Cursuri despre Beyonce

05/01/2018

de Theodore Dalrymple

Facultatea de muzicologie de la Universitatea din Copenhaga se pregătește pentru un curs despre muzica lui Beyonce. Va fi distractiv, se spune în oferta de prezentare.

Cred că este adevărat că cei mai mulți dintre cititori știu ceva superficial despre Beyonce. Dar dacă ne luăm după numărul de intrări de pe Google, este de 25 de ori mai importantă decât a fost vreodată Hitler și de trei ori mai importantă decât Lenin. Orice ați crede despre muzica ei, atunci (presupunând că veți avea o opinie până la urmă) ea și muzica ei sunt evident importante ca fenomene.

Cultura populară reprezintă un obiect de studiu important în facultățile de azi, mai ales într-o epocă cum este a noastră, în care cultura populară ocupă mințile oamenilor, le modelează opiniile, le dă formă ambițiilor și viselor, le influențează comportamentul. Niciun sociolog (sau istoric social al viitorului) nu își poate permite să ignore cultura populară.

Totuși, mai există o cale de a studia cultura, și anume sub specie aeternitatis, din punctul de vedere a ceea ce este în sine meritoriu și valoros. Nu tot ceea ce este popular este rău, bineînțeles, dar nici tot ceea ce este popular nu este bun. Nu îl studiem pe Shakespeare pentru că era popular în Londra elisabetană și astfel să află care era mentalitatea londonezilor de acum patru secole și jumătate. Îl studiem pe Shakespeare pentru că vorbește atât frumos cât și profund tuturor epocilor care au urmat, și probabil oricărei epoci imaginabile. Studiem melodramele victoriene nu pentru că sunt bune, ci pentru că ne spun ceva despre societatea victoriană și mentalitățile sale.

Aceste două argumente sau motive pentru a studia cultura sunt diferite, deși se intersectează puțin.

Însă tendințele din universitățile moderne sunt de așa natură încât cele două argumente și motive sunt din ce în ce mai mult ignorate.

Prima tendință care dă seama de această ignorare este pur intelectuală. Relativismul filosofic, negarea ideii că există o bază obiectivă pentru judecățile de valoare, a devenit ortodoxie în facultățile umaniste. Dar dacă nu există nicio diferență între bun și rău, de ce să ne mai strofocăm să studiem ceva dificil când ușorul este, prin definiție, la fel de bun?

A doua tendință este imperativul comercială sub care operează astăzi universitățile. Ca să o spunem pe șleau (după cum o fac adesea chiar profesorii înșiși), facultățile au nevoie de prostovani în clase. Ce cale mai bună de a-i atrage acolo decât să „studieze”, vezi Doamne academic, ceea ce studenți știu și le place deja, și să-i flatezi să creadă că gustul lor estetic este impecabil?

Universitatea din Copenhaga avea nevoie de 20 de studenți astfel încât cursul despre Beyonce să fie rentabil. A primit imediat 80 de cereri de înscriere.

Traducere din engleză de la https://www.catholiceducation.org/en/education/philosophy-of-education/beyonce-studies.html

2 Comments

  1. T.N.C. spune:

    Bun, dar n-ar strica sa avem grija la ortigrafie, nu?

  2. T.N.C. spune:

    Ortografie, scuze.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *