Elitele demascate

Masca a alunecat. Literalmente și metaforic. Duminică, la Super Bowl, pe un stadion din L.A. plin de oameni, nu vedeai o mască printre celebritățile prezente. Genul de ipocriți care au resimțit o plăcere enormă în ultimii doi ani în a le spune plebeilor să se mascheze, au mers la meciuri fără mască. Poate că și-au ținut respirația timp de trei ore? Actrița Charlize Theron a fost prezentă, fără măcar o fâșie de pânză pe fața ei, în ciuda faptului că L.A. are o obligativitate de purtare a măștii. Aceasta este aceeași Charlize Theron care o dată a instagramat o poză cu ea purtând o mască de lux, alături de cuvintele „Nu fi un idiot #poartănaibiiomască”. Vedeți, doar voi, oamenii săraci, trebuie să purtați naibii o mască, nu oameni la fel de importanți și de frumoși ca doamna Theron.

Ipocrizia flagrantă a măștilor de la Super Bowl i-a înfuriat pe utilizatorii rețelelor sociale, și pe bună dreptate. Se pare că în Noua Normalitate doar „slugile” poartă măști. Iat-o pe decana gândirii corecte, Ellen DeGeneres, zâmbind cu gura până la urechi pentru selfie-uri fără mască, în timp ce aprozii stadionului au fost mascați. Membrii audienței pentru emisiunea TV a lui Ellen sunt și ei obligați să poarte măști. Sigur că sunt. Nu o putem lăsa pe doamna DeGeneres să respire exalațiile non-milionarilor. Aceasta este noua aristocrație Covid – dacă îți permiți să dai zeci de mii de dolari pe o lojă plușată la Super Bowl, îți poți arăta fața; dacă nu-ți permiți, dacă ești unul dintre acei oameni care își câștigă viața lucrând pentru Super Bowl, atunci trebuie să porți botniță. Este acceptabil pentru cei bogați să expire liber – doar scuipatul și germenii oamenilor mai săraci trebuie înăbușit.

Nu numai Charlize, Ellen, J-Lo și tagma lor au încălcat obligativitatea purtării măștii în L.A. (care prevede că măștile trebuie purtate la „mega-evenimente”). La fel au procedat majoritatea celor 70.000 de participanți la ciocnirea dintre L.A. Rams și Cincinnati Bengals. Există un element pozitiv în acest lucru, desigur: hoardele de oameni care refuză în mod rațional să-și pună botnițe la un eveniment imens, plin de bucurie, care implică multă mâncare, băutură, strigăte și aplauze. Cu toate acestea, totul evidențiază încă standardele duble demente din problema măștilor. Copiii din școlile din L.A. poartă încă mască în sălile de clasă în timp ce mii de fani ai sportului pot scanda și împroșca salivă cât vor. După cum spunea un observator: „Se pare că COVID nu te poate atinge dacă decartezi cinci mii de dolari pe biletele de la Super Bowl. Dar mâine dimineață, elevii – care au o rată de supraviețuire de aproape 100% la COVID– vor purta măști timp de opt ore. Știință.”

Această utilizare sarcastică a cuvântului „știință” ne aduce în centrul dezbaterii privind măștile. Purtarea măștii în era COVID a încetat de mult să mai fie o chestiune „științifică”. Mai degrabă, ea a devenit un element contencios în războiul cultural – în special războiul cultural pe care elitele woke l-au declarat oamenilor obișnuiți și enervanți. Măștile nu sunt apreciate pentru calitățile lor de protecție, ci pentru puterea lor simbolică. Nu capacitatea mult contestată a măștilor de a ține Covidul la distanță este cea care le-a făcut o caracteristică atât de centrală a Noii Normalități – ci semnificația lor culturală, funcția lor politică, mesajul pe care îl transmit despre cine e important și cine nu, cine e virtuos și cine e gunoi. Așa că atunci când celebritățile fără mască de la Super Bowl sunt asistate de servitori mascați, ne spune ceva important despre putere în epoca Covid. Similar cu momentul în care o Ducesă de Woke fără mască, Meghan Markle, a apărut pe covorul roșu la o gală selectă din New York, în noiembrie anul trecut, înconjurată de o coterie mascată de oameni mult mai puțin importanți. Mesajul pe care îl transmite este: „Viețile și activitățile noastre sunt mai importante decât ale tale. Și, prin urmare, nu ar trebui să fim supuși acelorași impedimente ca și voi. Regulile sunt pentru iobagi, nu pentru noi.”

Dar iată care este problema: măștile sunt expresii atât de flexibile ale superiorității culturale încât, în funcție de situație, îți poți semnala natura neo-aristocratică fie prin refuzul de a purta mască, fie prin purtarea ei. Acest lucru explică presupusa ipocrizie a lui Charlize Theron, faptul că ea poate spune „purtați naibii o mască ” la un moment dat, ca mai apoi să refuze să poarte mască la un mega-eveniment. În primul caz, ea își semnalează nivelurile sporite de conștientizare socială, faptul că înțelege mai bine decât „idiotul” de rând că purtarea unei măști poate ajuta la salvarea de vieți. În al doilea caz, ea ne amintește că face parte dintr-o nouă clasă, acea castă mult lingușită, bine remunerată, de influenceri culturali, pentru care regulile normale nu se aplică. Atât postarea ei cu masca despre motivul pentru care idioții ar trebui să-și acopere gura, cât și moftul de a nu purta mască la Super Bowl confirmă faptul că ea locuiește într-un alt plan moral față de noi, simplii muritori, unul în care virtutea este abundentă și respectarea regulilor este opțională.

În Marea Britanie, războinicii culturii tind să prefere purtarea măștii, mai degrabă decât lipsa ei, ca mijloc de a-și demonstra primatul moral. De aici și moda de selfie-uri cu măști, în care membrii jetset-ului inteligent se pozează cu conștiinciozitate purtând măști, chiar dacă se găsesc în trenuri goale sau pe străzi pustii. Știință! Pentru acești oameni masca a devenit un semn al decenței sociale. Așa că Marina Hyde de la The Guardian îi anatemizează pe „bebelușii anti-mască” ca pe genul de oameni care sunt și „poppy-shaggers” (naționaliști extremiști) pe deasupra. Un scriitor pentru The Independent vede măștile ca pe o formă de protecție nu atât împotriva COVID, cât mai degrabă împotriva vaporilor toxici emanați în general de oamenii obișnuiți. Măștile „oferă un strat suplimentar de apărare împotriva persoanei care stă la un centimetru de fața ta pe Linia de Nord și care nu s-a spălat pe dinți”, spune el. El socotește că într-o zi vom „privi înapoi cu incredulitate la modul în care respiram, horcăiam și tușeam odată unul lângă altul, lăsând microbii și germenii să ne scape în mod necontrolat”.

Cu alte cuvinte: Iadul sunt ceilalți oameni. Ceea ce este frapant este faptul că atât purtarea măștilor de către elita woke, cât și dispensarea măștilor în anumite medii sunt determinate de același impuls fundamental: să se distingă și să se păzească de respirația și prostia oamenilor obișnuiți. Celebritățile pot sta fără mască, atâta timp cât le poartă asistenții lor. Dar ele poartă măști – și mediatizează faptul că au purtat mască – atunci când se află printre plebeii extremiști nespălați pe dinți și călăriți de legiuni de germeni. Acest lucru nu are aproape nimic de-a face cu COVID. Mai degrabă, masca a devenit o parte cheie a uniformei noilor elite, care urmează să fie pusă sau omisă ostentativ în funcție de ce acțiune comunică mai eficient lumii că „sunt printre oamenii speciali”.

Controversa Super Bowl și problema mai largă a măștilor surprinde ceva cu care puțini oameni, în special așa-zișii stângiști, vor să se confrunte: modul în care criza COVID a exacerbat tensiunile de clasă și a împuternicit o nouă elită de forțe culturale și corporative în detrimentul drepturilor și standardelor de viață ale oamenilor obișnuiți. Așadar, în perioada de carantină, clasele cu laptop-uri au putut să stea acasă și să facă pâine cu maia, atâta timp cât livratorii și gunoierii și lucrătorii din magazine și-au continuat activitatea. Miliardarii au făcut mai multe miliarde, în timp ce oamenii din clasa muncitoare și oamenii din țările în curs de dezvoltare și-au pierdut mijloacele de subzistență. Și personalul însărcinat cu asistența și servirea a suferit o umilință suplimentară – nevoia de a-și masca fețele în timp ce serveau delicatese și băuturi scumpe pentru bogații fără mască. E timpul să demascăm elitismul urât al Noii Normalități.

Sursă: https://www.spiked-online.com/2022/02/16/the-elite-unmasked/