căreia cei puțini au înlocuit de mult adevărul cu nimic altceva decât control.

Cred că Patrick Rothfuss avea dreptate când a avertizat că ”de trei lucruri se tem toți oamenii înțelepți: marea la vreme de furtună, noaptea fără lună și mânia unui om blând.” Ce se întâmplă când din ce în ce mai mulți oameni descoperă că toate dansurile sub clar de lună ale elitelor din ultimele câteva decade au fost de fapt legate de venerarea narativelor despre control și nimic mai mult? Ce se va întâmpla când se va stinge și această lumină, ca toate „minciunile lor nobile”? Cred că atunci vom experimenta ce se întâmplă când toate cele trei temeri sunt dezlănțuite în același timp – o furtună monumentală care va curăța corupția și puterea „elitelor”, furia oamenilor civilizați care au fost multă vreme tăcuți, și va urma inevitabil o perioadă de întuneric, care trebuie să existe înainte să poată răsări o lună nouă. Văzând cât de frică pare să îi fie clasei conducătoare de a-și pierde puterea asupra lumii, cineva cu un dram de înțelepciune pare să le fi șoptit la ureche ceva despre viitor.

Un lucru este cert acum: departe de a ne afla la sfârșitul istoriei, suntem martorii a ceea ce nu poate fi descris decât ca începutul următorului capitol din istorie.

Sursă: https://www.americanthinker.com/articles/2022/01/crumbling_narratives_leave_the_ruling_class_with_everything_to_fear.html

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Autentificare

Ai uitat parola?

Creezi un cont?