Adevărul despre Matthew Perry și Friends

Autobiografia lui Matthew Perry, apărută în 2022, „Friend, Lovers and the Big Terrible Thing”, a fost promovată pe două direcții: memoriile unei persoane dependente și o privire în culisele celui mai de succes sitcom al tuturor timpurilor. Nu am citit-o la momentul apariției, dar am luat-o recent dintr-o librărie. Nu o recomand – e lumească și nici nu e scrisă bine, deși  transmite eficient ceva din disperarea lui Perry.

Ce m-a izbit însă nu au fost întâmplările lui Perry din clinicile de dezalcoolizare. Una dintre ideile neobservate este dezvăluirea lui Perry conform căruia el a trăit din plin viața promovată în serialul „Friends” și acesta e unul din marile regrete ale vieții lui.  A fost bogat și faimos  și pe cale de consecință – la fel ca multe vedete – a trăit o viață sălbatic de promiscuă. Cu toate acestea, Perry nu se laudă cu isprăvile sale sexuale. În loc de asta, spune repetat că dacă ar putea să dea timpul înapoi, s-ar însura și ar avea copii. E incredibil de candid când vorbește despre cât de multe partenere de viață încântătoare a refuzat pentru întâlniri sexuale ieftine și cât de singur l-a făcut să se simtă această alegere:

„Într-o viață înțesată de greșeli, asta s-ar putea să fie cea mai mare. Iar greșelile sunt greu de reparat. În acea perioadă, am întâlnit cel puțin cinci femei cu care m-aș fi putut căsători și să am copii. Dacă aș fi făcut asta, nu aș sta acum într-o casă uriașă, privind oceanul, fără să am pe nimeni lângă mine, cu excepția unei îngrijitoare și de două ori pe săptămână a unui grădinar…”

Perry scrie despre una dintre fostele lui prietene care l-a anunțat că a devenit mamă. El o părăsise după ce ea s-a atașat de el în urma unei partide de sex ocazionale. După ce a închis telefonul, s-a oprit pe marginea unei șosele care dădea în ocean:

„Ar fi putut avea acel copil cu mine, mi-am spus, și am plâns ca un nou-născut. Eram atât de trist și singur. Am plâns vreo 45 de minute… Am stat acolo și m-am tot întrebat de ce m-a afectat atât de tare până când mi-am dat seama… ce am făcut: am căutat o oră sau două de plăcere cu fiecare femeie care s-a inventat, pierzând atât de mult din viață în tot acest timp.

Având în vedere regretele sale, e o ironie tristă că Perry a ajuns pe culmile celebrității jucând într-un film care mai mult decât toate celelalte a normalizat Revoluția Sexuală. „Friends” în mod deliberat a deschis discuția în privința multor teme cum ar fi normalizarea „căsătoriilor” homosexuale, mamele surogat, dependența de pornografie, purtarea hainelor de femeie de către bărbat și invers, toate ambalate cu grijă în limbajul comediei cu ajutorul unor actori străluciți și atrăgători. Dar nucleul central al serialului îl reprezentau întâlnirile și sexualitatea descătușată. De-a lungul celor zece sezoane, cei șase prieteni au avut 85 de parteneri sexuali fără să ia o boală cu transmitere sexuală și fără să ajungă la avort – totul înfățișat ca distracție inocentă și normală.

După cum s-a exprimat Joey Tribbiani, playboy-ul nătâng din serial: „are nevoie, e vulnerabil ă– deci cha-ching!” Femeile cu „probleme de tătici” – adică acelea rănite de divorț – erau înfățișate ca pradă ușoară, cam cum ai arăta un animal rănit aflat în preajma unui prădător. Sexul este arătat atât ca o pasiune atotcuprinzătoare cât și în mod fundamental ușuratic. Conform propriilor mărturisiri, Perry și-a trăit astfel viața. A insistat să nu aibă legături serioase, și-a înșelat partenerele, le-a părăsit dacă dădeau semne că sunt în căutare de ceva mai trainic.

Mai mult decât serialele de dinainte, „Friends” a normalizat această cultură.  „Serialul a prezentat sexul ca pe un act natural în care participă prin consimțământ doi adulți. Sexul nu schimbă lumea, nu-i închide pe oameni într-o legătură până la moarte și nu are nevoie de mai mult decât ‘da, el/ea e drăguță, sunt interesat(ă) de corpul ei/lui, să trecem la treabă‘”, susținea o comentatoare. Având în vedere că vorbim a un serial de televiziune difuzat la o oră de maximă audiență, a fost o normalizare fabuloasă a unei situații până atunci problematică.  Sau așa cum susținea comentatoarea culturală Samantha Allen, cea mai puternică moștenire culturală a serialului „Friends” a fost normalizarea sexului ocazional. Serialul a spart tabuurile tv, fiind un curs de educație sexuală întins pe un deceniu.

Dar cursul nu le-a prins bine celor care l-au urmat.

Zeci de ani mai târziu, degradarea sexuală, prieteniile superficiale (chiar virtuale), dependențele, ruinarea familiei, toate încercările de a ne conforma viziunii despre lume din serialul liberal, ne-au lăsat istoviți. Milenialii trăiesc mai mult în online decât în realitate și au prietenii foarte instabile. Nu au apartamente lângă Central Park și nici măcar nu reușesc să facă rost de o ipotecă. Nu e deloc amuzant.

Însă nici actorii din serial nu au dus-o mai bine. Jennifer Aniston se plânge că nu poate avea copii căci a trecut de vârsta fertilă.  Courtney Cox, David Schwimmer și Matt LeBlanc au divorțat. Doar Lisa Kudrow are o căsnicie de lungă durată, de aproape 30 de ani. Nu e întâmplător, dar Kudrow a respins stilul de viață din Friends și a afirmat într-un interviu că a rămas fecioară până când s-a căsătorit.

Zece sezoane, prietenii din „Friends” au vândut lumii o filosofie care susținea că demitologizează sexul și moralitatea tradițională. A fost o propagandă strălucită, dar falsă. Matthew Perry a recunoscut că a descoperit acest lucru prin propria suferință. Își încheie amintirile sperând că a trecut peste dependențe și că îl așteaptă zile mai bine – că își va găsi o nevastă și poate că va avea chiar copii. Din păcate a murit la doar un an de la publicarea cărții.

Poate cel mai sfâșietor pasaj dintr-o carte plină de tristețe este în ultimul capitol:

„Nu mi-am imaginat niciodată că voi ajunge la 52 de ani și că nu mă voi juca jocuri prostești cu copii drăgălași care aleargă pe lângă mine repetând cuvinte stupide învățate de la mine doar ca să-mi fac să râdă frumoasa mea soție.”

Din nefericire, Perry a crezut în marea minciună a Revoluției Sexuale, promovată de Friends către zeci de milioane de oameni. L-a costat – și pe el și pe noi – foarte mult.