Sfârșitul cititului

Acum două mii trei sute de ani, potrivit legendei, regele Ptolemeu I al Egiptului i-a cerut consilierului său de la curte să alcătuiască o colecție cuprinzătoare a tuturor operelor scrise din lume. Ptolemeu, care slujise sub comanda lui Alexandru cel Mare, își imagina o bibliotecă menită să păstreze întreaga cunoaștere a omenirii. Succesorii săi au preluat această misiune. Trupele regale percheziționau toate corăbiile care ajungeau în Alexandria, în căutare de suluri de papirus. Acestea erau depozitate la Mouseion, un sanctuar dedicat Muzelor, conceput după modelul Liceului lui Aristotel. Se spune că și colecția personală de cărți a lui Aristotel se număra printre comorile bibliotecii.

O mare parte din istoria Bibliotecii din Alexandria s-a pierdut. Știm însă că aceasta a fost locul în care s-au realizat unele dintre cele mai importante performanțe intelectuale ale lumii premoderne. Regele îi plătea pe învățați să trăiască și să lucreze în bibliotecă, iar colecția era accesibilă oricui, fiind „un îndemn pentru toți cei dornici să studieze și o încurajare pentru întregul oraș să dobândească înțelepciune”, după cum scria un retor grec aflat în vizită. La bibliotecă, Eratostene a calculat circumferința Pământului, iar Zenodot a editat cele mai vechi manuscrise ale epopeilor lui Homer. Este posibil ca și Euclid, autorul Elementelor de geometrie, să fi studiat acolo.

Această perioadă de efervescență intelectuală nu avea să dureze. Până în anul 400 d.Hr., biblioteca dispăruse. Mulți cercetători consideră distrugerea ei drept cea mai mare pierdere de cunoaștere din istorie și începutul Evului Întunecat. De secole, istoricii cercetează fragmente de papirus, încercând să înțeleagă ce anume a mers prost.

În mod tradițional, răspunsul era considerat a fi războiul. În timpul asediului Alexandriei, în anul 48 î.Hr., Iulius Cezar a provocat un incendiu care a mistuit cel puțin 40.000 de suluri de papirus. Biblioteca a supraviețuit, într-o formă redusă, până în secolul al IV-lea d.Hr., când adepții arhiepiscopului Alexandriei au jefuit templul păgân în care erau păstrate manuscrisele rămase. Istoricii contemporani tind însă să minimalizeze importanța acestor episoade dramatice, în favoarea unei cauze mai banale a dispariției bibliotecii: neglijența.

Întreținerea colecției presupunea cheltuieli uriașe. Umiditatea, șoarecii și insectele distrugeau treptat sulurile de papirus. Scribii trebuiau să copieze în permanență textele vechi, înainte ca acestea să se degradeze și să devină ilizibile. În cele din urmă, dificultățile legate de întreținerea bibliotecii au ajuns să depășească voința de a o păstra. „Nu dispariția unei biblioteci a dus la o epocă întunecată și nici supraviețuirea ei nu ar fi făcut acele epoci mai bune”, a scris Roger Bagnall, specialist în studiile clasice. Faptul că biblioteca a fost lăsată să moară arăta că epoca întunecată sosise deja.

Aproximativ 2.000 de ani mai târziu, în circumstanțe foarte diferite, întunericul se adună din nou. Americanii, care odinioară făceau parte dintr-o societate mândră de cultura sa scrisă, citesc mult mai puțin decât înainte. Potrivit National Endowment for the Arts, instituția care realizează cel mai amplu studiu privind obiceiurile de lectură ale populației americane, mai puțin de jumătate dintre adulți au declarat că au citit o carte de orice fel în 2022. Doar 38% au citit un roman sau o povestire. Un studiu care a analizat 236.000 de răspunsuri la sondajul American Time Use Survey a constatat că proporția americanilor care citesc de plăcere într-o zi obișnuită a scăzut de la 28% în 2004 la 16% în 2023. (Studiul a luat în calcul persoanele care citiseră o carte, o revistă sau un ziar, ascultaseră o carte audio ori citiseră o carte electronică.) Jocurile de noroc au devenit o activitate de petrecere a timpului liber mai răspândită decât lectura unei cărți: anul trecut, 57% dintre americani au plasat cel puțin un pariu.

Declinul lecturii se manifestă în toate categoriile de vârstă, indiferent de gen sau nivel de educație. Chiar și grupurile demografice care, în mod tradițional, citeau cel mai mult — pensionarii, femeile și absolvenții de facultate — au înregistrat un declin dramatic. Cărțile pe care oamenii le citesc în prezent sunt mai simple decât cele de odinioară. În zilele noastre, propozițiile din volumele aflate pe lista de bestselleruri a New York Times sunt cu aproximativ o treime mai scurte decât erau în urmă cu un secol. Propozițiile mai lungi nu sunt neapărat mai bune. Însă faptul că acestea erau cândva atât de răspândite sugerează că a existat o epocă în care americanii aveau atât dorința, cât și capacitatea de a citi opere literare dificile.

În 1958, traducerea în limba engleză a romanului Doctor Jivago, de Boris Pasternak, a fost cel mai bine vândut roman al anului, potrivit publicației Publishers Weekly. Pasternak scrie în fraze lungi și complexe:

„În acea dimineață caldă și cenușie, în munți, Jivago simți milă pentru țar și fu tulburat de gândul că o asemenea rezervă timidă și o asemenea sfială puteau constitui trăsăturile esențiale ale unui asupritor, că un om atât de slab putea întemnița, spânzura sau grația.”

Cel mai bine vândut roman al anului trecut a fost Sunrise on the Reaping, cel mai recent volum din seria pentru tineri Jocurile foamei. Brian Bannon, directorul Bibliotecii Publice din New York, mi-a spus că literatura pentru adolescenți se numără printre cele mai populare categorii ale bibliotecii — inclusiv în rândul adulților care nu mai sunt nicidecum tineri. (Printre celelalte titluri din top 10 se numără cărțile pentru copii Partypooper, al douăzecilea volum din seria Jurnalul unui puști, și Dog Man: Big Jim Believes.) Cel mai popular roman scris pentru adulți a fost aventura romantică fantasy Onyx Storm. Oricât de multe plăceri ar oferi această carte, ea nu este Pasternak:

„Un mușchi din maxilarul lui pătrat tresare în timp ce mă fixează cu privirea, făcând pielea brun-aurie a obrazului său acoperit de o barbă nerasă să se unduiască.”

Americanii se informează, de asemenea, prin lectură mult mai puțin decât o făceau odinioară. În 1975, aproximativ jumătate dintre tinerii de douăzeci și ceva de ani spuneau că citeau ziarul în fiecare zi. Astăzi, procentul este sub 10%. Majoritatea americanilor își iau acum știrile de pe telefoane și laptopuri, iar 40% afirmă că preferă să urmărească sau să asculte știrile online, în loc să le citească.

Această schimbare este adesea descrisă drept o criză a alfabetizării. Și este adevărat că aptitudinile fundamentale de citire ale americanilor sunt în declin. Rezultatele la testele de lectură ale elevilor din clasele a IV-a și a VIII-a au scăzut în ultimul deceniu. Amanda Kordeliski, membră a consiliului de administrație al Asociației Americane a Bibliotecarilor Școlari, mi-a spus că ea și colegii săi au fost nevoiți să cumpere cărți noi, adaptate nivelului de lectură tot mai scăzut al elevilor. Printre cele mai populare se numără romanele grafice: versiuni actualizate ale unor serii clasice, precum Magic Tree House, pentru elevii din ciclul primar, și manga pentru elevii de gimnaziu și liceu.

În 2024, la un test național, doar 35% dintre elevii din ultimul an de liceu au demonstrat un nivel „competent” în aptitudini precum analiza temelor complexe din operele de ficțiune și evaluarea eficienței argumentelor unui autor. Aproximativ același procent a obținut rezultate sub nivelul „de bază”, ceea ce înseamnă că acești elevi pot întâmpina dificultăți în a trage concluzii pe baza unor concepte prezentate explicit într-un text sau în a deduce sensul unui cuvânt necunoscut folosindu-se de context. Și rezultatele adulților la testele de alfabetizare au scăzut: aproape 30% dintre adulții americani nu pot reformula ideile unui text de mai multe pagini și nici nu pot formula inferențe pe baza acestuia. În 2017, procentul era sub 20%.

Și totuși, în mod paradoxal, probabil că americanii citesc mai multe cuvinte ca oricând. Ceea ce s-a schimbat este ce citesc și cum o fac. Oamenii sunt bombardați cu e-mailuri, mesaje text, postări pe X, discuții pe Reddit și descrieri de pe Instagram. Această explozie de fragmente textuale s-a produs în detrimentul dedicării unei atenții susținute unor lucrări scrise mai ample, care transmit informații bogate și complexe.

Maryanne Wolf, specialistă în neuroștiințe cognitive la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA), susține că oamenii își pierd capacitatea de a reflecta profund asupra textelor scrise. Asta nu înseamnă că uită cum să descifreze cuvintele individuale. Mai degrabă, își pierd abilitățile cognitive superioare necesare înțelegerii și sintetizării informațiilor. Cu alte cuvinte, America nu este o țară de analfabeți. Este o societate postalfabetizată.

Lucrurile sunt pe cale să se înrăutățească, și încă rapid. (…)

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să susții o cultură sănătoasă, poți cumpăra și citi o carte.