Către o nouă tiranie

A fost remarcat adeseori că revoluțiile care proclamă libertatea sfârșesc în tiranie. Este ceea ce a prezis Edmund Burke în „Reflecții asupra Revoluției din Franța” (1790). Este mesajul central din „Ferma animalelor” (1945) de George Orwell. „Toate revoluțiile moderne au sfârșit printr-o întărire a puterii statului”, comenta Albert Camus în „Omul revoltat” (1951). „1789 îl aduce pe Napoleon. 1848 pe Napoleon al III-lea, 1917 pe Stalin, tulburările din Italia anilor 20 pe Mussolini, Republica de la Weimar pe Hitler”. Drumul spre iad este pavat cu bune intenții.

Aceasta se întâmplă pentru cu revoluțiile sunt motivate de dorința de putere, iar odată ce puterea este gustată, apetitul pentru ea nu poate fi niciodată satisfăcut. Dacă seria „Războiul Stelelor” ar fi fost făcută în acord cu regulile istoriei, odată înfrânt Imperiul, rebeliunea s-ar fi transformat în cele din urmă într-un regim despotic și corupt. Toți revoluționarii generoși devin într-un final îndrăgostiți de partea întunecată.

Mișcările care încep cu vise de eliberare sfârșesc în agresivitate și în urmărirea răzbunării. Din acest punct de vedere putem observa cu înfiorare cum lupta pentru eliberarea sexuală a comunității LGBT a deprins tendințe iliberale (…)

De când a fost legalizată homosexualitatea – căsătoria homosexuală consolidând această transformare – iar homosexualitatea și fluiditatea genului au devenit la modă printre tineri, nu mai există niciun motiv rațional pentru eliberarea sexuală (nu că până atunci ar fi fost – n. trad.).

Și cu toate acestea, mișcarea continuă împinsă înainte de voința de putere. Această tendință a fost evidentă acum câțiva ani cu plângerile la adresa patiserilor care au refuzat să facă un tort pentru cuplurile gay. Astfel de plângeri au părut minore, ceea ce explică de ce nu s-a făcut mare tamtam în jurul lor. E păcat că legea este invocată pentru a pedepsi micile afaceri conduse de oameni cu prejudecăți învechite, dar la urma urmei ce mare lucru s-a întâmplat?

Anul acesta, totuși, mișcarea LGBT și-a arătat întreaga față întunecată. După ce statul Carolina de Nord a interzis bărbaților să folosească toaletele publice destinate femeilor, a început un val de intimidări din partea corporațiilor, a guvernului și a vedetelor. Iar săptămâna aceasta a venit știrea că firmele din orașul New York vor fi penalizate dacă  nu vor folosi pronumele de gen preferate de indivizi, fiind considerată o încălcare a drepturilor omului. Din acest motiv, angajații, proprietarii și afacerile care refuză să se refere la transgenderi cu termeni ca „ze” și „hir” vor încălcă legea drepturilor omului din New York.

„Unde se vor termina toate acestea”, vă veți întreba. Răspunsul este „nu se vor termina”. Bisericile creștine își așteaptă rândul, după care va urma diferențierea de gen în școli și spitale. Cei care luptă în numele eliberării vor cere întotdeauna mai mult, chiar și atunci când mișcarea revoluționară a întrecut limitele realității și a ajuns în fantezie, în cazul de față penalizarea de către stat a celor care refuză, de pildă, să se adreseze unui bărbat ca unei femei doar pentru simplul motiv că bărbatul se crede femeie.

Nevoie de schimbare și dorința de a pune mâna pe putere sunt inerente mișcărilor revoluționare, fie că sunt comuniste, naziste, islamiste, inițiate pentru drepturile LGBT sau ale animalelor. Odată ce ființele umane sunt subordonate noțiunilor abstracte de egalitate și viitor, oamenii devin inutili. „Viitorul este singura valoare transcendentală a oamenilor în absența lui Dumnezeu”, spunea Camus. Astfel, revoluționarii trebuie să intervină mereu în prezent, deoarece viitorul nu vine vreodată.