Țipetele ridicole ale apocalipticilor ecologiști

23/06/2022    |   de Bjorn Lomborg

Summitul ONU dedicat problemelor climatice, desfășurat anul trecut la Glasgow, a fost etichetat ca fiind „ultima noastră șansă” de a ne lupta cu „catastrofa climatică” și a „salva omenirea”.  Ca mulți alții, reprezentantul american John Kerry a avertizat că mai avem doar nouă ani pentru a preveni cea mai „catastrofică” încălzire globală.

Dar aproape fiecare summit climatic a fost etichetat ca fiind ultima noastră șansă.  A pune termene limită pentru a capta atenția a fost una din cele mai des folosite tehnici de către ecologiști. Ni s-a tot spus în ultima jumătate de secol că ni s-a dus timpul.
Aceste mesaj nu e doar spectaculos de greșit dar conduce la panică și politici proaste.
În urmă cu doi ani, prințul Charles al Marii Britanii a anunțat că mai avem doar 18 luni ca să rezolvăm problema climatică. Nu era la prima încercare de a fixa un termen limită. Cu zece ani mai devreme a afirmat în fața unui public atent că „am calculat și mai avem doar 96 de luni pentru a salva planeta.”

În 2004, un ziar britanic important ne-a dăscălit că fără acțiuni imediate, civilizația va fi distrusă până în 2020 de schimbările climatice. Până la acea dată, prevestea ziarul, orașe europene importante vor fi înghițite de apele mării, Mare Britanie va trăi într-un climat siberian iar secetele monstruoase și foametea vor duce la tulburări sociale și război nuclear. Nu s-a întâmplat nimic din toate astea.

De zeci de ani aceste predicții nu se împlinesc. În 1989, directorul programului pentru mediu al ONU a declarat că mai avem doar trei ani „pentru a câștiga – sau a pierde – războiul climatic”. În 1982, ONU estima o „devastarea planetară la fel de totală ca orice holocaust nuclear” până în anul 2000. Într-adevăr, la primul summit ONU dedicat mediului, în 1972, la Stockholm, în urmă cu 50 de ani, organizatorul, devenit mai târziu primul director al programului pentru mediu al ONU, a avertizat că mai avem doar 10 ani pentru a evita catastrofa.

Tot în 1972, lumea a fost zdruncinată de prima panică climatică mondială, așa numitul raport „Limitele creșterii”. Autorii susțineau cu mare convingere că majoritatea resurselor naturale se vor epuiza în câteva decenii în timp ce poluarea va sufoca lumea. La acel moment, revista „Time” descria viitorul populat de doar câțiva supraviețuitori sfrijiți care sperau să crească culturi de subzistență. Revista „Life” se aștepta ca până în 1985 „locuitorii de la orașe să fie nevoiți să poarte măști de gaze pentru a supraviețui poluării aerului”.

Panicile erau, bineînțeles, greșite din toate punctele de vedere. O dată pentru că treceau cu vederea cea mai mare resursă a omenirii: ingeniozitatea umană. Nu doar folosim resurse dar găsim căi mereu mai istețe de a face resursele cât mai disponibile. În același timp, tehnologia rezolvă multe dintre cele mai persistente probleme de poluare, cum a fost cazu convertorului catalitic. Din acest motiv, poluarea aerului în țările bogate a tot scăzut în ultimele decenii.

Cu toate acestea, după 50 de ani de predicții eronate, ecologiștii, jurnaliștii și politicienii încă susțin venirea imediată a unei apocalipse.

Fac asta ignorând repetat adaptarea. Titlurile ziarelor care îți spună că nivelul crescut al mărilor ar putea îneca 187 de milioane de oameni până la sfârșitul secolului sunt prostești de ignorante. Își imaginează că sute de milioane de oameni vor sta pe loc în timp ce apa le trece de glezne, șolduri, piept și în cele din urmă de gură.  Pretind în mod absurd că nicio țară nu va construi paveze contra mării. În lumea reală, țările bogate se vor adapta și își vor proteja oamenii chiar mai bine, ceea ce va duce la mai puține inundații, în timp ce vor cheltui mai puțin, ca procent din PIB, pe inundații și costuri de protecție.

În aceeași ordine de idei, când activiștii ecologiști vă spun că odraslele noastre vor avea de înfruntat de două ori mai multe incendii, ei se bazează pe modele care includ temperatura dar exclud oamenii. Societățile reale se adaptează și reduc focul deoarece focurile aduc pierderi. Din aceste motiv, statisticile privind incendiile globale arată mai puține zone arse, nu mai multe, în ultimii 120 de ani. Poate că nu e surprinzător că modelele activiștilor greșesc și în privința trecutului, dar când i-a oprit asta pe activiști?

Aceste panici fără substanță au consecințe în lumea reală. Un studiu academic despre tineri a dezvăluit că aceștia suferă de „eco-anxietate”, două treimi fiind speriați și triști, în timp ce jumate pretind că îngrijorarea le afectează viața zilnică.  E complet iresponsabil să-i speriem pe tineri când în realitate chiar și Panelul ONU pentru Climă susține că și dacă nu facem nimic pentru a combate schimbările climatice, până la sfârșitul secolului impactul va fi o reducere a venitului mediu aproape nesemnificativă, deci cu greu sfârșitul lumii.

Mai mult, panica este un consilier îngrozitor. Politicienii activiști din lume se tot agită să rezolve problema climei, aruncând miliarde pe subvenții pentru proiecte costisitoare și vanitoase precum mașinile electrice, energia solară și eoliană, în timp ce ONU nu descoperă niciun efect benefic asupra emisiilor în urma acestor subvenții. În pofida pretențiilor bombastice că „salvează lumea”, 78% din energia țărilor bogate provine din hidrocarburi. Iar după cum a demonstrat summitul de la Glasgow, națiunile în curs de dezvoltare – ale căror emisii contează cel mai mult – nu își permit să cheltuiască trilioane pe politici climatice ineficiente, deoarece încearcă să-și scape populația de sărăcie.

Jumătate de secol de panică nu a rezolvat nimic în privința climei. Avem nevoie de o abordare mai isteață prin care să încetăm a mai speria oamenii și să ne concentrăm pe soluții realiste cum ar fi adaptarea și inovarea. Adaptarea nu va face să dispară întregul cost la schimbărilor climatice, dar îl va reduce serios. Iar prin finanțarea inovației vom face energia curată mai ieftină decât hidrocarburile și astfel toți oamenii vor putea deveni ecologiști.

Bjorn Lomborg este visiting proffesor la Stanford University. Cei interesați de problema ecologiei și a încălzirii globale pot consulta cartea „Ghidul Incorect Politic despre Încălzirea Globală” apărut la Editura Contra Mundum.         .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Autentificare

Ai uitat parola?

Creezi un cont?