Secularismul este spiritul lui Antihrist

25/03/2022    |   de Jay Dyer

JD/. Fără a intra neapărat în prea multe speculații despre vremurile de pe urmă, unul dintre lucrurile pe care le-am discutat foarte mult în ultima vreme este spiritul antihristului, știm că Ioan vorbește despre faptul că există mulți antihriști, și că va apărea un spirit al antihriștilor. Știm că va exista cu siguranță, așa cum a spus Tatăl, un antihrist al timpului de pe urmă, dar acest spirit este evident în lume. Și știm că Părinții vorbesc despre apostazie în Biserică. Când vedem lucruri precum Sinodul amazonian, când vedem lucruri precum pachamama fiind binecuvântată de Papa Francisc, și așa mai departe, sunt toate acestea legate de ecumenism? Vreau să spun, evident, sunt. Dar este aceasta o înflorire a spiritului lui Antihrist?

Pr. PH/. Absolut. Secularismul este spiritul lui Antihrist.

JD/. Dar ce i-ați spune cuiva care v-ar spune, stați puțin, totuși, acesta nu este secularismul, acesta este întoarcerea la religie, doar binecuvântăm pachamama.

Pr. PH/. Ei bine, ce este secularismul? Care este spiritul lui antihrist? Transformă Biserica în lume. Și care sunt religiile lumii, din perspectiva tradițională? Religiile sunt „ale lumii”, căci în spatele tuturor religiilor, și a „zeilor” lor, se află demonii [așa cum se spune în psalmi]. Sigur, nu suntem perenialiști, dar puteți vedea perenialismul ascuns în culise, gata să ia formă, întotdeauna am crezut că imaginea perfectă a perenialismul este adunarea de la Assisi. Dacă te întorci la adunarea de la Assisi, observi că îl are pe Papă la mijloc, pe patriarh și pe toți ortodocșii, și protestanții, și toate grupurile creștine, și pe liderii religiilor, cu evreii și musulmanii și restul de o parte și de cealaltă… Și apoi, la sfârșitul ceremoniei, ce fac ei, iau fiecare dintre ei lumina, într-un glob mic, și se duc și o pun în copacul din mijloc. Aceasta este o imagine perfectă a ideii că fiecare religie are lumina ei, nu dăm lumină lumii prin creștinism și Hristos, toate o au deja și cred că aceasta exprimă o viziune perenialistă asupra lucrurilor. Deci cred că viitorul ecumenismului este perenialismul, și cred că va fi baza ideologică, filosofică, să zicem, ei vor folosi acea teorie a comunalității sau a unității religiilor în viitor, și va fi folosită de antihrist.

JD/. Ați dat un citat memorabil când ați menționat că cineva v-a spus despre întrebările care vor fi puse în viitor, despre persecuții, poate nu atât de mult, dar îl acceptați pe Iisus?

Pr. PH/. Da, da…

JD/. Dar un alt fel de întrebare…

Pr. PH/. Da, acesta este un citat fantastic. Deci, toată lumea știe, sau ar trebui să știe despre noul mucenic, cum îl numesc eu, el nu a fost glorificat de Biserică, este vorba despre Daniel, Pr. Daniel Sysoev, [din Moscova]; el a fost ucis de un musulman la Moscova acum vreo zece ani, nu-mi amintesc exact. Oricum, el a fost un mare misionar, și i-a convertit pe mulți, mulți musulmani, a botezat vreo 80 sau 90 de musulmani, și într-o zi un musulman a venit și l-a împușcat mortal în biserica sa. Dar a spus ceva extrem de important pentru noi toți, el a spus, în viitor, creștinii ortodocși vor fi divizați. Ei bine, în primul rând, va veni societatea, fiecare societate va veni la ei la un moment dat și va spune, nu vă cerem să vă lepădați de Hristos, vă cerem să acceptați toate religiile, într-un mod perenialist, mesianist, ca o trecătoare prin munte, cum ar spune Shu Chan. Și împărțirea va fi acum, între acei creștini care nu văd nici o problemă în acceptarea celorlalte religii ca fiind mesianiste, și cei care vor spune numai prin Hristos, și vor fi persecutați. Și vor fi persecutați pentru că sunt o amenințare la adresa stabilității societății, de aceea vor fi persecutați, doar pentru poziția lor și reticența lor de a accepta, pentru că l-ar nega pe Hristos, dacă ar accepta toate religiile ca fiind mesianice și o trecătoare prin munte.

JD/. Da, „Eu sunt Calea, Adevărul Și Viața”.

Pr. PH/. Absolut, ” Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. Există un număr nespus de mare de exemple și învățături ale Bisericii de acum 2.000 de ani, care spun că nu, întruparea contează. Aici este problema, ei nu vor să accepte scandalul instanței particulare, că la „acest moment și loc” Dumnezeu a devenit întrupat, și nu în altă parte. În această Biserică, și nu alte locuri și biserici se întâmplă acest lucru. Aici este cheia.

JD/. Am vrut să vă întreb, de asemenea, despre, citat în citat, statutul Palamismului. Avem foarte mulți oameni în cercuri uniate, sau cercuri ecumeniste, sau poate chiar cercuri ortodoxe bine intenționate, care nu înțeleg că palamismul nu este o școală intelectuală de gândire. Nu este o anumită aromă pe care o dai, e de fapt doar ortodoxie. Pe măsură ce progresează și nu doar în scrierile teologice ale Sfântului Grigorie Palama și în Liturghie, ci și în viața sa de rugăciune, mai ales dacă te uiți la triada și la modul în care o fundamentează de fapt, și viața Sfântului Pavel, rugăciunea noetică a lui Pavel, toate au ajuns în sinoadele palamite, au ajuns în Liturghia noastră, sunt normative pentru noi, nu e doar [theoleguno].

Pr. PH/. Absolut, absolut, în primul rând, în a doua duminică a Postului Mare avem Duminica Sfântului Grigorie Palama. Viața liturgică a Bisericii nu-i cinstește pe cei care nu au intrat în inima Bisericii, iar noi îl prăznuim și îl comemorăm. În al doilea rând, există o mulțime de locuri în toată lumea ortodoxă în acest moment, care fac demersuri pentru stabilirea unei zile de sărbătoare pentru Sfântul Grigorie Palama, concilii mai degrabă, care i-au justificat și i-au sărbătorit teologia. Iar pe Muntele Athos, în centrul ei, teologia sa este, desigur, sărbătorită. Dar atât de mulți teologi ai secolului XX l-au integrat, și l-au îmbrățișat [Prof. Maseridis și Khristou] și mulți din Tesalonic. Dincolo de asta, a fost sărbătorit de sfinți din nou și din nou, Sfântul Nicodim Hagioritul, care i-a urmat câteva sute de ani mai târziu, a produs un text despre teologia sa, din păcate ne-a fost pierdut într-un incendiu la Viena, dar el a îmbrățișat totul la Palama. Și apoi aveți teologia lui în scrierile care se află în centrul tradiției isihaste în Biserică. Deci, oricine pretinde că acest lucru este ca un teologoumenon… Adică chiar și în Creta se menționează acest al 9-lea Sinod Ecumenic, nu-l sărbătorim atât de des în apus, dar inima Bisericii […] acceptă nu numai sapte sinoade, ci și Sinodele Ecumenice 8 si 9. Aceștia consideră [Sinodul lui Fotie], condamnând teologia din spatele Filioque, și Sinodul lui Palama din secolul al XIV-lea, ca fiind normative pentru întreaga Biserică. Iar teologii au confirmat că, de atunci, poate că le-au pierdut din vedere pentru o vreme din cauza influenței scolasticismului, dar cu siguranță nu au părăsit niciodată cu adevărat inima Bisericii. Deci, este doar o încercare, din nou, o altă încercare, de a dilua și de a marginaliza, și de a depăși tradițiile patristice perene.

JD/. Excelent. Vă mulțumesc. Câteva cuvinte de încheiere pentru ascultătorii noștri?

Pr. PH/. Cred că în următoarele șase-opt luni vom asista la o creștere a încercărilor de a atrage ortodoxia în spiritul veacului și a mentalității perenialiste care vine la pachet. Și un exemplu ar fi, evenimentul din mai planificat de Papă, care va reuni lideri din întreaga lume, atât religioși, cât și politici la Roma, pentru a începe ceea ce el a numit, un nou umanism. Așa că trebuie să fim în gardă și să fim atenți la ceva ce este revoltător și total inacceptabil din punct de vedere ortodox. Deci, dacă, Doamne ferește, Patriarhii sau Episcopii merg acolo, acest lucru nu va fi reprezentativ pentru Biserica Ortodoxă. Cred că acest lucru este foarte important, întreaga Biserică trebuie să fie atentă la acest lucru și chiar [rugătoare], astfel de abateri pot chiar să se amplifice, odată cu erodarea prin ecumenism a conștiinței și mentalității ortodoxe.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *