Toată lumea să-l slăvească pe Musk

Imaginați-vă că sunteți în viața reală un Tony Stark: un miliardar, un playboy vrăjitor al tehnologiei care dezvoltă nave spațiale de multe miliarde de dolari, care nu doar că vor privatiza călătoriile în spațiu, dar vor ajuta omenirea să ajungă şi pe Marte. Și imaginați-vă că anunțați această poveste pe Twitter, cu o poză mare, atrăgătoare, a planetei roșii, „Ocupați Marte”… Doar pentru a ți se pune că ai postat din greșeală o imagine a Lunii. O lună roșie „însângerată”, desigur, dar cu toate astea o lună.

Din fericire, miliardarul cool care vinde mașini electrice și îi salvează pe copiii thailandezi din peșteri (și vinde pe de altă parte „nu aruncătoare de flăcări” pentru a câștiga ceva bani) s-a comportat exact cum te-ai fi așteptat: a postat o serie de emoticoane cu zâmbete până la lacrimi și un mesaj inimos „și Luna”.

Din păcate, nu. În fapt, s-ar putea ca fanii lui Musk să nu știe este că el are o legătură foarte reală cu mișcarea/partidul poltic istoric Tehnocracy, Inc., ceea ce ar putea explica figura lui Musk, ascensiunea sa și unele dintre ideile mai stranii cu privire la fuziunea dintre oameni și mașini.

Pentru acei puțini oameni care nu au auzit în viața lor de Elon Musk, iată câteva date:

S-a născut în Pretoria, Africa de Sud, în 1971, părinți fiind Errol și Maye Musk (născută Haldeman). Un tânăr sclipitor în ale informaticii a învățat singur programare la vârsta de 10 ani. S-a mutat în Canada în 1989 și în SUA în 1992 pentru a studia economie și fizică la Universitatea din Pennsylvania. A mers la Stanford pentru a-și obține un doctorat în fizică, dar s-a lăsat păgubaș după două zile.

A fondat în anul 1995 Zip2, o companie de software, pe care a vândut-o în 1999 către Compaq cu un profit de 22 de milioane de dolari.
Aici povestea devine mai familiară. După ce a făcut primele sale milioane prin vânzarea acestei companii, Musk a lansat „X.com” una din primele companii de servicii financiare online. X.Com a fuzionat cu principalul său competitor, Confinity, care deținea un serviciu de transfer financiar numit PayPal. Musk a fost CEO al PayPal până în anul 2000 și a rămas principalul său acționar până când compania a fost cumpărată de eBay în anul 2002 pentru 1,5 miliarde de dolari. Musk a încasat 165 de milioane de dolari din această tranzacție.

Mai departe, Musk a fondat Space X, care împrumută bani de la guvern la dobânzi ridicol de mici, și Tesla, care împrumută bani de la guvern la dobânzi la fel de ridicol de mici, și SolarCity, care împrumută de la SpaceX și Tesla. Nici Tesla, nici SolarCity nu fac de fapt bani, dar în epoca entităților de tipul YouTube, care se laudă cu miliarde de utilizatori, dar care nu oferă niciun „termen” pentru a a trece pe profit, poate că putem să trecem asta cu vederea.

Totuși, după cum și fanii săi sunt obligați să recunoască, aceasta înseamnă că se laudă exagerat și nu susține toate proiectele pe care le anunță. Producția modelelor Tesla este cu mult sub așteptări, iar „denunțătorii” au revelat că procesul de producție este un dezastru. Viziunea sa a unui „NY-DC în 29 minute” futuristic s-a transformat într-un tunel pentru mașini normal. Compania sa de explorare a spațiului primește miliarde de dolari din banii contribuabilor. Contribuția sa minoră la majorarea de capital de la Tesla în valoare de 2,8 miliarde de dolari dovedește că nu are încredere în produsul său, ori că este prea îndatorat pentru a mai face o investiție remarcabilă.

Dar dacă ar fi doar un șarlatan, nu ar fi mare lucru. Problema este că Musk este mult mai rău decât atât. După cum notam undeva: „Musk este ca Belezebuth, apărând de fiecare dată când finanțarea guvernamentală, cercetările militare și tehnocrații Bilderberg se reunesc.”

Când bunii noștri prieteni de la DARPA  țin o Conferință de Robotică, Musk este acolo.

Nu ați auzit niciodată de Joshua Haldeman? Poate că nu mai este cunoscut astăzi, dar a fost o figură notabilă în trecut, fiind, printre altele, și „directorul de cercetare” și liderul filialei canadiene a Partidului Tehnocratic. Tehnocrația a fost o ideologie socială, filosofică, politică care încerca să construiască un sistem de control științific asupra societății (…) Potrivit acestei ideologii, tulburările economice, cele sociale și chiar geopolitice, ar putea fi eliminate dacă tehnocrații ar avea controlul total al economiei.

Ramura canadiană a Partidului Tehnocrat a făcut suficientă vâlvă încât să fie interzisă în Canada, unde s-a considerat că această organizație subversivă de revoluționari conspiră pentru a răsturna guvernul. Întâmplarea l-a făcut pe Haldeman să părăsească Canada și să se mute în Africa de Sud, unde nepotul său Elon Musk s-a născut.

Această legătură nu este doar tangențială. Ne spune ceva despre rădăcinile lui Musk și despre ideile sale. Și ne spune că atunci când ne anunță că se pregătește „să construiască tehnocrația marțiană” nu folosește acel cuvânt fără să știe exact ce înseamnă. Știe exact ce înseamnă.

După cum nota Financial Times: „poate că tehnocrația va ajunge să fie instaurată pe Marte”.

Să sperăm că nu. Dar mai înainte trebuie să-i convingem pe fanii Musk de ce o tehnocrație reprezintă o idee rea. Bine că avem un documentar excelent pe subiect pe care îl putem prezenta la liber.