Postul din punct de vedere științific

Să încep prin a spune că industria medicală s-a transformat cu adevărat într-o industrie a plasturilor. Așteptăm până cineva se îmbolnăvește de cancer și apoi folosim  chimioterapia și alte tratamente care fac un pic de bine și distrug celulele canceroase, dar distrug și celulele normale. La fel și cu Alzheimer, așteptăm până când creierul cuiva este atât de afectat încât nu mai poate fi salvat, după care punem un plasture, în esență încercând să oprim avansul bolii, dar fără să facem în realitate prea mult bine.

Dar dacă am avea cu adevărat succes în tratarea unor astfel de boli, ceea ce întreb întotdeauna este cât de mult credeți că am reuși să ne prelungim viața dacă am trata, de pildă, cancerul. Cât credeți? 20 de ani? 25 de ani? În fapt, rezultă că nu ar fi vorba de mai mult de trei sau patru ani. Și dacă am reuși să tratăm cancerul, bolile cardiovasculare, diabetul? În jur de 13 ani.

Iar motivul este acela că dacă nu te va ucide o anume boală, o alta o va face (…)

Am început un proiect cu Jaime Guevara, care este un endocrinolog care monitorizează niște oameni pitici în Ecuador, în special în zona munților Anzi, în sudul Ecuadorului, și am putut să urmărim aproape 100 de oameni. Și se pare că acești oameni nu fac niciodată cancer – în fapt, în cei 30 de ani de monitorizare am avut doar un singur caz – doar un om care a murit de cancer. Și spre comparație, rudele lor au o incidență a cancerului de aproximativ 22%, adică exact cât v-ați aștepta.

În domeniul nostru al gerontologiei, în urmă cu mai bine de 20 de ani, am început să ne ne îndreptăm atenția către sisteme foarte simple, deoarece nu ne puteam da seama cum îmbătrânesc oamenii. Și astfel ne-am concentrat pe bacterii, cum ar fi drojdia din care se face pâinea și vinul. Alții au studiat viermi.

Și ceea ce am descoperit este că dacă înfometezi aceste organisme și le treci de la o mulțime de nutrienți la apă, atunci ele trăiesc mai mult. Este ceva foarte contraintuitiv. Crezi că le vei înfometa și vor muri, dar nu se întâmplă asta. Nu doar că nu mor de foame, dar trăiesc mai mult și sunt foarte bine protejate. Aceasta a fost o descoperire pe care am făcut-o în urmă cu mulți ani.

Iar acum, câteva decenii mai târziu, avem o întreagă rețea prin care înțelegem cum și de ce funcționează postul negru(…)

Într-unul din experimentele mele de laborator, am pus șoriceii pe post și am observat că ei capătă o protecție foarte bună împotriva chimioterapiei și a multor feluri de toxine.  După șase ședințe de post și chimioterapie, numărul celulelor albe din șoricei a revenit la normal.  Era ceva ciudat și ne-am spus că așa ceva nu este posibil doar prin protecție; cum au putut reveni la normal?

Așa că ne-am gândit la regenerare. Este oare posibil ca postul să îi spună corpului „bine, acum doresc să creez noi celule, doresc să regenerez sistemul imunitar”? Și am început să mă gândesc că poate corpul are în el tot ceea ce are nevoie pentru a se regenera și a întineri (…) Așadar, în câteva zile șoarecii sunt capabili să își regenereze jumătate din sistemul lor imun. Iar rezultatul îl reprezintă ceea ce numesc extensie de longevitate, astfel încât acești șoricei trăiesc mai mult, în special când te uiți la media lor de viață.

Bine, veți spune, dar cum rămâne cu oamenii? Putem face asta cu șoareci, dar cum facem același lucru cu oameni? Iar majoritatea oamenilor cred că putem sta nemâncați, poate, 10 zile. Însă majoritatea oamenilor, cei mai mulți dintre voi, se pot lipsi de mâncare pentru 60 de zile. Deci, aproape două luni. Și în fapt, la fel ca pinguinii de la Polul Sud, unii oameni pot sta și șase luni fără niciun fel de mâncare. Am uitat că așa ceva era foarte des întâlnit în tot felul de religii, iar acum dispare încetul cu încetul din toate religiile.

Ce se întâmplă, în primul rând, în timpul postului este că organismul trece de la un model de ardere a glucozei sau a zahărului, la arderea grăsimilor (…) Astfel încât după doar câteva zile de post, corpul tău se reprogramează în întregime. Și chiar și creierul vostru, care pentru cei mai mulți dintre voi este alimentat cu zahăr, trece la un metabolism bazat pe grăsimi. Din acest motiv oamenii au dureri de cap când postesc pentru prima oară.

Așa că am dezvoltat o dietă care imită postul, scopul fiind de a păcăli corpul că nu este alimentat decât cu apă. Am făcut teste pe 100 de subiecți, care au intrat în trei cicluri de dietă care imită postul, între 800 și 1100 de calorii pe zi, iar dieta a durat cinci zile, iar ei trebuiau să treacă de trei ori prin asta. Astfel în trei luni au avut 15 zile de dietă care imită postul, iar rezultatele erau din nou în acord cu procesele de regenerare și reîntinerire, deși încă nu o putem dovedi la oameni (…)

Nivelul celulelor stem circulante din corpul pacienților aflați într-o dietă normală era jos, dar când se trece la post, nivelul lor crește. În viață, din cauza dietei, a îmbătrânirii, toxinelor, etc., acumulăm vătămări iar aceste vătămări ne duc la tot felul de boli. Iar dieta care imită postul dă înapoi un pic ceasul promovând regenerarea și reîntinerirea, iar acum vedem efecte compatibile cu protecția împotriva tuturor felurilor de boli, inclusiv diabet, cancer, boli cardiovasculare și Alzheimer (…)

Și în realitate nu există foarte multe feluri în care putem face asta, decât să activăm celulele stem și să regenerăm în același fel în care zigotul și blastocitul și celule formează embrionul în timpul embriogenezei, astfel încât noi credem că aceasta este probabil cea mai puternică modalitate prin care obținem un răspuns coordonat, regenerând sisteme multiple într-o stare mai proaspătă (…)

Textul reprezintă un fragment din transcriptul unei conferințe susținute le TedX, accesibilă online.