Decalajul digital dintre copiii bogați și săraci

09/02/2022    |   de  Nellie Bowles

Părinții din Overland Park, Kansas, se săturaseră. Își doreau să-și scape copiii de ecrane, dar aveau nevoie de solidaritate. În primul rând, pentru că nimeni nu vrea ca copilul lor să fie singurul ciudat fără telefon. Și în al doilea rând, pentru că a-i lua telefonul unui elev de gimnaziu este de fapt foarte, foarte greu.

„Începem întâlnirile spunându-ne: «Este greu, suntem pe un teritoriu necunoscut, dar cine altcineva ne va ajuta?»”, a declarat Krista Boan, care conduce un program din Kansas City numit START, un acronim pentru Stand Together and Rethink Technology (Împreună regândim tehnologia). „Nu ne putem suna mamele pentru a le consulta în privința asta.”

În ultimele șase luni, în bibliotecile școlare din Overland Park, o suburbie a orașului Kansas, Missouri, aproximativ 150 de părinți se întâlnesc seara pentru a vorbi despre un singur lucru: cum să-i elibereze pe copiii lor de sclavia ecranelor.

Nu demult, îngrijorarea principală era că studenții bogați vor avea acces la internet mai devreme, și vor câștiga abilități tehnologice, și că acest lucru va conduce la un decalaj digital. Școlile le cer elevilor să-și facă temele online, deși doar aproximativ două treimi dintre americani au acces la internet. Dar acum, pe măsură ce părinții din Silicon Valley intră din ce în ce mai mult în panică cu privire la impactul pe care îl au ecranele asupra copiilor lor, și se îndreaptă spre un stil de viață fără ecrane, apar îngrijorări legate de un nou tip de decalaj digital. S-ar putea întâmpla ca – de fapt – copiii părinților mai săraci și a celor din clasa de mijloc să fie crescuți de ecrane, în timp ce copiii elitelor din Silicon Valley se vor întoarce la jucăriile de lemn și la luxul interacțiunilor umane.

Acest lucru se întâmplă deja. Școli bazate pe joacă au revenit la modă în cartierele afluente – în timp ce Utah a creat o grădiniță de stat exclusiv online, care deservește acum în jur de 10,000 de elevi.  Organizatorii au anunțat că inițiativa digitală destinată preșcolarilor se va extinde în 2019 cu o subvenție federală pentru Wyoming, Dakota de Nord, Dakota de Sud, Idaho și Montana.

Adolescenții cu venituri mai mici petrec în medie opt ore și șapte minute pe zi în compania ecranelor, în scop de divertisment, în vreme ce colegii lor cu venituri mai mari petrec cinci ore și 42 de minute, potrivit unui studiu realizat de Common Sense Media, o organizație media non-profit. (Acest studiu a numărat fiecare ecran separat, astfel încât un copil care tastează pe telefon în timp ce se uită la televizor timp de o oră a fost notat cu două ore de utilizare a ecranelor.) Două studii care s-au axat pe rasă au descoperit că afro-americanii și hispanicii sunt expuși la ecrane semnificativ mai mult decât copiii albi.

Iar părinții spun că există o diviziune tehnologică crescândă între școlile publice și cele private, chiar și în interiorul aceleiași comunități. În timp ce școala privată Waldorf din Peninsulă, populară printre cadrele din Silicon Valley, evită majoritatea ecranelor, școala gimnazială publică Hillview din vecinătate își promovează programul iPad 1:1.

Psihologul Richard Freed, care a scris o carte despre pericolele timpului petrecut de copii în fața ecranelor și cum să-i reconectezi la experiențele din lumea reală, își împarte timpul între a vorbi în fața unor auditorii înțesate în Silicon Valley și practica sa medicală cu familii cu venituri mici din îndepărtatul East Bay, unde adesea este prima persoană care le spune părinților că limitarea timpului petrecut pe ecrane i-ar putea ajuta pe copii cu probleme de atenție și de comportament.

„Alternez între a vorbi unui grup din Palo Alto care mi-a citit cartea și părinților din Antioch, unde sunt prima persoană care menționează aceste riscuri”, a spus dr. Freed.

El își face griji mai ales cu privire la modul în care psihologii care lucrează pentru aceste companii tehnologice fac aceste instrumente creatoare de dependență în cel mai înalt grad, deoarece mulți sunt bine versați în domeniul designului persuasiv (sau cum să influențeze comportamentul uman prin intermediul ecranelor). Exemple: sugestiile de redare automată de pe YouTube; plăcerea similară jocurilor mecanice de a reîmprospăta feed-ul de Instagram pentru like-uri; schimburile consecutive de pe Snapchat.

„Decalajul digital a fost asociat inițial cu accesul la tehnologie, iar acum, când toată lumea are acces, noul decalaj digital constă în limitarea accesului la tehnologie”, a declarat Chris Anderson, fost editor al revistei Wired.

Tehnologia este un mare experiment social pe copii

Unii părinți, pediatri și profesori din toată țara au început să opună rezistență.

„Aceste companii au mințit școlile și îi mint pe părinți”, a declarat Natasha Burgert, medic pediatru în Kansas City. „Suntem cu toții trași pe sfoară.”

„Copiii noștri, inclusiv copiii mei, sunt supuși unuia dintre cele mai mari experimente sociale care au avut loc în vremuri recente”, a spus ea. „Ce se va întâmpla cu fiica mea, dacă ea nu poate să poarte un dialog în timpul mesei – cum își va găsi un soț? Cum va trece de un interviu pentru un loc de muncă?”

„Am acum familii care taie de tot accesul”, a spus dr. Burgert. „Oameni care zic: „Gata, s-a terminat.”

Unul dintre aceste cazuri este cel al familiei Brownsberger, care a renunțat de mult timp la smartphone-uri, dar recent au renunțat și la televiziunea conectată la internet.

„L-am dat jos, am luat televizorul de pe perete și am anulat abonamentul la cablu”, a spus Rachael Brownsberger, în vârstă de 34 de ani, mama a doi băieți de 11 și respectiv 8 ani. „Oricât ar suna de nebunesc!”

Ea și soțul ei, care conduce o companie de beton decorativ, își țin copiii departe de telefoanele mobile, dar au constatat că și o expunere mică la ecrane le schimba comportamentul băieților. Fiul ei mai mare, care are A.D.H.D., se enerva atunci când ecranul trebuia oprit, a spus ea, ceea ce a îngrijorat-o.

Lista lui de dorințe de Crăciun conținea un Wii, un PlayStation, un Nintendo, un MacBook Pro și un iPhone.

„Și i-am spus: «Amice, nu vei primi nici unul dintre aceste lucruri»”, a spus doamna Brownsberger. „Da, sunt o mamă rea.”

Dar situația i-a fost ușurată de faptul că și alții, din ceea ce ea a descris ca fiind un cartier rural în afara Kansas City, fac același lucru.

„Este nevoie de o comunitate pentru a realiza acest lucru”, a spus ea. „Chiar vorbeam cu vecinul meu seara trecută – „Oare sunt cea mai rea mamă din lume?”

Doamna Boan are trei proiecte pilot cu câte 40 de părinți fiecare, și care examinează cele mai bune practici pentru a-i ține pe copii departe de telefoane și ecrane. Camera de Comerț din Overland Park susține această inițiativă, iar orașul lucrează pentru a încorpora elemente de sănătate digitală în noua sa viziune strategică.

„Atât edilii cât și camera de comerț ne-au spus: «Am văzut ce impact are tehnologia asupra orașului nostru»”, a spus doamna Boan. „Cu toții ne dorim pentru copiii noștri să fie utilizatori independenți și capabili de auto-reglementare ai dispozitivelor, dar trebuie să îi echipăm în acest sens.”

Privilegiul de a alege

În Silicon Valley, unii oameni simt anxietate cu privire la decalajul tot mai mare pe clase sociale în ceea ce privește utilizarea ecranelor.

Kirstin Stecher și soțul ei, care lucrează ca inginer la Facebook, își cresc copiii aproape complet fără ecrane.

„Oare acest lucru vine pe un fond informațional – din faptul că știm foarte multe despre aceste ecrane”, a spus ea. „Sau vine dintr-un loc privilegiat, din faptul că nu avem nevoie de ele la fel de intens?”

„Există un tip de mesaj care circulă, conform căruia copilul dumneavoastră va fi dezavantajat și cumva într-o dimensiune diferită, dacă nu are competența ecranului”, a declarat Pierre Laurent, un fost director Microsoft și Intel, care activează în prezent în consiliul de administrație al Școlii Waldorf din Silicon Valley. „Acest mesaj nu este la fel de eficient în această parte a lumii.”

„Oamenii de aici înțeleg că tot ce contează economic are legătură cu big data, inteligență artificială, dar și că nu este ceva la care veți fi în mod particular buni pentru că aveți telefon mobil în clasa a patra”, a spus dl Laurent.

Cu toate că cei care lucrează pentru a construi produse devin mai atenți, afacerea prin care ecranele sunt împinse în fața copiilor este în plină expansiune. Apple și Google concurează în mod feroce pentru a-și aduce produsele în școli și pentru a viza elevii de la o vârstă fragedă, când începe să se formeze loialitatea față de branduri.

Google a publicat un studiu de caz al activității sale cu districtul școlar din Hoover City, Alabama, spunând că tehnologia îi echipează pe elevi „cu abilități ale viitorului”.

 

Compania a concluzionat că propriile sale instrumente Chromebook și Google au schimbat vieți: „Liderii districtului cred în pregătirea studenților pentru succes, învățându-i abilitățile, cunoștințele și comportamentele de care au nevoie pentru a deveni cetățeni responsabili în comunitatea globală.”

Dr. Freed însă, susține că aceste instrumente sunt prea des invocate în școlile pentru copiii cu venituri mici. Și vede decalajul în fiecare zi, când întâlnește copii dependenți de tehnologie din familii cu venituri medii și mici.

„Pentru o grămadă de copii din Antioch, aceste școli nu au resursele necesare pentru activități extracurriculare, iar părinții lor nu își pot permite bone”, a spus dr. Freed. El a spus că decalajul de cunoștințe despre pericolul reprezentat de tehnologie este enorm.

Dr. Freed și alți 200 de psihologi au înaintat o petiție Asociației Americane de Psihologie în august, în care condamnau oficial munca pe design persuasiv pe care o fac psihologii pentru platformele tehnologice concepute pentru copii.

„Odată ce își înfig dinții în acești copii, este foarte greu”, a spus dr. Freed.

Sursă: https://www.nytimes.com/2018/10/26/style/digital-divide-screens-schools.html?action=click&module=RelatedLinks&pgtype=Article

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *