Râsul într-o lume tristă

În urmă cu câțiva ani, cineva ne-a spus mie și unei prietene că „râdem ca niște copii educați acasă nesocializați”. Poate că era și ceva jignitor în comentariu, dar prefer să-i dau o interpretare caritabilă și să înțeleg prin asta că mie și prietenei mele școala nu ne-a strivit bucuria expansivă.

Dar chiar dacă râsul meu e un pic mai sănătos decât al altora, cred că pot să spun cu mâna pe inimă că nu se compară cu unele pe care le-am văzut recent într-un clip de la o televiziunea franceză.

M-am tot uita la acest clip și gândul m-a dus spre problema râsului, adică de ce nu râdem mai des. La urma urmei, râsul are multe beneficii pentru sănătate, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, incluzând reducerea stresului, îmbunătățirea imunității, reducerea durerilor, pentru a numi doar câteva. Sigur că după ce am râs copios m-am simțit obosită, dar era o oboseală plăcută, care îți crește buna dispoziție.

1. K. Chesterton vorbește despre beneficiile râsului dincolo de cele medicale, într-un eseu din cartea sa „The Common Man”,  observând faptul nefericit că „tendința culturii recente a fost să tolereze zâmbetul dar să descurajeze râsul”. Trei motive pentru descurajarea râsului vin în minte:
2. Râsul generează legături și comunitate

„Zâmbetul e întotdeauna individual și chiar secret (mai ales dacă e puțin nebun)”, scrie Chesterton, „în timp ce râsul poate fi social și comun, și poate că este singura forma care a supraviețuit din Voința Generală”.

Cu alte cuvinte, când oamenii râd, aproape că se sparge gheața, creându-se o punte comună și astfel o legătură între cei care râd. Deschide punți pentru a duce conversația și activitatea mai departe, însuflețindu-i pe cei stresați sau descurajați.

Mulți se plâng astăzi de atomizarea societății. Din nefericire, o astfel de izolare a fost încurajată activ cu doar câțiva ani în urmă, iar a distruge instituțiile care formau comunități – familia, biserica, cartierul – pare să fie specialitatea culturii noastre. Încurajând astfel și mai mult râsul, putem întări legăturile de care are nevoie cultura noastră pentru a supraviețui în niște timpuri în care tot mai mulți dintre noi sunt izolați și deprimați.

2. Râsul încurajează deschiderea

Probabil că era mai degrabă jenant pentru unii dintre oamenii care apăreau în clipul cu pricina să apară și să-și scoată în evidență râsul neobișnuit.  Cu toate acestea, au uitat de morga lor, și-au deschis inima și au făcut ca alții să se amuze.

Râsul face tocmai asta, scrie Chesterton. „Se lasă expus criticii, e inocent și fără gardă, are acel soi de umanitate care conține mereu o doză de smereni”. Mai mult „topește mândria și distruge barierele”.

Ne putem folosi de aceste efecte în lumea noastră. Bineînțeles că în cultura contemporană oamenii sunt încurajați să fie deschiși și onești (spune ce crezi, etc), dar în același timp se cenzurează discursul public și se promovează fațade false prin social media, stimulând auto-importanța indivizilor prin trâmbițarea virtuții și prin fotografii retușate. Poate că e mai bine să nu ne mai luăm chiar atât de în serios și să facem loc pentru râs pentru a avea mai multă deschidere și onestitate … și un pic de smerenie.

3. Râsul ni-L arată pe Autorul râsului

„Râsul are ceva în comun cu vechile brize ale credinței și inspirației. Îi face pe oameni să uite de ei în prezența a ceva mai mare decât ei înșiși”, scrie Chesterton.

Ni-l imaginăm pe Dumnezeu ca fiind auster și dur, stând în ceruri așteptând să ne taxeze. În fapt, Dumnezeu e cel care a făcut râsul, un fapt care răzbate atât prin Cuvântul Său cât și prin creaturile sale unice și amuzante cu care a umplut lumea.

Și poate că tocmai de-asta nu râdem atât de mult astăzi – pentru că nu știm Sursa adevăratei bucurii și în fapt am făcut tot ce ne-a stat în putință să strivim orice referință sau amintire la El. Fiind mai naturali și râzând mai mult în viețile noastre, poate că ne vom deschide căile de a vorbit nu doar cu alții, ci și cu El.

S-ar putea ca inimile vesele să fie tocmai medicamentul de care are nevoie cultura noastră bolnavă și săracă.