15/04/2024 | de Anthony Esolen
Cea mai acută criză vocațională din Biserica zilelor noastre nu o reprezintă penuria de preoți, ci penuria de căsătorii. Niciodată în istoria omenirii nu au fost oamenii mai singuri. Nu era posibil înainte, chiar dacă oamenii și-ar fi dorit asta, deși nu își doreau. Singurătatea curge din acest izvor otrăvit.
Copiii, cel mai probabil, nu vor avea și frate și soră. Unii nu au nimic. Verii sunt puțini și departe. Oamenii căsătoriți, cu copii au șanse mari să știe vecini tot cu copii. Dați la o parte mulții ani de căsătorie, dați la o parte și copiii numeroși, și vă veți trezi cu niște cartiere tăcute, puțin mai mult decât niște arii geografice.
În tot ceea ce am spus, vorbesc despre ceva natural omului, precum hrana și apa, lucruri de care avem nevoie pentru a înflori. Dar acum mâncarea e săracă și puțină, iar apa nu e proaspătă. Bisericile trebuie să răspundă la această situație, la fel cum ar trebui să vină cu un răspuns dacă țara ar fi bombardată de dușmani și lăsată în ruine.
Trebuie să-și asume sănătoasa și vesela ocupație a educării băieților și fetelor CA băieți și fete, învățându-i cum să se aprecieze unul pe altul și cum să admire ceea ce e mai bun în sexul opus, și să cultive ceea ce e mai bun în ei.
Bineînțeles că nimic din toate astea nu e posibil dacă nu crezi până în măduva oaselor că băieții sunt băieți și fetele sunt fete și că fiecare sex e făcut pentru celălalt. Că pentru aproape toți, căsătoria e împlinirea ființei lor și că toate formele de eros care pervertesc sau se opun aceste împliniri reprezintă o nerânduială. Hristos a comparat Împărăția lui Dumnezeu cu o nuntă. Nu cu o petrecere în care sărbătorești preferința cuiva pentru a anumită formă de erotism. Nu cu un divorț, nu cu un banchet, nu cu o paradă. O nuntă care implică fără niciun fel de ambiguitate un bărbat și o femeie, făcuți unul pentru altul.
Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Citește Policita de confidențialitate
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
Citește mai mult despre Politica privind fișierele cookies
1 Comment
Este foarte adevarat ca in aceste vremuri suntem martorii celei mai acute crize vocationale din Biserica noastra, dar mai mult decat penuria de preoti, suntem confruntati cu o penurie a casatoriilor. Singuratatea a devenit o realitate crunta pentru oameni si asta nu se mai intampla doar pentru ca nu isi doresc sa fie singuri, ci pentru ca situatia este una neprevazuta si tragica. Copiii din ziua de azi nu mai au norocul sa creasca alaturi de frati si surori, iar relatiile cu verii devin tot mai rare si caldura unei familii incepe sa dispara. Este ingrijorator sa vedem ca, in loc sa ne impartasim dragostea si bucuriile intr-o comunitate sanatoasa, suntem nevoiti sa traim in cartiere tacute si reci, aproape ca niste straini unii fata de altii. Biserica trebuie sa se trezeasca si sa ia masuri in aceasta privinta, la fel cum ar face si intr-o situatie de razboi unde ne-am putea pomeni lasati in ruine de dusmani.