Evul Întunecat, Noua Moralitate

de Joseph Sobran

Ah, progresul! În articolul principal dedicat omului anului, Papa Ioan Paul al II-lea, revista Time a remarcat că papa „se opune cu fermitate tendințelor pe care lumea seculară le consideră progresive, cum ar fi de pildă ideea că oamenii au alături de Dumnezeu dreptul de a decide cine se va naște și cine nu se va naște.”

Remarcați cuvântul „progresiv”. Cândva era un cuvânt care anunța speranță și optimism. Acum a căpătat subtile nuanțe morbide.

Omul modern și-a arogat de mult dreptul nu doar de a decide cine se naște, dar și cine va muri. După cum a rezumat C.S. Lewis, fiecare creștere a puterii omului asupra naturii se dovedește a fi o creștere a puterii unor oameni asupra altor oameni.

Omul a căpătat puterea de a zbura și pe aceea de a fabrica bombe foarte distrugătoare. Când în războaie cele două se combină, asta înseamnă că anumiți oameni (foarte puțini) îi pot distruge pe alții cu zecile de mii. În sensul acesta, armele nucleare sunt „progresiste”. A existat o vreme când războiul era atât de ineficient încât oamenii trebuia să fie uciși unul câte unul.

Pe lângă o ciupercă atomică, un avort poate părea un rău foarte mic iar uciderea fără durere a unei persoane suferinde care nu mai dorește să trăiască ar putea părea în realitate un act de milă. Am obținut atât anvergură cât și rafinament în uciderea oamenilor. Acesta este progresul. Un fel de progres. Iar cei care se opun tuturor acestor forme de ucidere sunt numiți „reacționari”.  Se spune că trăiesc în continuare  în Evul Mediu.

Evul Mediu este un mit. Lungile secole dintre căderea Romei și emergența completă a Europei creștine au fost fără îndoială cea mai importantă perioadă de îmbunătățire morală din istoria umanității.

În antichitatea clasică, practici cum ar fi infanticidul, avortul, pederastia, sclavia, sinuciderea și crucificarea reprezentau fapte cotidiene. Distracția publică în Roma includea mersul la Colosseum pentru a urmări cum gladiatorii se omoară unul pe altul sau cum fiarele îi sfâșie pe oameni.

Pe măsură ce creștinismul s-a impus, toate aceste lucruri au fost abolite prin lege. Spre sfârșitul așa-zisului Ev Întunecat aceste practici au fost interzise în întreaga creștinătate și au încetat să mai fie practicate legal. Până recent am luat absența lor ca firească încât am uitat să mulțumim pentru asta Evului Întunecat – al cărui chiar nume sugerează ingratitudinea noastră modernă.

Lumea modernă a ajuns chiar să definească „progresul” în funcție de cât de tare se îndepărtează de moralitatea creștină. Dacă creștinismul condamnă avortul, actele homosexuale și sinuciderea, atunci legea seculară, care bineînțeles că nu trebuie să fie contaminată de considerații religioase, trebuie să le susțină ca „drepturi”. Chiar și infanticidul și pederastia trăiesc o renaștere, iar susținătorii încearcă să le obțină statut legal. Între  timp, războiul modern a depășit nu doar ceea ce nu era permis în vechile timpuri dar și ceea ce era de neconceput.

Lumea modernă a încercat inevitabil să își ambaleze revolta împotriva moralității creștine ca o „nouă” moralitate – o moralitate fără pietate, în care criteriile ultime ale binelui sunt plăcerea și fericirea subiectivă. Consecința, la fel de inevitabilă, este o societate de oameni egoiști. Mai precis, o societate în care tații refuză să fie responsabili pentru copiii lor. Atunci, copii sunt fie abandonați, fie lăsați să crească cum se nimerește (în care caz vor deveni cel mai probabil și mai iresponsabili decât tații lor.)

Până și cei mai progresiv orientați oameni încep să-și dea seama că Noua Moralitate este un dezastru, chiar și după standardele interne. A crescut o generație de sălbatici pe care este greu să-i învinuiești dar este necesar cumva să-i controlezi. Cel mai sigur control social, un simț interior al onoarei, le-a fost interzis prin neglijența paternală.

Dar singura soluție pe care liberalii o pot oferi este să-i învețe despre contracepție, ca și cum acești tineri impulsivi, cu o viață complet haotică din pruncie, ar fi capabili să se gândească ce se va întâmpla peste nouă luni, prin raționamentul hedonist al planificării familiale moderne, specific clasei mijlocii. Mulți dintre acești tineri nu au nicio siguranță că vor mai fi în viață peste nouă luni.

Secretul Noii Moralități este negarea sufletului. Dacă suntem doar trup singura noastră fericire, singurul nostru destin este trupesc. Când nu mai există perspectiva unei satisfacții trupești, Noua Moralitate nu poate recomanda niciun imperativ pentru a trăi în continuare. Nici nu poate să condamne avortul. Nici nu poate să cenzureze permisivitatea sexuală, pe care de fapt o consideră cea mai înaltă fericire accesibilă oamenilor. Nu poate înțelege nici castitatea, nici onoarea, fără să mai vorbim despre relația dintre cele două. Poate doar să sugereze timid că dacă amâni pentru o vreme plăcerea sexuală sau folosești mijloace contraceptive vei avea parte de mai multă plăcere pe termen lung. Cu greu îți poți imagina o metodă mai absurdă de a inculca autocontrolul în niște tineri învăpăiați.

Progresiviștii nu au niciun substitut pentru virtute. Nu pot oferi decât expediente morbide ca avortul, contracepția și eutanasia. Evul Întunecat a înțeles virtutea și a construit o civilizație. Evul progresiv nu înțelege virtutea și dărâmă civilizația pe care a moștenit-o. Eutanasia este un simbol potrivit: ultimul sacrament al unei societăți care nu mai aspiră la rai, ci doar la o distrugere fără durere.