De ce sunt nefericiți copiii?

Care este principala cauză a nefericirii copiilor? Păcatele părinților.

Un copil are dreptul la o mamă și un tată căsătoriți. Un membru al fiecărui sex: unul pe care să-l imite, un altul care să-i fie model pentru persoana cu care se va căsători, ambii părinți o icoană a vieții împreună în căsătorie.

Avem această îndatorire pentru copii, cu atât mai mult cu cât, în vremurile noastră, copilul e puțin probabil să aibă și frați și surori, și e foarte puțin probabil să aibă lângă el veri de ambele sexe.

Părinții trebuie să fie căsătoriți, iar asta înseamnă – cu unele excepții pentru anumite fapte îngrozitoare și în caz de pericol imens – pentru totdeauna. Asta decurge din tipul de ființă care este un copil, adică o ființă umană. Nu suntem creații de moment. Suntem făcuți a ne naște într-o istorie de familie stabilă, care se prelungește dincolo de vremea noastră, atât în trecut cât și în viitor, cu relații familiale în prezent care se extind către unchi și mătuși, veri și alte neamuri mai îndepărtate.

Aceste legături ar trebui să fie permanente, iar nu la cheremul senzațiilor romantice sau al perioadelor de împerechere animală.

Din acest motiv, copiii au dreptul la normalitate și la reguli blânde, dar clare, pentru acest lucru. Dacă au dreptul la un tată și o mamă căsătoriți, decurge că au dreptul la tot sprijinul unei culturi comunitare care să facă acel mariaj nu doar posibil, ci și inevitabil. Poți avea fie o societate care îl pune pe copil în centru, fie o societate care pune în centru pornirile sexuale ale adulților; dar nu le poți avea pe amândouă deodată.

Copiii plătesc acum din plin nota de plată a revoluției sexuale. Nu că i-ar păsa cuiva.