Zgomotul și arta scrisului

În anul 1985 am început să predau stundeților: compoziție literară în engleză. Aveam mână liberă să predăm ce cursuri ni se părea mai bune. Studenții erau arătoși și isteți, iar cărțile foarte temeinice.

Cu toate acestea, eseurile erau foarte proaste. Am încercat să-mi dau seama de ce stau lucrurile astfel, de ce studenții mei făceau constant greșeli gramaticale pentru care nu exista un nume. Cei mai buni scriau corect, dar stângaci. Cei obișnuiți scriau prost. Cei mai slabi nu scriau.

I-am spus unuia dintre profesori că la vârsta de 18 sau 19 ani e aproape imposibil să înveți cum să scrii bine dacă nu ești deja obișnuit să citești cărți inteligent și grăitoare.

Problema nu era că studenții scriau prost, ci că ei citeau prost și fără o bază. Scrisul e o artă, la urma urmei, și învățăm arta prin imitație.

Studenții mei nu aveau ritmurile și maniera prozei engleze de substanță în mințile lor – în oasele lor, ca pe ceva de care abia dacă ești conștient, la fel cum e cineva care ascultă vioara de când se știe, a pus mână pe instrument de când era mic, și  cu greu mai poate enumera și descrie toate obiceiurile pe care le-a deprins.

Dar mai e o sursă de necazuri de care nu eram conștient la vremea aceea și nu era la fel de accentuată atunci pe cât este astăzi. Și aceea este ubicuitatea cărților proaste.
Dacă luai o carte publicată în 1900, existau șanse mari să fie scrisă într-o engleză serioasă, chiar dacă nu era o carte bună, pentru că altfel nu ar fi fost publicată. Exemplarele din revistele populare din anii 1875 până în 1920  par câteodată a fi scrise de membrii unei specii de viață inteligente dar dispărute. Zgomotul își face treaba.
Dacă iau o carte de cântări religioase scrisă de după 1965 și o compari cu ce s-a scris înainte  în orice denominațiune, observ incompetență poetică, echivoc, uneori o gramatică deficitară și în general un eșec în a recunoaște că scrierea de imnuri religioase e o artă și că înveți o artă prin a observa cu răbdare ceea ce au făcut maeștrii acelei arte înainte ta. Dar astăzi peste tot e zgomot și dacă e să începi ceva cu adevărat trebuie să dai la o parte zgomotul.