CJ Hopkins: „Noua Normalitate” mai poate fi încă oprită

24/05/2021    |   de Daniel Miller

Daniel Miller: Serviciile de informații germane au inventat recent o nouă categorie de „extremiști” pentru a monitoriza orice persoană care pune sub semnul întrebării povestea oficială a așa-numitei pandemii. Dvs. continuați să publicați editoriale foarte incisive care fac tocmai asta. Credeți că vă monitorizează agenții de informații?

C J Hopkins: Cine știe? Probabil că nu, deoarece presupun că Bundesverfassungsschutz (Biroul federal pentru protecția constituției) are ținte mai importante de supravegheat. Nu sunt nici activist german nici organizator de proteste. Sunt doar un autor expatriat care scrie pe blog. Însă dacă avem în vedere gradul de paranoia și fanatism din Germania ultimelor luni, nu m-aș mira să mă aflu undeva pe la periferia radarului.

DM: A analiza ce s-a întâmplat în ultimele 15 luni reprezintă o problemă complexă, dacă avem în vedere cele două sfere intersectate, cea a psihologiei colective și cea a proiectului organizat, deliberat. Isteria generală a populației și conformismul funcționarilor de nivel mediu nu poate fi atribuit în mod plauzibil unui lanț direct de comandă, ci are legătură cu felul în care anumite grupuri de indivizi sunt recompensate în mod structural pentru a se supune autorității politice, nu să pună întrebări. În același timp, există un proiect psihologic sistematic și deliberat de a provoca isterie și de a genera obediență în vederea atingerii unor scopuri politice și economice bine definite. Până acum acest proiect a fost foarte eficient.

CJH:  Este o descriere a stadiilor preliminare din oricare sistem totalitar. Există întotdeauna o mică minoritate de agenți conștienți care mișcă lucrurile, dar succesul depinde în ultimă instanță de convertirea maselor la noua ideologie, sau pur și simplu de obținerea acceptului lor prin teroare cu propagandă și forță burtă. Am descris ultimele 12-14 luni ca faza 1 a „noii normalități”, faza de „șoc și uluială” într-un text recent. Dar scopul era de a-i face atenți pe cititori la ceea ce se întâmplă, nu să fac o analiză a componentelor implicate. Schimbări ideologice la scara unei societăți întregi, așa cum este cea pe care o trăim acum, sunt întotdeauna chestiuni foarte complicate, o combinație de elemente deliberate și altele organice. Elementele organice (i.e. manipularea maselor) par limpezi și familiare. Nu-mi dau seama cât de deliberate sunt elementele deliberate. Sincer să fiu, m-am concentrat mai mult pe opoziția față de ele decât pe analiza lor. Cred că ne aflăm într-un stadiu în care „Noua Normalitate” poate fi, dacă nu în întregime oprită, cel puțin serios mutilată, sau forțată să-și ajusteze traiectoria, astfel încât să rămână posibilități de rezistență. În ceea ce privește analiza și articularea structurii și dinamicii de putere în lumea noastră supranațională a capitalismului global, acesta este scopul meu mai amplu, pe care l-am încercat în articolele scrise până acum.

DM: Alunecarea spre totalitarism a luat avânt de ceva vreme. În ultimele zeci de ani și în special în ultimii câțiva ani am asistat la o eroziune de proporții a expertizei profesionale și a independenței în toate sectoarele politice cheie, iar în ultimii zece ani o corupție a limbajului care se aseamănă cu coruperea limbajului din Al Treilea Reich, analizată de Victor Klemperer. Epoca de dinainte de revoluția bolșevică din Rusia a fost caracterizată de o supraproducție a intelighenției, iar lucrul acesta s-a petrecut și în Occident. Astăzi, o dată cu milenialii, avem cea mai educată și cea mai săracă generație din Apus din ultimii 100 de ani.

CJH: Programul „Noii Normalități” este un pas gigantic în această direcție…

DM: Poate că așa-zisa „Mare Resetare” ar putea fi descrisă mai bine ca „Marea Accelerare”, dat fiind faptul că își propune să intensifice aceste megatendințe. Deja, digitalizarea, atomizarea și proletarizarea s-au intensificat în ultimele 14 luni. După cum ne spun: „nu vei avea nimic și vei fi fericit”. Ne îndreptăm deja spre „nu vei avea nimic”. De ce „vei fi fericit”, nu este imediat clar, dar poate ni se vor administra obligatoriu medicamente psihotropice, așa cum se întâmplă acum cu vaccinurile și pașapoartele. O întrebare care mă frământă este legată de motivațiile elitei în urmărirea acestor scopuri. Cred elitele în ceea ce spun sau este ceva pur și simplu instrumental pentru ele?

CJH: Oamenii sunt creaturi ciudate. Majoritatea dintre noi sunt în stare să „creadă” în lucruri în care nu cred de fapt, iar apoi să își schimbe opinia și să nu mai creadă în ele, imediat ce a face asta le convine. Pe mine mă interesează mai mult sistemele decât indivizii. Nu cred că există o încăpere de capitaliști la Davos sau la Bilderberg sau mai știu eu unde, care pun de o conspirație pentru a introduce următoarea fază a dominației mondiale. Cred că mai degrabă seamănă cu ceea ce Chomsky și Herman descriu în „Manufacturing Consent” referitor la media corporatistă și cenzură. Celor care se  află într-o poziție de putere în sistem nu trebuie să li se spună ce să gândească sau ce să facă. Ei știu ceea ce se presupune că ar trebui să gândească și ceea ce se presupune că ar trebui să facă, altfel nu ar fi în acele poziții. Au fost antrenați ani zile pentru a sluji sistemului, iar pentru a-și justifica și raționaliza slujirea fac tot ceea ce este nevoie să facă, iar asta include a „crede” în povestea oficială, oricare ar fi ea. Lucrul acesta rămâne valabil chiar și la cele mai înalte nivele ale sistemului, unde structura și nevoile sistemului generează „credințele” și „viziunea” celor aflați în pozițiile cele mai puternice.

Cât privește „Marea Resetare”, ea mi se pare a fi un alt pas major în procesul de consolidare și restructurare a capitalismului global care s-a desfășurat începând cu anii 90, când a devenit primul sistem ideologic global hegemonic din istorie. Când un sistem devine hegemonic global – și nu cred că ne dăm seama suficient ce înseamnă acest lucru – nu mai are adversari externi, deoarece nu mai există un „exterior”. Controlează întreg teritoriul. O dată ce s-a realizat acest lucru, sistemul trebuie (a) să se restructureze pe sine pentru a se adapta la supremația sa hegemonică, ceea ce reprezintă ceva cu totul diferit de lupta pentru supremație care a precedat-o, și (b) să identifice și să neutralizeze opoziția internă – din nou, pentru că nu mai există nicio opoziție externă. Nu contează în realitate cât de conștiente de acest proces sunt „elitele”. Evoluția sistemului o cere.

Dacă veți privi la istoria ultimilor 30 de ani prin aceste lentile, veți vedea cum capitalismul global se restructurează pe sine ca un sistem hegemonic fără adversari externi, și care-și neutralizează toate formele de opoziție internă. „Războiul contra Terorii”, „Războiul contra Populismului” iar acum această nouă și mult mai manifest totalitară formă de „societate” global-capitalistă nu sunt deloc surprinzătoare. Dimpotrivă, este tocmai la ceea ce te aștepți  din partea unui sistem global hegemonic nou instaurat.

A doua parte a interviului poate fi citită aici.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Autentificare

Ai uitat parola?

Creezi un cont?