Încălzirea globală sau cea mai mare escrocherie din istorie

27/02/2018

de Dr. Tim Ball

Președintele Trump a avut dreptate să ne scoată din Acordul Climatic de la Paris. Ar fi putut explica că știința este contrafăcută și orchestrată deliberat să demonizeze CO2 în favoarea unei agende politice. În mod înțelept, a explicat simplu că este un târg prost pentru SUA deoarece le oferă un avantaj competitiv celorlalte țări, în special China. Majoritatea americanilor crede că greșește, dar mai mulți ar fi fost în dezacord cu el dacă ar fi intrat în detaliile științifice tehnice. Vorbesc din experiență deoarece am predat un curs de științe timp de 25 de ani unor studenți care reflectă societatea, 80% dintre ei fiind studenți umaniști.  Promotorii încălzirii globale antropogenice („anthropogenic global warming” – AGW) știu că majoritatea oamenilor nu înțelege știința și exploatează acest lucru.

Plantele au nevoie de mai mult CO2 în atmosferă, nu de mai puțin. Nivelurile actuale de 400 părți din milion (ppm) sunt apropiate de cele mai scăzute praguri din ultimii 600 de milioane de ani. Aceasta contrazice ceea ce li se spune oamenilor de cei care pretind că producția umană de CO2 duce la încălzirea globală. Ei nu știu că agenția ONU, Comitetul Internațional pentru Schimbări Climatice (IPCC), înființată pentru a analiza încălzirea globală produsă de om, a fost limitată să studieze doar cauzele umane prin chiar definiția articolului 1 din Convenția Cadru a Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice (UNFCC). Este imposibil să identifici cauzele umane fără să înțelegi și să incluzi cauzele naturale. Puțini știu că CO2 reprezintă doar 4% din totalul gazelor cu efect de seră. Presupun că o creștere a CO2 determină o creștere a temperaturii. Nu se întâmplă acest lucru. Conform datelor istorice, temperatura crește înainte de a crește CO2. Singurul loc în care creșterea CO2 determină o creștere a temperaturii este în modelele computerizate ale IPCC. Asta explică parțial de ce fiecare predicție a temperaturii făcută de IPCC (ei le numesc proiecții) din anul 1990 încoace a fost eronată. Dacă predicția este greșită, înseamnă că știința folosită la bază este cu probleme.

Am studiat vremea ca membru în Canadian Air Force, inclusiv cinci ani de cercetare și salvare în Arctic Canada. După perioada petrecută la Air Force, am mers la universitate ca să studiez vremea și clima, culminând cu un doctorat în istorie climatologică la Universitatea din Londra. Când mi-am început studiile, în anii ’60, răcirea globală reprezenta consensul acceptat. Nu eram de acord cu predicția că va urma o perioadă rece, o Epocă de Gheață în miniatură, după cum m-am opus mai târziu tezei AWG. Știam din crearea și studierea unor statistici întinse pe perioade lungi de timp că schimbările climatice au loc tot timpul și sunt mai ample și mai frecvente decât își închipuie cei mai mulți. De asemenea, știam că schimbările de CO2 nu reprezintă o cauză.

Clubul de la Roma (COR), format în anul 1968, a decis că lumea este suprapopulată și a marșat pe ideea că populația va crește mai repede decât resursele, în special în țările dezvoltate. Membrul COR Maurice Strong i-a declarat lui Elaine Dewar în cartea sa „Cloak of Green” că problema planetei o reprezintă țările industrializate și că este de datoria tuturor să le decupleze. Dewar l-a întrebat pe Stong dacă are de gând să se implice în politică, dar el a răspuns că nu poate face nimic ca politician, așa că se duce la ONU pentru că: „poate să strângă bani de la cine vrea, poate să numească pe cine vrea, poate controla agenda.”

După cinci zile petrecute cu Strong la ONU, Dewar concluziona: „Strong folosea ONU ca o platformă pentru a vinde o criză a mediului globală și agenda guvernanței globale.”

El a creat criza conform căreia produsele colaterale ale industriei cauzează încălzirea globală.

Până și Obama a pretins că 97% dintre oamenii de știință sunt de acord cu asta. Dacă ar fi căutat sursa informației, ar fi descoperit că acea cercetare a fost în totalitate măsluită. Mai degrabă, 97% dintre oamenii de știință nu citesc vreodată rapoartele IPCC. Cei care o fac își exprimă îngrijorarea în termeni foarte tranșanți. Luați-l de pildă pe meteorologul și fizicianul german Klaus-Eckart Puls. „În urmă cu zece ani, repetam papagalicește ce ne spunea IPCC. Într-o zi am început să verific faptele și datele, la început cu o oarecare îndoială, după care am devenit revoltat când am descoperit că ceea ce IPCC și media ne spuneau era un nonsens absolut și nici măcar nu era susținut de vreo dată științifică sau de măsurători. Până astăzi, mă simt rușinat ca om de știință că am făcut prezentări ale rapoartele lor fără să le verific.”

A descoperit ceea ce am eu am spus public timp de ani. Argumentul meu a devenit din ce în ce mai problematic pentru susținătorii teoriei încălzirii globale. Nu puteau spune că nu am calificarea necesară. Atacurile au inclus amenințări cu moartea, informații false despre CV-ul meu, postate pe internet, trei procese civile intentate de membrii IPCC. Majoritatea oamenilor nu poate crede că astfel de lucruri au loc într-o societate democratică. Încercați, însă, să le spuneți oamenilor că nu acceptați ideea încălzirii globale cauzate de om. Reacția celor mai mulți, care nu au habar de știință, va fi invariabil, în cel mai bun caz, de desconsiderare.

Traducere din engleză de la https://www.technocracy.news/index.php/2017/06/15/dr-tim-ball-crushes-climate-change-the-biggest-deception-in-history/

1 Comment

  1. Adrian spune:

    Credential fudging and climate denial

    Ball has been represented in the media as a climatologist (Canada’s first, don’tcha know?) who has held a professorship for upward of twenty-eight years. However, he carefully omits this in his curriculum vitae.[2] In fact, he was a professor of geography with a focus in historical climate who retired in 1996. When the Calgary Herald published a letter[3] that questioned the credentials listed for Ball (in an article in which Ball attacked Tim Flannery[4]) Ball sued for libel, while admitting that he had not been a professor for twenty-eight years.[5] (Don’t think too hard about that or it might make your head hurt.) Before the suit was dropped (against 3 defendants), Tim Lambert of Deltoid dared Ball to sue him, too.[6] Lambert also expressed doubt over the relevance of Ball’s research:
    “”However, hardly any of those 51 publications are in scientific journals but include things like gardening magazines. I looked in Web of Science and could only find four papers by Ball, all on historical climatology, none on climate and atmosphere. I don’t see how Ball can possibly win his case, but I guess that’s not the point.[7]

    Eli Rabett has created the „Tim Ball Award for Resume Stretching” in his honor.[8]

    Even within the deniosphere, Ball hasn’t come up with anything new or impressive. All he does is constantly repeat points refuted a thousand times about solar cycles and how carbon dioxide is plant food. For example, take a look at his ingenious „refutation” of rising sea levels where he just puts some ice cubes in a glass and lets them melt.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *