La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Washington, D.C. avea o populație de 900.000 de oameni. Astăzi este de 700.000. În 1950, Baltimore avea o populație de aproape 950.000 de oameni. Astăzi este de 614.000. În 1950 Detroit avea o populație de aproape 1,85 milioane de oameni. Astăzi este de 614.000. Camden, New Jersey avea în 1950 o populație de 125.000 de oameni. Astăzi a scăzut la 77.000. St. Louis avea în 1950 peste 856.000 de locuitori. Astăzi are mai puțin de 309.000.
Povești similare despre declinul populației pot fi găsite în majoritatea fostelor noastre orașe mari și prospere. În unele orașe, prăbușirea numărului de locuitori față de 1950 este mai mare de 50 de procente. Pe lângă Detroit și St. Louis, alte două orașe depopulate sever sunt Cleveland și Pittsburgh.
În anii 60 și 70, liberalii din academii, avocații pentru drepturi civile și alți experți au pus acest exod pe seama rasismului. „Fuga albilor” către suburbii. Totuși, începând cu anii 70, negrii au părăsit anumite orașe într-o proporție mult mai mare decât albii. Se pare că negrii, ca și albii, doresc școli mai bune și mai sigure pentru copiii lor și nu le place să fie jefuiți sau să aibă proprietățile vandalizate. La fel ca și albii, negrii, dacă au posibilități, abia așteaptă să se mute.
Explicația pentru exodul din marele orașe o constituie un fenomen pe care l-am denumit „decădere progresivă”. Când școlile sun putrede și nesigure, cartierele prăpădite și periculoase, iar serviciile publice la pământ, primii oameni care pleacă sunt aceia care sunt cel mai mult interesați de școli bune, facilitățile oferite de cartier și care au resursele să se mute. Drept consecință, orașele își pierd la început cei mai buni și mai capabili oameni. Cei care pleacă pentru locuri mai bune tind să fie înlocuiți de oameni cărora nu le pasă atât de mult de școli și facilitățile cartierului sau de oameni cărora le pasă dar nu au posibilitatea să plece.
Pentru că „cei mai buni” oameni – aceia care pun în coșul orașului mai mult decât iau din serviciile publice – pleacă, politicienii trebuie să mărească taxele și/sau să lasă serviciile publice să se deterioreze. Această creează condițiile pentru ca următoare tură de oameni care o pot duce mai bine să plece. Afacerile care depind de acești oameni, fie ca angajați fie în calitate de clienți, încep de asemenea să plece. Răspunsul politic tipic la subțierea bazei de impozitare este de a crește și mai mult taxele și, drept urmare, de a crea condițiile pentru ca și mai multe afaceri și rezidenți să plece. Bineînțeles că apare o milogire din partea primăriilor de a fi salvate de către guvernul federal. Odată început, cu greu mai poate fi oprită spirala descendentă a unui oraș.
Primarii inteligenți pot preveni, opri și probabil inversa declinul orașelor lor dacă acordă mai multă atenție eficienței decât echității. Asta s-ar putea să fie dificil politic. Indiferent de celelalte obiective, primarii trebuie să admită că prima lor îndatorite este să păstreze ceea ce economiștii numesc.excedentul fiscal net pozitiv. Acesta este un termen pompos pentru a-i păstra în oraș pe aceia care depun mai mult la bugetul municipal, decât iau din servicii. Pentru a face acest lucru presupune discriminare în furnizarea de servicii publice, cum ar fi o luminare stradală mai bună, siguranță sporită, biblioteci mai bune, școli mai bune și alte facilități în cartierele afluente.
Doar un exemplu. Multe familii din clasa de mijloc părăsesc orașele din cauza calității slabe a școlilor. Primarii și ceilalți cărora le pasă de viabilitatea unui oraș ar trebui să susțină voucherele școlare. În felul acesta, părinții care rămân – și care acordă o importanță capitală educației copiilor – nu vor fi confruntați cu problema plății de două ori a educației copiilor, odată prin taxe și altădată prin meditații private. Unii ar putea protesta că discriminarea în serviciile publice este nedreaptă. Aș putea fi de acord, dar este și mai nedrept pentru orașe, altădată un magnet de oportunități pentru cei cu venituri mici, să devină niște pustiuri economice.
Orașele mari pot fi revitalizate, dar este nevoie de primari curajoși pentru a inversa tendința de declin progresiv. Trebuie să se asigure că există străzi și școli sigure. Trebuie să combată nu doar crimele violente ci și pe cele mărunte, cum ar fi urinatul în public, graffiti, vandalismul, vagabondajul și cerșitul violent.
Traducere din engleză de la https://www.creators.com/read/walter-williams
1 Comment
Eternul, ” Ca la noi la nimeni ”, ei bine, la fel este peste tot .