Dostoievski pentru părinți și copii

Prefață la ediția din 1883 [1]

Printre numeroasele coroane depuse cu prilejul înmormântării lui F.M. Dostoievski (1881), a existat și una „din partea copiilor ruși”.

Pe bună dreptate s-a aflat acolo o asemenea coroană. Pentru că cel plecat dintre noi îi iubea pe copii, știa să citească în sufletele lor și știa cum să le spună celor mari ce a citit acolo. Ȋn ultimii săi ani de viață, dorința sa cea mai fierbinte era să publice o carte anume pentru copii, o carte care să cuprindă o selecție din toate operele sale.

Fie ca această carte, pe care o publicăm acum, să fie primită ca o îndeplinire postumă a intenției sale – ca un fel de întoarcere, de către el, a darului pe care l-a primit de la copiii ruși, prin acea coroană.

Multora, poate că darul celui plecat dintre noi li se va părea trist. Este adevărat că el cupride multă suferință a copiilor – și multă suferință în general. Dar cel care ne-a părăsit obișnuia să ne spună că este și bucurie în scrierile sale – numai că este o bucurie duhovnicească, mai înaltă. Copiii sunt capabili să înțeleagă această bucurie. Poate nu mai puțin capabili decât adulții, chiar.

Suferința nu poate fi ascunsă nici de copiii cei mai răsfățați de soartă. Haideți să le dăm prilejul să adune puterea de care au nevoie ca să îi facă față. Să le dăm prilejul să îi cunoască pe acei copii care n-au știut niciodată de lux și de răsfățuri, care a trebuit să stea pe picioarele lor, sau poate și să îi ajute pe alții.

Haideți să le dăm copiilor noștri prilejul să învețe că a fi rărsfățatul vieții nu înseamnă a ști din experiență ce are viața mai prețios de oferit – o dezvoltare activă a puterilor noastre și o victorie, într-o bătălie care este vitală și necruțătoare.

Copiii trebuie să învețe și că există oameni care nu pot face față bătăliilor vieții, care sub povara lor ajung să comită fapte care îi condamnă și pe ei și pe apropiații lor la mari nenorociri, fapte care pe cei culpabili uneori îi duc la pierderea libertății – la închisoare. Dar să învețe copiii și că lucrurile acestea se întâmplă mai ales atunci când ceilalți, cei care sunt mai norocoși, nu știu cum să le dea celor care cad o mână de ajutor la timp, cum să nu-i lase să cadă, sau cum să-i ajute să se ridice imediat după ce au căzut. Trebuie să învețe copiii noștri de ce poporul îi numește pe acești prizonieri și condamnați năpăstuiți. Să înțeleagă că scânteia lui Dumnezeu poate că nu s-a stins cu totul nici chiar în asemenea oameni – și că este de datoria celorlalți să nu o lase să se stingă.

Această carte este un dar de Crăciun – un dar de Crăciunul care pentru mulți copii nu este prăznuit decât în Cer, cu Hristos. Hristos Ȋnsuși s-a născut pe pământ pentru a lua asupra Sa povara suferințelor umane, dar în așa fel încât povara să se topească în bucuria iubirii de aproapele. Fie ca din această carte copiii să afle această bucurie, fie ca ei să afle mângâierea descoperirii că dacă această bucurie se sălășluiește în sufletele lor, atunci toți oamenii de pe pământ vor prăznui Crăciunul!

– O. Miller

6 decembrie 1882

Cartea poate fi comandată de aici.https://contramundum.ro/produs/amintirile-printului-miskin-si-alte-povestiri-pentru-parinti-si-copii/

[1] Prefața editorului la Русским детям: из сочинений Ф. М. Достоевского. [Copiilor ruși: din operele lui F.M. Dostoievski], Ed. Fraților Panteleiev, St. Petersburg, 1883 – prima culegere Dostoievski „pentru copii”, apărută prin grija Annei Dostoievskaia. Traducere de Dan C. Comănescu, după versiunea în limba engleză datorată Matușkăi Natalia Șeniloff, pentru care îi mulțumim și pe această cale și care urmează să fie postată la: https://dostoevsky4children.substack.com/, unde cei interesați vor putea găsi și tabla de materii din 1883, plus alte suplimente.