2024 și căutarea fericirii

Ei, iată-ne așadar aici. 2024.

Anul Identității Digitale.

Anul Banilor Oficiali Digitali.

Anul Marii Resetări.

Anul Tratatului Plandemic.

Anul următorului Război Mondial.

Anul Policrizelor.

Anul Alegerilor Statului Paralel.

Știți: 2024, anul în care învățăm să fim fericiți.

Cum? Credeți că din cauza acestor probleme nu vom putea fi fericiți? Ei bine, asta înseamnă că nu știți ce înseamnă fericirea.

Dați-mi voie să vă explic…

Cititorii mei, sunt convins, fiind un grup de oameni foarte învățați cunosc appendix de la „1984” în care Orwell descrie „Principiile NoiiVorbe”, „limba oficială a Oceaniei”, creată „să răspundă nevoilor ideologice ale Ingsoc sau Socialismului Englez”. Și dacă sunteți familiari cu acel appendix, atunci vă amintiți fără îndoială cum explică Orwell faptul că pasajul de debut al Declarației de Independență:

„Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii.”

nu ar fi greu de tradus în NouaLimbă, ci de fapt imposibil.

Ar fi fost imposibil de tradus în NouaLimbă în același timp în care încerci să păstrezi sensul originalului. Cea mai la îndemână soluție ar fi fost să pui întregul pasaj sub categoria „crimei de gândire”. O traducere completă nu ar putea fi decât o traducere ideologică, în care cuvintele lui Jefferson ar fi schimbate într-un panegiric despre guvernul absolut.

„Ce bucată nemaipomenit de creativă de scriitură SF” ați putea gândi după ce citiți pasajul de mai sus. „Tipul ăsta Eric Blair avea imaginație!”

Doar că nu era vorbe de imaginație.

Vedeți, recent am realizat recent o emisiune cu titlul „Cum să fii fericit”. Bineînțeles că primul comentariu din categoria „mai întâi scrie și apoi vezi filmul” m-a anunțat că fericirea e un concept prostesc, care nu merită urmărit. Acum, lăsând la o parte faptul că video-ul insista tocmai asupra acestui punct, faptul că atât de mulți comentatori au adoptat această perspectivă e relevant în sine. Arată că scenariul de groază al lui Orwell privind NouaLimbă, în care nu vom mai putea fi capabili să înțelegem Declarația de Independență, nu este un avertisment cu privire la ceea ce se va întâmpla. Nu, nici pe departe. E o mărturie cu privire la ceva ce s-a întâmplat deja.

Vedeți voi, „fericirea” este unul dintre acele cuvinte care s-a îndepărtat atât de mult de înțelesul original încât nu-i mai recunoaștem rădăcinile. În cazul acest Dicționarul Oxford ne informează că atât adjectivul „fericit” (happy, în original), cât și substantivul „fericirea” (happiness, în original) derivă din rădăcina cuvântului „hap” care înseamnă „șansă” sau noroc.

Fericirea, deci, înseamnă a avea parte de o soartă bună, ca în „toată viața mea a fost scăldată de fericire” (prima consemnare a cuvântului în engleză). Așadar, în Declarație, Jefferson nu are în vedere prin „drepturi inalienabile” date nouă de Creator ceva atât de vulgar ca o simplă senzație fizică sau emoție. Documentul fondator al Războiului de Independență nu s-a bazat pe dreptul omului de a se îndopa cu bere și nachos în timp ce urmărește un meci pe un ecran imens.

Mai degrabă, urmărirea fericirii este dreptul cu care ne-a înzestrat Dumnezeu pentru a ne urmări soarta, să ne încercăm norocul și să ne înhămăm la marea aventură a vieții, indiferent ce ni se va întâmpla.

Să sperăm că tot mai mulți încep să-și dea seama ce înseamnă fericirea.

Dar cum rămâne cu Solon?

„Nu considera pe nimeni fericit până când nu moare”

Această vorbă provocatoare, atribuită lui Solon, omul politic care a trăit cu 2.500 de ani în urmă, ar putea să ni se pară paradoxală. Vrea oare să spună că viața e atât de groaznică încât doar cei morți pot fi cu adevărat considerați fericiți?

Nu, bineînțeles că nu. Problema e că această butadă nu reprezintă ceea ce Solon i-a spus lui Cresus, regele din Lydia care l-a întrebat despre fericire. Potrivit traducerii lui G.C. Macauley, de fapt Solon a afirmat:

„În ceea ce te privește, văd că ai bogăție multă și stăpânești peste mulți oameni, dar nu-ți pot da un răspuns la ceea ce m-ai întrebat, până nu văd cum îți vei sfârși viața. Bogatul nu trebuie socotit mai fericit decât cel care nu are decât pentru a-și duce zilele, cu excepția  cazului în care soarta îl ajută să-și sfârșească bine zilele. Mulți oameni bogați nu sunt fericiți, în timp ce mulți care duc o viață modestă au noroc; și, între-adevăr, bogatul nefericit are doar două avantaje spre deosebire de săracul norocos, în timp ce acesta din urmă are multe prin comparație cu bogatul nefericit. Bogatului îi e mai ușor să-și împlinească dorințele și de asemenea să treacă pentru o mare nenorocire, dacă se întâmplă să dea peste el; celălalt are un avantaj asupra lui în următoarele: nu este într-adevăr la fel de capabil să-și împlinească dorințele sau să treacă peste o nenorocire, dar soarta favorabilă le ține departe de ele, în timp ce e sănătos, ferit de boală, neatins de suferință (…); dacă, pe lângă toate acestea, își termină și viața cu bine, atunci merită să fie numit un om fericit; dar până să treacă din viața aceasta e mai bine să nu-l numim fericit, ci doar norocos.”

Puteți vedea acum de ce acest tratat a fost redus la lungimea unui abțibild.

Și puteți înțelege acum mai bine ce dorea Solon să spună.

Dar în cazul în care aveți în continuare neclarități vă puteți apleca asupra lui Aristotel care – în capitolul 10 al Eticii Nicomahice – arată cum a numi un om „fericit” înseamnă a-i judeca întreaga viață. Problema nu este dacă la un moment dat suferim sau ne bucurăm, ci dacă în tabloul complet al vieții noastre, sunt capabili să trăim după virtute, urmărind ceea ce e bun și frumos, și îndurând cu tărie de caracter și calm ghinionul și nenorocirile.

Aceasta este natura „vieții fericire” în sensul lui Solon (și Aristotel) și la asta se referea Jefferson cu „urmărirea fericirii”.  Nu la niște momente prostești de plăcere trupească, ci la dreptul de a ne angaja în (nu mereu plăcuta) luptă de dobândire a virtuții și onestității.

Stephen Anderson dezvoltă această temă în recentul său articol:

„A trăi conform virtuții duce la o viață completă, demnă de laudă. E posibil a trăi o astfel de viață, cu condiția ca omul să răspundă la încercările vieții cu integritate și curaj. Circumstanțele prin ele însele nu ne spun nimic despre posibilitatea fericirii; ele însele nu o pot împiedica în niciun fel, pentru că nu depinde de soartă, ci de angajamentul persoanei pentru virtuți ca datorie, decență. Oricine poate fi un erou: răspunsul în fața circumstanțelor, nu circumstanțele, hotărăsc acest lucru.”

În acest sens, deci, oricine poate fi „fericit”, dacă alege acest lucru – cu condiția ca în cele din urmă trăsăturile de caracter să se arate a fi la înălțimea provocărilor din viață (…) Și chiar și în viață, puteți găsi o consolare că cineva „s-a descurcat bine”, câtă vreme a trăit virtuos și cu o răbdare nobilă. Individul deține în permanență controlul. Noi facem alegerile, nu în privința circumstanțelor, ci prin răspunsul pe care îl dăm în fața lor.

Poate că începeți să vă dați seama de profunzimea adevăratei fericiri. Și dacă da, atunci e probabil că sunteți pregătiți să apreciați înțelesul vechii urării „Un An Nou Fericit!”

Știu că e deja februarie, dar înțelegeți unde bat.

Acesta ar putea fi cu adevărat un An Nou Fericit pentru fiecare dintre noi… dar acea „fericire” nu are nimic de-a face cu mașinațiunile cabalei Davos/Bilderberg/Trilateral/Marea Resetare.

În fapt, fericirea nu ne-o poate da nimeni și nici nu ne-o poate lua nimeni.

Fericirea noastră nu depinde de circumstanțe confortabile sau contingente, de plăceri și confort material.
Adevărata fericire vine când trecem prin încercările grele ale vieții și izbândim având principiile și demnitatea neștirbite. Da, se vor întâmpla lucruri rele, dar noi nu suntem definiți de ceea ce ni se întâmplă. Suntem definiți de felul în care răspundem la ceea ce ni se întâmplă.

Și câtă vreme ni se permite să ne căutăm fericirea, există o șansă pentru fiecare dintre noi să privim înapoi, la sfârșitul vieții noastre, și să ne recunoaștem prin puținii norocoși care au dus o viață fericită.

Așadar, dați-mi voi să vă urez un An Nou Fericit!

Articolul a apărut prima dată în februarie 2024.