Lumea nu se învârte ca prin magie

La o audiere recentă în fața Comisiei Senatului pentru Securitate Internă, CEO-ul companiei Colonial Pipeline a făcut o mărturisire care ilustrează destul de bine neglijența și nechibzuința noastră. Compania a plătit aproape 5 milioane de dolari unui hacker necunoscut în urma unui șantaj, atunci când conducta a fost închisă timp de câteva zile. Acest lucru a fost în sine extrem de grav, desigur, dar cea mai mare parte a mărturiei sale a avut de a face cu tehnicalități despre care agenție guvernamentală a fost notificată și când, și ce au făcut experții companiei cibernetice pentru a remedia situația.  

Dar mai era un fragment din mărturia lui, unul pe care trebuia să îl cauți îndelung pe site-urile de știri. El a mărturisit că majoritatea oamenilor care puteau opera controalele de pe conductă au murit sau s-au pensionat, astfel încât linia de 5.500 de mile trebuie să se bazeze aproape în întregime pe sisteme computerizate pentru funcționare. Asta înseamnă, desigur, că suntem vulnerabili la atacurile unor oameni care nu trebuie să amenințe vreun paznic cu arma, sau să sape o gaură mare într-un loc ferit.

Necesitatea practică a impus inginerilor și oamenilor care au construit apeductul Croton să se asigure că sistemul are multiple puncte de control eficient, nu doar unul, ca nu cumva un accident aleatoriu într-un anumit loc să lase 1 milion de oameni fără apă potabilă. Dar tehnologia noastră a progresat până la punctul în care putem scăpa ieftin în managerierea lucrurilor până la un anumit nivel – ieftin și iresponsabil. Acest fapt merită o anumită considerație.

„Intersecționalitatea” este moda academică a timpului nostru, care afirmă că diferite forme de prejudecăți împotriva membrilor diferitelor grupuri se intersectează inevitabil atunci când cineva aparține mai multor grupuri. Diferitele „structuri” de defavorizare se suprapun și se intersectează în defavoarea anumitor minorități desemnate, inclusiv cea a femeilor, în cazul cărora „minoritatea” este un termen metaforic. Este o teorie deterministă care reduce încrengătura extrem de complexă și confuză a relațiilor umane la o formulă și ignoră faptul că ingeniozitatea umană este ca inteligența apei: Dacă încercați să o blocați într-un loc, se va revărsa într-altul. Dacă este restrânsă în domeniul de aplicare, va câștiga în vigoare. Mintea umană este neliniștită, iar voința umană este încăpățânată, iar oamenii vor face o virtute din necesitate.

Oameni liberi și muncă gratis

Conducta Colonială (The Colonial Pipeline) a fost proiectată, construită și întreținută de oameni cu abilitatea tehnică de a face această muncă. Orice am spune despre concepția și construcția ei – deși toată istoria omenirii mărturisește puterea creatoare nemărginită a bărbaților cu minte inginerească – cu siguranță întreținerea trebuia făcută de astfel de oameni. Femeile nu aveau de gând să o facă atunci. Și cu o excepție ocazională pe ici pe colo, femeile nu o vor face nici acum. Dacă sunați la un instalator pentru a repara o conductă de canalizare care s-a înfundat în subsolul dvs., este o certitudine practică că acesta va fi bărbat, deoarece puterea brută necesară pentru a forța deschiderea unei supape ruginite, sau pentru a tăia o secțiune de țeavă sau a o fixa la loc, funcționează ca un barem. Dacă nu puteți atinge pragul (și dacă sunteți un băiat adolescent sau un bătrân, sunteți susceptibili să nu reușiți), nu puteți face această muncă. Nu puteți, așa cum se pare că fac femeile noastre soldați, să-i cereți bărbatului de lângă să vă dea o mână de ajutor. Toate tipurile de sarcini implică astfel de praguri.

Bine, atunci. Să presupunem acum că nu doriți să creșteți băieți pentru a fi acești oameni. Cum vă puteți asigura că eșuați la această sarcină de bază?

În primul rând, le negați băieților, în număr de milioane, prezența unui tată căsătorit în casă; urmăriți politici concepute în mod pervers pentru a recompensa destrămarea familiei. Mă refer la cazul preponderent: băieții nu vor învăța cum să mânuiască un baros de la mamele lor.

În al doilea rând, veți promova colegiile acreditate, extrem de scumpe și mai nou, de o valoare îndoielnică în ceea ce privește învățarea reală, astfel încât cei mai mulți oameni care nu merg la colegiu trebuie să lâncezească în munci prost plătite și necalificate. În loc să construiască Podul Brooklyn, ei împing cărucioare cu alimente la Walmart.

În al treilea rând, deturnați resursele de la băieții de liceu care doresc să urmeze meseriile calificate. Asta a fost o greșeală groaznică.

Dacă mergeți la Muzeul Industriei din Stellarton, Nova Scotia, puteți vedea relicvele a ceea ce era înainte – în memoria vie – un program de educație în meserii, pe roți, care se plimba itinerant prin întreaga provincie. Băieții au profitat foarte mult de el. Nu mai există, chiar dacă mai avem nevoie de tehnicieni. Poate că oamenii care conduc școlile noastre au ei înșiși atât de puțină experiență, și atât de puține amintiri despre muncile fizice în umerii și în palmele lor, încât nu le trece niciodată prin cap că lumea nu poate să funcționeze numai cu cursuri de sociologie sau cu romane de inspirație politică. Ei nu se gândesc, „Cine va săpa puțul ăsta?” Ei nu fac comerț cu apă dulce, petrol, electricitate, uraniu, titan și aur, ci în cuvinte, și nici măcar cuvinte bine alese și fundamentate istoric.

Cum putem, în acest moment, să redirecționăm resursele către acești băieți de liceu? Acest lucru este greu de imaginat, pentru că ne-am angajat la „egalitate”, ceea ce înseamnă că, în acest caz, tinerii care au puterea de a presta muncă manuală calificată, precum și toleranța pentru risc și murdărie, vor fi forțați să fie la fel de inutili ca fetele atunci când vine vorba de mentenanța unui lucru precum Colonial Pipeline. Această „egalitate” vine în detrimentul binelui comun. Sincer, este absurd că trebuie să ne bazăm pe un program de calculator – totul concentrat într-un singur punct vulnerabil -și nu pe o rețea de oameni calificați, pentru a menține o conductă care livrează o sută de milioane de galoane de benzină, ulei de încălzire, și combustibil de avioane pentru americanii din est în fiecare zi. (…)

Americanii sunt acum atât de spectaculos de incompetenți, încât orice generație de oameni rezonabil de prevăzători, care se vor apuca de munca pe care numai oameni ca ei o pot face, se vor îmbogăți într-o generație și vor prelua pârghiile puterii în următoarea. (…)

Așadar, de ce am ajuns în această situație?

Permiteți-mi să răspund la această întrebare cu o altă întrebare: Cine beneficiază cel mai mult de intrarea în câmpul muncii a multor milioane de femei de vârstă fertilă? Cei bogați. Își pot permite cea mai bună îngrijire de zi. Dacă dețin afaceri, beneficiază de costuri reduse ale forței de muncă, deoarece tot mai mulți solicitanți urmăresc aceleași locuri de muncă. Ar fi împotriva interesului lor ca un venit bun pe gospodărie să devină din nou regula, mai degrabă decât excepția. Ei ajung să se bucure de două salarii de top pentru o singură gospodărie și cheltuiesc cea mai mare parte a surplusului pentru a se izola cât mai mult posibil de clasa muncitoare și de clasa de mijloc inferioară. Este împotriva înclinației lor către auto-izolare să-și frece coatele cu instalatori bine remunerați, dulgheri, zidari, mineri, excavatori și sudori, cu mâinile lor aspre și, uneori, manierele lor aspre. Feminismul care neagă puterea tinerilor bărbați – sau o condamnă drept „masculinitate toxică” – și care descurajează virtuțile care construiesc viața de familie se intersectează cu structurile sociale și economice de modă veche care îi țin pe cei săraci la locul lor.

Gândirea magică

Mai există un motiv pentru care nu formăm acei oameni care muncesc: pentru că noi credem că lumea se învârte prin magie. Credem în magia bună și în magia rea. Magia rea este ușor de văzut. Suntem plini de cuvinte, iar asta înseamnă că suntem plini de ifose. Folosim etichete pentru a gestiona tot ceea ce ar putea fi un lucru diabolic de dificil de studiat – să spunem, relațiile dintre bărbați și femei. În loc să ne confruntăm cu marele univers misterios și cu multele caracteristici ale obiceiurilor și legilor adaptate climei, oportunităților agricole, dezvoltării tehnologice și credinței religioase ale diferitelor persoane, ca să nu mai vorbim de nenumăratele distincții fizice dintre sexe, noi explicăm totul cu un singur cuvânt: „sexism”. Apoi luăm acest cuvânt drept un lucru existent, cum ar fi bauxita, cu excepția faptului că bauxita poate fi identificată și analizată cu precizie, în timp ce „sexismul” este pur și simplu o formă în care îndesăm tot ceea ce vedem.

Problema nu e că bărbații au fost întotdeauna îndemnați să lucreze atât de natura lor, cât și de nevoia de a sprijini femeile și de a le elibera în scopul de a avea grijă de copii și de a întreține gospodării, mai ales înainte ca tehnologia modernă să facă din gătit, curățenie și spălat un loc de muncă cu normă mai puțin întreagă. „Sexismul” este cel care a împiedicat femeile să aibă cariere. Nu este vorba că bărbații, la cel mai înalt nivel, sunt jucători de șah mai buni decât femeile. „Sexismul” face cumva ca toți campionii la șah să fie bărbați. De ce s-ar deranja să facă un lucru atât de inutil, și prin ce mecanism precis, nimeni nu explică. Într-adevăr, dacă cereți o explicație, veți fi condamnați ca un instrument al sistemului sexist. Nu e vorba de a te juca cu secțiuni conice. Ci de a argumenta într-un cerc – un cerc magic.

Credem de asemenea și în magia bună. Se pare că presupunem că lumea se poate învârti ca prin magie. Trebuie doar să ne dorim un lucru și se va întâmpla, pentru că cineva va avea grijă să se întâmple, sau mai degrabă ceva, un agent misterios într-o cutie neagră. Pentru a salva lumea de schimbările climatice, ar trebui să folosim electricitatea în loc să ardem combustibili fosili. Dar de unde obținem electricitatea? Trebuie să se întâmple spontan, ca fulgerul căzut din cer. Cred că am citit cu toții sute de articole despre necesitatea de a furniza energie într-un mod curat, eficient și durabil. Dar câți abordează problema fundamentală care se pune: și anume, că toată energia electrică este generată de actul fizic brut de a face o mare tijă de metal magnetic să se învârtă? Și odată ce vă confruntați cu acest fapt, vă confruntați și cu alte fapte care au de a face cu cantitatea de forță disponibilă, fiabilitatea sa, metalele și materialele plastice pe care trebuie să le utilizați pentru a găzdui enorma – și în nici un caz lipsita de complexitate -turbină, tipul de sârmă conductoare în care energia electrică va fi produsă, cantitatea de energie electrică, presiunea pe care o exercită, rezistența pe care o întâlnește la fluxul său, distanța pe care trebuie să o parcurgă și multe altele. Ce se întâmplă când fluxul este întrerupt la un moment dat? Nu cumva toată lumea din aval de întrerupere va rămâne în mod necesar fără curent electric? Există oare „supape”, ca să spunem așa, pentru a controla fluxul? Există conducte pentru a sifona orice exces?

Mulți băieți lâncezesc la școală pentru că nu găsesc nicio săgeată acolo. Lucrurile stagnează, se complac în rutină. Poate că există săgeți de ridicat din când în când, dacă sunteți tipul de băiat care căută și care nu se descurajează prea repede, și în cazul în care săgețile disponibile sunt potrivite pentru tipul de tragere pe care doriți să o faceți. Dar eșecul băieților la școală – nu al unuia sau al altuia, ci a milioane de băieți, în ciuda faptului, atestat de investigații empirice și de dovezile istoriei, că ei sunt cel puțin egalii surorilor lor în inteligență – sugerează că școlile sunt pur și simplu nocive pentru ei. Le stagnează creșterea. Intelectual și practic, băieții sunt ca niște plante palide și fusiforme care au fost ținute la interior toată viața lor.

Și totuși, avem în mod evident nevoie de acești băieți; este de o neglijență criminală să negăm acest lucru.

Sursă: https://amgreatness.com/2022/05/08/the-world-does-not-run-on-magic/