Mutilarea catedralei din Chartres

Într-o postare din 2014, „Chartres transformat”, am comentat pe marginea recenziei făcute de Martin Filler, „Transformare scandaloasă la Chartres”, în New York Times, o critică a lucrărilor de restaurare interioară desfășurate la celebra catedrală, aflată la 60 km sud de Paris. Adesea, observațiile lui Filler mă lasă rece, dar în cazul de față indignarea sa atinge un punct foarte sensibil.

„Arhitectura modernă a fost, vreme de mulți ani, o expresie a ideii de schimbare de dragul schimbării. Dacă nu poți să adaugi ceva urât și disprețuitor la Chartres, atunci măcar poți să reinterpretezi, să reconceptualizezi și să obstrucționezi experiența milioanelor de vizitatori, fie ei turiști sau pelerini. Modernismul a tăiat legătura dintre frumusețe și timp. Ceea ce rezultă este propagandă și publicitate.”

Acum, orașul Chartres plănuiește să construiască o anexă urâtă și arogantă la catedrală, chiar în spațiul din față, ca și cum ai pune un nas de clovn pe figura unui prieten. A plasa această adiție în parvis , în fața fațadei vestice reprezintă o așa-zisă interpretare, o caraghioasă scuză convențională pentru a lăsa arhitectura modernă să țopăie stupid în jurul unei clădiri solemne. Scopul este de a desacraliza o icoană religioasă celebră la nivel mondial. Păcatele restaurării interioare criticate de Filler par mărunte în comparație cu această atrocitate care se pune la cale. Andrew Cusack, cel la care am descoperit informația, pune o mare parte din vină pe primarul din Chartres:

„Îmi pot imagina, făcând la rândul meul pelerinajul de la Paris la Chartres, cum îi va afecta pe pelerini această propunere arhitectonică. După trei zile pe drum, a ajunge la Chartres, a sta în parvis și a privi la această construcție a frumuseții, credinței și iubirii pentru Sfânta Fecioară reprezintă o experiență profundă.  Dacă va fi construită, cel puțin o generație sau două vor fi deprivate de această experiență. (Doar o generație sau două deoarece este pur și simplu inimaginabil de crezut că această clădire adițională nu va fi demolată până atunci).”

Doar o generație sau două? Continuă să visezi, Andrew! Lumea este înțesată de monstruozități care s-au întins pe perioade de timp mult mai lungi. Cultura se va degrada și mai mult între timp, iar publicul va fi forțat să se obișnuiască cu așa ceva, deși pelerinii catolici probabili că nu o vor face – dacă unor astfel de persoane li se va mai permite să existe. Așadar, să sperăm că nu va fi construită până la urmă (…)

Iar Chartres s-ar putea să nu fie cea mai nouă atrocitate arhitecturală din Europa. Cu siguranță cea mai frumoasă stradă din Paris, rue de Rivoli, pe care se află și muzeul Luvru, a fost mutilată de o inutilă fațadă de sticlă ondulată, așezată peste venerabilul magazin Samaritaine construit la 1869 într-un stil Art Nouveau. Această renovare golănească reprezintă o batjocură intenționată adusă Orașului Luminilor.