Victimele revoluției sexuale

Ceea ce mă surprinde cel mai mult la apărătorii Revoluției  Sexuale este folosirea pe scară largă a abstracțiilor. Întotdeauna problema este pusă în termeni de drepturi și dorințe individuale: ceea ce eu doresc, ceea ce eu urmăresc. Că acest laissez-faire sexual distruge binele comun, prin subminarea familiilor și erodarea din interior a unor comunități întregi, pare să nu conteze. Sociologii cinstiți ne pot oferi statistici ale copiilor crescuți fără tată sau mamă, ale incidenței bolilor venerice, ale nașterilor în afara căsătoriei, ale delincvenței și crimei. Eu mă gândesc în schimb la oamenii pe care i-am cunoscut.

Mă gândesc, de pildă, la un văr pe care îl voi numi Danny. Aveam cam aceeași vârstă, dar deja ca băiețel Danny devenise agresiv. Îl vedeam destul de des, pentru că locuiam în același oraș, și pentru că mătușile și unchii obișnuiau să îi viziteze pe bunicii noștri în fiecare după amiază de duminică. Principala imagine cu Danny din acele vremuri este că mă tot împingea, iar mie nu-mi plăcea să stau cu el (…)

Îmi dau seama acum că Danny a avut și el o copilărie grea. Tatăl său era un om tare de treabă, dar slab, și mai toată familia avea o slăbiciune accentuată pentru bere. El bea, iar soția sa – mătușa mea, pe care nu am văzut-o mai mult de două sau de trei ori în viață, în pofida faptului că locuia peste drum de noi și era pe atunci cea mai bună prietenă a mamei – era o femeie dură și neiertătoare. Avea un cui împotriva bunicii, ceea ce era ca și cum ai avea un cui împotriva mamei lui Bambi, și refuza să se ducă acasă la ea, sau în orice altă casă de-a familiei noastre. A încercat din greu să-l determine pe Danny să nu se ducă, dar unchiul meu într-o explozie rară de hotărâre a reușit să se impună. Casa lor trebuie să fi fost o oală sub presiune. Comportamentul lui Danny era în parte o reacție de frustrare la toate astea și am început să înțeleg de ce – deoarece chiar și atunci când eram tânăr, nimeni, dar chiar nimeni nu își putea imagina o femeie mai acrită decât mama sa.

În acest moment oamenii vor spune: „dar tocmai din acest motiv avem nevoie să eliminăm stigmatul divorțului, pentru ca unchiul tău să poată scăpa din această închisoare”. Nu cred asta. Vorbim despre ființe umane, nu despre mașini. Dacă o mașină nu funcționează, o repari sau o arunci la gunoi. Dar oamenii suferă de păcate. Dacă problema este păcatul – lenevia, alcoolul, voința slabă a unchiului, ura aprinsă și inima rece a mătușii – atunci soluția nu o reprezintă schimbarea decorului sexual. Soluția o reprezintă pocăința și îndreptarea. A facilita divorțul este, în primul rând, a micșora costurile pentru comportamentele urâte, în același timp în care îi descurajezi pe oameni să o ia pe calea cea grea, și în al doilea rând să le dai drumul acelorași oameni neîndreptați să se căsătorească mai departe.

Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat în anii ‘50, unchiul și mătușa mea nu ar fi obținut un divorț. Ar fi petrecut împreună următorii 40 de ani țipând și mârâind unul la altul? Nu știu. Dar știu mai multe cupluri apropiate care acum au parte de căsnicii foarte fericite, tocmai pentru că în vremuri extrem de dificile pentru ei, divorțul nu a fost o opțiune(…)

Dar erau anii ‘60, așa că au divorțat. Amândoi s-au recăsătorit. Pentru unchiul meu nu a fost nimic roz. A însemnat că a fost ipso facto excomunicat din Biserică.  A mers în continuare la Liturghie, dar nu a mai primit Sfânta Împărtășanie.

Din acel moment, aproape toată agresivitatea lui Danny s-a interiorizat. Spun „aproape”, pentru că o dată pe an Danny se lua la bătaie. Nu era înalt și nu trăgea de greutăți, și probabil că erau mult mai mulți băieți mai puternici decât el, dar nimeni nu își dorea să fie prin preajmă când își pierdea cumpătul. Era furie pură. Nu-l puteai dovedi în luptă dacă nu-l lăsai inconștient și nimeni nu l-a lăsat. Venea mereu spre tine chiar dacă era plin de sânge (…)

Danny și-a câștigat ceva respect pentru asta, dar nu prieteni adevărați. Era foarte singur. A căpătat un obicei de a vorbi foarte încet, abia mișcându-și buzele, așa încât trebuia să-l întrebi de mai multe ori ce a spus. Doar verii săi puteau suporta asta, și din fericire pentru el avea câțiva veri aproape, și pe tatăl meu (…)

Femeia cu care tatăl său s-a însurat era la fel ca și prima nevastă. Era acrită, dură și cinică. Avea un fiu dintr-o altă căsătorie căruia i se dedica, așa încât nu mai avea timp pentru Danny. Danny o ura și nu-l putea suporta pe fratele său vitreg, care era un expert în arte marțiale și un snob.

Bărbatul cu care s-a căsătorit mama sa era rece și distant. Danny nu a primit niciun fel de dragoste nici de la el. Între timp, unchiul meu a suferit un infarct. Ar fi trebuit să o lase mai moale. Într-o zi, pe atunci Danny era adolescent, am primit vestea tragică că unchiul a murit.

Danny și-a luat o slujbă pe perioada verii iar toți banii se duceau la mama sa. De asemenea, mama îi controla alocația rămasă de la tatăl său. Mult mai târziu, când Danny avea peste 20 de ani, a descoperit că i-a prădat atât moștenirea rămasă de la tatăl său cât și banii pe care îi aducea de la muncă. În acel moment – când șansele sale de a duce o viață normală erau practic zero – a rupt-o cu ea și nu și-au mai vorbit vreodată.

În acei ani grei ai adolescenței, se mai întâmpla ceva. Nu îmi mergea foarte bine nici mie, eram încă tare timid, dar eu și tatăl meu ne apropiasem unul de altul, apoi aveam chiar și o prietenă în liceu. Danny venea vara pe la noi, dar atunci mă pleoșteam. Îmi plăcea de el, dar era greu să stai de vorbă cu el. Dorea în permanență să vorbească despre tatăl său, căruia îi ducea dorul și peste ale cărui defecte trecea deoarece știa că tatăl său îl iubise, ceea ce era adevărat (…)

Când Danny a părăsit-o pe mama sa, a început să trăiască alături de o femeie cu mult mai bătrână decât el. Nu s-a căsătorit niciodată. Nu a avut niciodată un copil al său. Apoi femeia aceea a murit. Ultima dată când am auzit ceva despre el, era un parior împătimit.

La fiecare moment al vieții sale, răul revoluției sexuale și-a spus cuvântul. În chip pervers a răsplătit comportamentul iresponsabil al părinților săi naturali și vitregi. A făcut, chiar pe atunci, ca viața sexuală printre tineri să fie ceva comun, astfel încât un copil singur precum Danny își punea în permanență întrebări despre sine. A corupt cultura populară astfel încât dansurile inocente pentru tineri erau demult uitate. L-a pregătit pentru o relație sexuală de scurtă durată cu un substitut de mamă, ceea ce l-a privat de copiii care i-ar fi putut îndulci bătrânețea. A distrus toate instituțiile care trebuiau să-i educe pe băieți, împreună, ca băieți, să-i educe pentru a fi bărbați decenți și adaptați. L-a crescut într-o anti-cultură lipsită de credință, în timp ce vedea cum una după alta „relațiile” sale sexuale se evaporă din rea voință și plictiseală.

Revoluția sexuală ne-a adus o lume în care oamenii nădușesc până la moarte în căutarea nefericirii (…)