Să redăm măreția moralității

Era o seară toridă și apăsătoare când, în urmă cu câteva seri, mă îndreptam spre mașină. Mă pregăteam să pornesc spre casă după slujba de la biserică. Spre marea mea surprindere, am descoperit că luneta mașinii semăna izbitor cu fursecurile crăpate cu melasă pe care le pregătesc încă din copilărie. Se pare că cineva se înarmase cu un ciocan și o făcuse țăndări în lipsa mea. Nu-mi pot imagina de ce aș fi fost ținta unui asemenea atac – doar nu sunt chiar atât de nepricepută la volan și nici nu-mi lăsasem mașina parcată într-un loc unde nu aveam voie!

La auzul unei asemenea întâmplări, cei mai mulți dintre noi ar ofta, ar clătina din cap cu amărăciune și s-ar întreba încotro se îndreaptă lumea, dacă o femeie poate ieși de la biserică și-și găsește mașina cu geamul făcut țăndări. Fără îndoială, un asemenea incident pare să vorbească grăitor despre degradarea morală a societății în care trăim.

Și totuși, există o veste încurajatoare pentru aceia dintre noi care au sentimentul că societatea se afundă, cu fiecare an ce trece, într-o mocirlă tot mai adâncă. Potrivit unui sondaj Gallup recent, tot mai mulți americani par să-și revizuiască opiniile cu privire la acceptabilitatea morală a anumitor comportamente. În decursul unui singur an, procentul celor care consideră acceptabile din punct de vedere moral folosirea mijloacelor contraceptive, aducerea pe lume a copiilor în afara căsătoriei, jocurile de noroc, relațiile sexuale în rândul adolescenților și clonarea animalelor a scăzut cu mai multe puncte procentuale.

Desigur, graficul arată că numărul americanilor care continuă să socotească asemenea comportamente acceptabile rămâne considerabil. Cu toate acestea, scăderea înregistrată într-un interval de numai un an este un motiv de încurajare. Oare asistăm la o schimbare de mentalitate? Este cu putință ca anumite segmente ale societății să înceapă să înțeleagă că o lume în care totul este considerat neutru din punct de vedere moral nu reprezintă nicidecum acel ideal spre care am fost îndemnați să aspirăm?

Mai mulți factori ar putea sta la originea acestei schimbări de perspectivă. Poate că ea se datorează reorientării politice din ultimii ani, când cei aflați la conducerea țării au început să promoveze valori mai apropiate de tradiție. Sau poate că moartea lui Charlie Kirk a avut și ea un rol, îndemnându-i pe unii să-i urmeze sfatul și să-și îndrepte viața către Dumnezeu, familie și împlinirea unui rost adevărat. Sau, poate, oamenii încep pur și simplu să înțeleagă că adevărata libertate și bucurie de a trăi nu pot exista în afara unor repere și limite morale.

Filosoful și scriitorul american Russell Kirk a surprins această din urmă realitate în lucrarea sa „Enemies of the Permanent Things” („Dușmanii valorilor perene”). Valorile perene – adică normele morale și tradițiile care dau formă unei culturi – reprezintă temelia pe care se clădește și înflorește societatea, ne spune Kirk. Dacă înlăturăm aceste repere, viața se transformă, mai întâi, într-o trudă monotonă și lipsită de sens.

„Viața lipsită de principii, fie în domeniul literelor, fie în cel al politicii, devine curând insuportabil de plictisitoare; mai mult decât atât, nu poate dăinui prea multă vreme”, scrie Kirk. De ce? Pentru că viața seamănă cu un joc, explică el, iar „normele morale” sunt regulile după care îl jucăm. Eliminați aceste reguli și jocul își pierde farmecul, devenind de neînțeles, iar „umanitatea autentică încetează să mai existe”.

Dar, scrie Kirk, absența limitelor morale nu aduce doar plictiseală, ci și robie.

Cum este posibil așa ceva, mai ales când, de regulă, se crede că eliberarea înseamnă libertatea de a face tot ce ne dorim, oricând ne dorim?

„Din respectul față de autoritatea legitimă, din prețuirea moștenirii noastre culturale și morale izvorăsc libertatea civilă și multe alte binefaceri”, explică Kirk. „Acceptând autoritatea, rânduielile consacrate și tradiția, un popor poate descoperi adevărata libertate – care, după cum știa Milton, este pe deplin compatibilă cu ordinea. În lipsa recunoașterii acestor norme, un popor ajunge să fie lovit de «libertatea» devastatoare a Congoului.”

Pe de altă parte, observă Kirk, cei care susțin „imoralitatea în viața privată” sunt adesea aceiași care îmbrățișează violența și totalitarismul.

Și poate că acesta este încă un motiv pentru care asistăm la o scădere a susținerii unor practici morale îndoielnice, precum contracepția, jocurile de noroc și relațiile sexuale în afara cadrului moral. Poate că violența tot mai prezentă în societatea noastră, dublată de extinderea neîngrădită a unui stat tot mai intruziv, îi determină pe mulți să caute liniștea și siguranța unei vieți personale așezate în ordine. Căci, la urma urmei, dacă lumea din jur este copleșită de haos, singura cale de a găsi pacea este să ne reașezăm viața în acord cu Dumnezeu și cu principiile Sale.

Lui John Adams i se atribuie adesea următoarea afirmație: „Constituția noastră a fost făcută numai pentru un popor moral și religios.” Trecem însă cu vederea este ceea ce a spus înainte de aceste cuvinte.

Adams atrăgea atenția că, dacă națiunea noastră va deveni fățarnică, „asumându-și limbajul dreptății și al cumpătării, în vreme ce practică nelegiuirea și risipa […], această țară va deveni cel mai nefericit loc de pe pământ; căci nu avem un guvern învestit cu suficientă putere pentru a ține piept patimilor omenești, odată ce acestea nu mai sunt înfrânate de moralitate și religie”.

Poate că, așadar, nu este întâmplător faptul că, în cel de-al 250-lea an de existență a națiunii noastre, cel puțin o parte dintre americani încep să se trezească și să înțeleagă că valorile morale pe care mulți le-au abandonat cu atâta ușurință în ultimii ani merită, poate, să fie readuse în viața noastră. Numai astfel putem nădăjdui să avem parte de dreptatea, pacea și libertatea pe care părinții fondatori ni le-au făgăduit.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să susții o cultură sănătoasă, poți cumpăra și citi o carte.