Lumea vrea să fie înșelată

În octombrie 2021, Facebook și-a schimbat numele de brand în Meta. „Credem că metaversul va fi succesorul internetului mobil”, a declarat CEO-ul Mark Zuckerberg într-un discurs care anunța schimbarea. „Vom putea să ne simțim prezenți – ca și cum chiar am fi de față cu oameni, indiferent cât de departe am fi de fapt.” Nu contează că această intenție nobilă de a conecta oamenii se bazează pe un profit anual de aproape 117 miliarde de dolari, un profit realizat în mare parte arătându-le oamenilor doar ceea ce doresc să vadă și ce îi face să revină.

Afirmația lui Zuckerberg, care face aluzie la satisfacția emoțională a interacțiunii umane în proximitate, ar fi putut fi scrisă de un sofist, unul care folosește cuvintele în alte scopuri decât cel al transmiterii realității, și mai ales pentru câștig personal. Filosoful german din secolul al XX-lea Josef Pieper a discutat despre sofisme în cartea sa din 1970, Abuz de limbaj, Abuz de putere. O lucrare scurtă și incisivă, cartea se concentrează asupra naturii limbajului – a cuvintelor – ca mijlocitor între omenire și realitatea pe care o locuiește aceasta, conductorul către adevăr. Prin cuvinte, a scris Pieper, putem deopotrivă înțelege și comunica adevărul. Aceasta este natura esențială a limbajului.

Cu toate acestea, când sofiștii nu folosesc limbajul pentru a comunica adevărul, ei corup însăși esența limbajului – și, prin urmare, și pe cea a existenței umane. „Cuvântul și limbajul formează mediul care susține existența obișnuită a spiritului uman”, a scris Pieper. „Și astfel, dacă cuvântul devine corupt, însăși existența umană nu poate rămâne neafectată și nepătată.”  

Din păcate, asta este ceea ce vedem astăzi întâmplându-se cu internetul, cu rețelele de socializare în general și mai ales cu Metaversul lui Zuckerberg. Cuvintele lui Pieper oferă o analiză prescientă a acestor evoluții, furnizând o perspectivă celor care au capacitatea de a vedea dincolo de fluxul de conștiință digitală de astăzi.

Omul, așa cum a observat Aristotel, este un animal social. Să comunicăm cu ceilalți este fundamental pentru noi. Dar când cuvintele sunt separate de realitate, postulează Pieper, ne pierdem capacitatea de a comunica și, în cele din urmă, încetăm să respectăm oamenii ca ființe umane. În ciuda posibilității unui abuz, continuă Pieper reconfortant, toate vehiculele limbajului (cântec, cuvânt scris, film, transmisiune audio etc.) sunt cu toate acestea „proiectate … pentru a capta și a comunica realitatea.”

Dar cum rămâne cu Metaversul? Pieper, la urma urmei, a scris înainte de zorii internetului. Sunt oare rețelele de socializare concepute „pentru a capta și comunica realitatea”? Pieper a descris un tip de comunicare viitoare într-un mod frisonant de profetic: „Este perfect posibil ca realitatea adevărată și autentică să fie înecată de nenumăratele informații superficiale debitate zgomotos și fără suflare în manieră propagandistă. În consecință, se poate ca cineva să în cunoștință de cauză despre o mie de detalii și, cu toate acestea, din cauza ignoranței cu privire la miezul problemei, să nu capete o înțelegere esențială.”

Un alt filozof german, Arnold Gehlen, a catalogat această ignoranță drept una „fundamentală”, „creată de tehnologie și hrănită de informație”. Pieper a precizat că „locul realității autentice este preluat de o realitate fictivă … o pseudo-realitate, care apare în mod înșelător ca fiind reală, atât de mult încât devine aproape imposibil să mai discernem adevărul.”

Trebuie doar să înlocuiți termenul de „pseudo-realitate” cu termenul de „realitate virtuală” pentru a realiza că scenariul pe care îl propune Pieper ca fiind „ușor de conceput” este aici și că dezvoltarea Meta-ului Facebook nu va face decât să accelereze situația. Deși fenomenul identificat de Pieper saturează aproape tot internetul, rețelele de socializare sunt, probabil, simbolul acestui lucru – un flux constant de informații complet lipsit de înțelegere reală.

Mundus vult decipi. Lumea vrea să fie înșelată.

Se poate oare că, prin intermediul internetului și al altor medii digitale, am dezvoltat în cele din urmă un mijloc de „comunicare” care este conceput pentru a submina funcția cuvintelor în discursul uman? Am intrat într-o epocă în care linia dintre ficțiune și realitate a devenit, prin intermediul sofismului, atât de neclară încât nu putem face întotdeauna distincția?

Discursul sofiștilor, scria Pieper, este axat pe lingușiri sau enunțat într-un limbaj menit să nu comunice realitatea, ci să obțină ceva de la ascultător. În sine, declarația sofistului poate fi sau nu adevărată; intenția este esențială, o intenție deconectată de la natura esențială de comunicare a adevărului pe care o are limbajul. Iar noi, fiind o rasă căzută, preferăm adesea lingușirea în fața adevărului. Pieper ne-a arătat o imagine a omului captivat de adulație sofistică:

Ceea ce vrea lumea cu adevărat este lingușire și nu contează cât de mult din aceasta este minciună; dar în același timp lumea dorește și dreptul de a se deghiza, astfel încât faptul de a fi mințit să poată fi ușor ignorat. Deoarece mă bucur să fiu încurajat în capriciile mele și lăudat pentru slăbiciunile mele, mă aștept, de asemenea, la credibilitate pentru a-mi fi mai ușor să cred … că tot ceea ce aud, citesc, absorb și privesc este într-adevăr adevărat, important, valoros și autentic!

Avem aici o descriere perfectă a camerei de ecou create de rețelele de socializare: fluxuri de știri curatoriate, sugestii de căutare Google, publicitate țintită. Iar și iar, algoritmii complecși care conduc lumea virtuală au un scop foarte specific: ei sunt acolo pentru a ne arăta nu adevărul, ci ceea ce vrem să vedem. Și de prea multe ori suntem mai mult decât dispuși să fim înșelați.

Sursă: https://www.intellectualtakeout.org/the-world-wants-to-be-deceived/