Cum ar vedea strămoșii noștri prezentul?

28/08/2018    |   de Anthony Esolen

Care este cel mai rău lucru care ți se întâmplă când locuiești lângă un canal colector? Nu este leșinul provocat de duhoarea care te invadează de fiecare data când lași ușa deschisă. Este faptul că vaporii pestilențiali sunt atât de pătrunzători, iar tu ai trăit cu ei atâta vreme încât pur și simplu nu îi mai simți. Care este cel mai rău lucru când trăiești în ruinele civilizației? Nu sunt lacrimile vărsate pentru bisericile nobile și curțile și clădirile pe care le știai odată, pentru amintirea vremurilor când era plin de slujbe, de parade, de procesiuni și de toată splendoarea benevolă a unei vieți sociale obișnuite. Lucrul cel mai rău este faptul că nici măcar nu bănuiești că astfel de lucruri au existat.

Dar cum ar fi dacă un călător în timp ar putea să se întoarcă înainte de revoluție și să-i lase pe oameni să arunce o privire în viitor? Este o trăsătură a poveștii americane că toate lucrurile se îmbunătățesc de-a lungul timpului, așa încât poți menționa vaccinurile care au eliminate boli înfiorătoare ca poliomielita și tuberculoza, sau dantelăriile de autostrăzi care străbat țara, sau mașina la care scriu acum acest eseu – computerul care îmi oferă la îndemână o bibliotecă uriașă a cunoașterii umane.

Călătorul în timp se minunează de aceste lucruri iar ochii audienței se măresc lucioși de uimire. Imaginați-vă – poeziile lui Tennyson, la doar câteva secunde distanță! Trupa Dorsey, Van Cliburn la pian, Heifetz la vioară, Rembrandt în culori reale, lucruri mărețe pentru oricine și nu doar pentru bogații care pot călători. Dar apoi va trebui să explici. Nu, oamenii care folosesc acest instrument se vor holba la pornografie mai degrabă decât la maeștri. Apoi va trebui să le explici ideea de „pornografie”: obscenitate. Și să le spui că majoritatea elevilor de liceu nu au auzit vreodată de Tennyson, cu atât mai puțin să-i fi citit poeziile, dar aproape toți s-au zgâit la porcării, iar unii dintre ei, zi după zi.

Fața audienței se întunecă. Atunci, unul dintre ei, mai înțelept decât restul, pune întrebarea firească: „Cum ar trebui deci să trăim?”

Există un drum de țară care rătăcește printr-un munte din apropiere. Îndrăgostiții merg acolo și se opresc pentru priveliște, ascultă muzică și se apucă de „giugiuleală”. Nu se merge mai departe pentru că majoritatea dintre ei sunt copii cuminți și înțeleg că a avea copii este treaba oamenilor căsătoriți și la fel este procesul prin care apar copiii. În primul rând, această conștiință le dă ocazia să fie acolo. Inocența – chiar și inocența uneori decăzută și atât de compromisă pe care o deținem într-o cultură sănătoasă – face posibilă libertatea.

Va trebui să spuneți audienței că nu mai există giugiuleală. Le veți spune că acum este o regulă, ori sex ori nimic. Pentru cei mai răi sau cei mai slabi dintre noi, apoi, există pericolul și chinul cumplit și, eventual, învelișul protector al nihilismului – chiar și cu vărsare de sânge. Pentru cei mai puri dintre noi, și cei mai responsabili, este singurătatea.

Dansează tot timpul, nu-i așa? Lucruri vesele care îi adună pe tineri în cârduri, însoțiți de bătrânii lor, care de regulă iau și ei parte la dans, din moment ce muzica și dansul sunt împărtășite de toți. Cu greu trece o săptămână fără să fie un mare bal undeva. Le veți spune că toate astea s-au dus. Le veți spune că vechea generație nu se mai simte în niciun fel obligată să-i aducă la un loc pe tineri într-o manieră sănătoasă și decentă. Sunt prea ocupați cu propriile desfrânări sau pur și simplu sunt înstrăinați. Nu ar ști de unde să înceapă.

„Unde este dulceața iubirii timpurii?” vor întreba. „Oamenii nu se mai căsătoresc?” Le atragi atenția asupra caselor. Sunt familii în fiecare casă. Uneori mai sunt câte o bunică și un bunic ai căror copii s-au mutat „departe”, în blocul de vis-à-vis, sau în partea cealaltă a orașului sau, din moment ce aceasta este America, în districtul vecin. Altfel, găsești o mamă și un tată cu copii, iar copiii sunt peste tot. Dacă vremea este bună, poți auzi muzica jocurilor lor. Un băiat își acoperă ochii cu mâinile și se apleacă asupra telefonului public numărând de la unu până la zece, iar atunci țipă: „cine nu-i gata îl iau cu lopata!” Este aceea o minge care sare pe „teren”, pe caldarâm în timp ce copiii strigă „du-te, du-te, du-te”? De ce nenorociri s-ar putea teme un astfel de loc, când străzile și aleile și curțile și verandele sunt dominate de o rețea de spioni mai activi decât orice agent antrenat vreodată de CIA, ca să nu mai vorbim despre bunicile lor care se leagănă pe verande și discută una cu alta? Spune-le că toate acestea au dispărut.

Spune-le că majoritatea caselor nu mai au copii în ele. Spune-le că în casa de aici trăiește un cuplu căsătorit care nu are copii pentru că nu își dorește vreunul. Spune-le că în aceste case unii oameni doar se culcă împreună. Spune-le că o femeie singură a cumpărat acea casă. Spune-le că doi bărbați trăiesc în cealaltă. Spune-le că tinerețea se consumă nu cu gânduri la căsătorie și apoi prin căsătorie, nici măcar cu gânduri despre dragoste și a fi îndrăgostit, ci cu gânduri la bani, colegiu, carieră și sex. Spune-le că din cauza acestor obiceiuri, casele devin din ce în ce mai scumpe, deoarece din ce în ce mai multe „gospodării” le vânează – gospodării care nu sunt în realitate gospodării, ci atomi de „self-fashioning” (procesul prin care cineva își construiește identitatea și prezentarea publică în conformitate cu standardele sociale acceptabile – n.trad.)

Spune-le că mult mai multe femei au acum un serviciu decât vreodată înainte și că au parte de respect în calitate de avocate, doctorițe, politician de carieră. Spune-le că am eradicat rasismul public astfel încât nu mai există hoteluri sau restaurante sau școli sau firme segregate. Spune-le că există acum mai multe femei care trăiesc singure decât au existat vreodată.  Spune-le despre „semnalele de avertizare” și medicamentele antidepresive și băieții care sunt convinși de mamele lor că sunt „în realitate” fetițe și că vor să își taie organele genitale masculine. Spune-le că aproape jumătate din toate mariajele sfârșesc în divorț. Spune-le că mult mai mult de jumătate din legăturile sexuale sfârșesc în divorț. Spune-le că trei din patru copii negri din America sunt născuți în afara căsătoriei. Spune-le că unul din trei tineri negri din America va ajunge în pușcărie.

Apoi sunt lucruri despre care nu poți vorbi pentru că nu ajung cuvintele sau pentru că orice încercare de descriere ar fi întâmpinată cu o neînțelegere totală sau cu îndoială. Așa că va trebuie să le arăți. Arată-le o singură revistă de femei aleasă la întâmplare. Arată-le o singură revistă Men’s Health. Arată-le imagini de la o paradă Gay Pride. Arată-le cinci minute dintr-un film de comedie pentru televiziune, ales din nou la întâmplare. Arată-le programa pentru educație sexuală de clasa a cincea. Du-te la standul de ficțiune erotică pentru tineri de la biblioteca locală, închide ochii și alege prima carte la îndemână.

Arată-le un clip de cinci minute din „The View” sau al unei cantine de liceu în timpul prânzului. Arată-le un joc video tipic. Arată-le fotografii din interiorul bisericilor în timpul slujbelor, al parcării construite pe locul bisericii. Arată-le o copie a unui săptămânal de „arte” din zona metropolitană și asigurați-vă că în interior conține un editorial de sfaturi al lui Dan Savage sau reclame personale.

Duceți-vă în ceea ce a fost pe vremuri un cartier etnic într-un oraș vechi și faceți poze, multe poze, cu graffiti, case „îmbătrânite” transformate în birouri de avocatură și străzi fără copii. Arătați o poză a unui paznic din fața școlii.

Încercați să explicați că unii oameni vor să-i lase pe băieții dezorientați să se dezbrace și să facă duș în vestiarul fetelor. Încercați să explicați căsătoria între persoane de același sex. Încercați să explicați că femeile vor fi trimise în prima linie a frontului. Încercați să explicați că toată lumea consideră că religia nu ar trebui să joace niciun rol în viața publică. Încercați să explicați noul înțeles al cuvântului „teocratic”.

Arătați o poză făcută la ecograf a unui copil în pântecele mamei. Încercați să explicați că aceiași oameni care au văzut aceste fotografii minunate cred în dreptul a de a-l face ferfeniță pe copil, ca măsură de siguranță pentru sex sau carierism. Încercați să explicați camionetele pentru sinucidere din Belgia. Încercați să explicați că sifilisul și gonorea au adus pe lângă ele încă alte 30 de boli. Încercați să explicați de ce adolescentele sunt înclinate să sufere de gonoree a amigdalelor. Încercați să explicați „feminismul” și de ce susține „împuternicirea” fetițelor, în același timp în care susține coruperea băieților.

Încercați să explicați de ce biserică după biserică a cedat tentației vicleanului, care „de la început a fost ucigător de oameni” și un „mincinos și tatăl minciunii”. Arătați o fotografie a unui episcop pederast sau a unui protector al pederaștilor lângă o fotografie a lui Fulton Sheen, și încercați să explicați de ce primul era iubit de presă, iar ultimul avea parte doar de disprețul ei. (…)

Îngenunchiați și cereți iertare. Apoi întoarceți-vă în mașina timpului, veniți în prezent și începeți lungul și dificilul proces de restaurare.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *